| Un profesionist in culori |

E dependent de muzica buna...si zic lucrul asta pentru ca apreciaza cu adevarat calitatea si nu doar chestii ce se aud cateva luni.E dependent de el....si e plin de imaginatie si chiar mai mult de atat.E simplu dar incetu' cu incetu' devine tot mai complex si mai interesant.Are mereu zambetul pe buze si nu se poate abtine din a face o gluma la care sa rada toti.

Iese bine in poze....so...e foarte fotogenic....are succes la fete si le innebuneste doar privindu-le si dandu-le un zambet subtil....e el....un om de radio ce isi doreste mai mult...Catalin Sandu.

Pe langa pasiunea lui pentru radio....are o pasiune si mai interesanta.....fotografia.Si-a strans banut peste banut si si-a luat cele mai bune scule pentru a-si creea conditii ... sa-si satisfaca obsesia...

Catalin Sandu e un obsedat si talentat fotograf, adora sa faca poze la absolut tot ce crede el ca e interesant si e de ajuns sa privesca prin lentila lui si sa imortalizeze un moment....apoi ai sa ramai si tu socat de ce bine ii iese totul...

Cand ai talent poti face ce vrei tu...iar Catalin Sandu deja a depasit limita micului incepator...e cu adevarat un profesionist...invata sa-si faca viata pe plac...

E colegul meu de radio....si mi-ar placea sa mai fac matinalul cu el ....asa am face lumea sa zambeasca tot mai mult... si ar trece timpul atat de repede incat nici nu ne-am da seama.....

Gata cu prezentarile...il puteti citi si cunoaste pe .... www.catalinsandu.ro/blog

| Ea canta, eu ascult |

Ce poate fii mai minunat si mai relaxant decat sa asculti o chitara si o voce calda care combinate te fac sa te simti bine...te fac sa vrei sa asculti ceva la infinit....

S-a oprit....are un pic de emotii...a uitat cum incepea si s-a pierdut....incearca sa-si aduca aminte...gata...a regasit fiecare nota...si reincepe sa cante...

E mica artista...o cunoasteti si o vedeti pe peste tot...e emotiva...dar are ambitie. Traieste impletind realitatea cu imaginatia ei...combina culori si se regaseste in clipe petrecute in trecut. Trecutul e pentru ea viitor si viitorul e prezentul...iar pentru ea mai exista inca o lume in care multi ne dorim sa traim.Imi place sa-i spun ca e speciala, dar e mai mult de atat e unica.Ii place sa se exprime liber si nu are limite decat cand vine vorba de viata si de moarte.

Ea canta, iar eu o ascult si o privesc cum picteaza.Raman fara cuvinte si in gand imi spun ca are talent.Vocea mea deja nu mai are tupeu sa rosteasca vreun cuvant, sunt amutit pentru ca vad lucruri impresionante pe care nu toti le putem face.

Raman static si imi dau cu parerea si iar aud note....sunete...se imbina atat de bine ca nu imi vine sa cred.E fascinant...dar...si nu mai zic nimic...pentru ca de multe ori cuvintele nu-si au rostul si totul vine de sine...o privire...de aici incepe totul...

Deci recapitulare....chitara tinuta in brate cu multe sperante....vocea....si pasiunea...imi place sa cred ca daca pui suflet orice se indeplineste...

...si prajitura e mai buna cand e facuta de cine trebuie...si uite asa totul are gust...

Eu raman sa ascult...imi place...continua si am sa reintru in visare...si restul lucrurilor vor fii minore pe langa ce imi doresc...visare...

| Decupez viitorul |

Nu ca l-as crea eu...poate doar pentru mine si pentru cativa ce imi asculta gandurile.Dar uneori sunt si eu ca o furnica si imi strang rezerve ca sa am din ce alege...si mai presus de toate ma gandesc un pic inainte ca sa stiu ce alternative am.

Gandeste-te ca in momentul asta ai o foaie maree de tot in fata pe care scrie "Viitor"...culoarea ei e alba...si nu vezi nimic deocamdata, dar uitandu-te mai insistent din toate partile incep sa vina culori...de parca zeci de vene de sange s-au taiat pentru acest viitor.Dar sangele e rosu...iar eu am multe culori pe foaie...si sunt atat de curios incat nu-mi iau privirea de la ce se intampla . Observ ca totul s-a transfomat in ceva ce ma depaseste, dar incep sa se creeze forme si imagini.

Ma vad si pe mine dar nu inteleg de ce nu-mi aduc aminte acele intamplari....si sunt atat de ametit incat am uitat ca privesc spre viitor. Incep sa rad, apoi sa plang...acum nu stiu ce stare sa mai am, iar pentru moment uit ce se intampla in fata ochilor mei si imi indrept mana spre pantaloni...STOP..nu te gandi la nimic...vreau sa-ti spun eu...ma zagarie ceva, o foarfeca...dar nu inteleg de ce se afla in buzunarul meu...

Si ce sa fac o o foarfeca? Nu sunt frizer ...desi unii imi spun sa ma tund mai des...probabil de accea am o foarfeca in buzunar...da...ca atunci cand ma supara cineva sa pot sa-i satisfac placerea pe loc.

Ce prostii spun ..am o simpla foarfeca...una obisnuita care totusi are ceva special...si privesc iar acea hartie deja nu stiu ce iamgini sa mai aleg...si astfel decupez viitorul ca sa am o mica particica pentru mine.

Am decupat si am ales...si am amestecat binele cu raul in cantitati diferite, ca niste ingrediente, iar reteta este una noua care sper sa dea rezultate...

Daca n-am sa reusesc , atunci am sa decupez amintirile si am sa le arunc departe ...si am sa le dau si foc atunci cand am sa cred eu ca a venit momentul...

Acum ma chinui cu decupatul asta...si foarfeca nu prea taie...se pricepe cineva la ascutit ?

| Cunoscand visatori |

Atunci cand am destul timp si pentru mine "explorez" marele internet si incep sa citesc ceea ce scriu altii si ceea ce traiesc. Si imi place sa spun ca visatorii sunt cei care ma atrag la nebunie, pentru ca ma aflu si eu in categoria lor si ma regasesc in gandurile lor.

Daca eu doar scriu...altii invart cuvintele si le dau un rost aparte facand din simple amintiri adevarate reguli dupa care am trai fericiti pana la nemurire ...Niste reguli care nu ne sunt impuse ci doar sugerate, iar noi avem "tifonul" prin care separam totul dupa cum credem noi ca e bine...

Cum spuneam, am inceput sa citesc despre "Urat.Frumos." mi-a placut titlu si mai ales mi-a placut ca erau cuvinte scrise de o fata ci nu de un baiat.Curios am inceput sa citesc rand dupa rand descoperind o altfel de perspectiva.Am citit acum acteva zile si acum catve minute....

Zilele trecute mergeam spre casa...si am scapat autobuzul asa ca am luat-o pe jos , si mi-am adus aminte de frumusete si uratenie....Si mi-am adus aminte de ety si de cuvintele ei...de minunatele cuvinte.

In conceptia ei omul e frumos aproape tot timpul .Indiferent ca suntem fericiti sau nefericiti suntem frumosi cu totii. Minunat! Am ramas un pic socat ,dar am continuat sa citesc...si apoi a spus ca uratenia intervine in noi atunci cand suntem rautaciosi...cand suntem egoisti...cand punem raul ianintea binelui.Deci a combinat doua lucruri extrem de importante frumusetea sufleteasca cu cea trupeasca...daca esti frumos pe interior atunci ai sa radiezi si spre exterior...

Continuand prin analogie ,daca sufletul tau e doar pentru el...or sa inceapa sa-ti apara riduri... si ai sa zici ca tot raul este spre bine...dar nu ar strica un zambet din suflet.

"Urat.Frumos." eu as spune ca nu exista persoana care sa nu aiba ceva special si care sa nu fie frumoasa.Fiecare e frumos in felul lui si mai frumos e cel ce nu crede despre el lucrul asta.

Spre incheiere...aceasta postare este pentru ety , un nume probabil mai ciudat , dar care pentru ea insemana ceva....Si ea ca si mine "zburda" printre vise si apoi tasteaza randuri...pentru ca asa simte...Daca vrei sa o cunosti...si sa-i cunPublicare postareosti sufletul click >>aici<<

aaaa...si apropo...zambeste ca sa ramai la fel de frumos...

| Greseala mea ca n-am gresit |

Ce titlu individualist...de parca exista cineva in lumea asta care nu a gresit in viata lui. Nu suntem perfecti...si nici nu de apropiem de perfectiune, ci doar ne imbatam cu ignoranta, cu prostie, lasitate si minciuna.

Daca vrei sa iti iasa totul cat mai bine ai sansa sa nu faci nimic bine si sa fii atat de criticat incat sa nu mai suporti pe nimeni in jurul tau, dar te gandesti ca ai depus efort fizic si ai pus si ceva suflet....si totusi nimic nu a iesit bine... de ce ?!!!

Sutem dotati cu o rautatea de nedescris in vene si dam uitarii totul ca sa ne indeplinim scopul. Daca avem ceva mai important de facut ...dam cu piciorul...doar ceea ce implica materialul si materialismul ne mai defineste....

Mintim si gresim...iar greaseala mea e ca nu am gresit...si ca atunci cand am avut sansa nu am mintit pentru ca mi s-a parut mai original. De ce sa fac aceleasi lucruri ca cel de langa mine, de ce sa-l copiez si sa aflu ca am dat-o-n bara? Nu e mai simplu sa stau la caldurica, in locsorul meu personalizat si sa nu-mi pese decat de mine ?

(individualism de doua ori) si ce daca...? nu asa fac toti? Ma rog...majoritatea, dar eu caut exceptia sau exceptiile pentru ca de acolo am de invatat.Ma oftic ca vad cum mi se da peste nas ca nu am stiut ce e bine si ce e rau si totusi nu mi se da o explicatie concreta pentru ca nu cred ca exista.Am inceput sa urasc textele predefinite ce le aud in fiecare zi...am inceput sa urasc faptele ce nu sunt decat pentru moment...am inceput sa urasc greselile ce nu le-am facut....si m-am lovit cu capu' de vise si am realizat ca nu pot uri nimic in lumea asta...si chiar as vrea macar pentru moment sa aflu cum e...

Nu port pica nimanui, dar sunt multi ce au ceva cu mine,iar atunci cand ii intalnesc indraznesc sa le dau verdictul, sa le dau peste nas si uit de ei...ei nu uita de mine...

Atunci cand asculti o persoana si iti pasa de ea ai mare grija pana unde te duci cu limita...incredere e un defect , iar altii nu ezita sa se foloseasca de orice ca sa te faca sa dai totul din tine. Tu depui (exact ca la banca) , altul ridica (fura) ca sa-i fie bine mai tarziu.Cu tine cum ramane ? Te doare nu? Si pe mine, dar evit sa mai cred in ceva ce nu exista si iar am sa ma contrazic si am sa spun ca nimic nu e cum zic eu in lumea asta...evit sa cred ca nu va fii...

| Ma redescopar |

Ma uit la mine si nu-mi vine sa cred ca uneori fac chestii pe care nu mi le puteam imagina...ma cunosteam intr-un fel si vad ca incep sa reactionez diferit. Am inceput sa fiu un pic mai rautacios,uneori mai mult pentru mine,dar in continuare am ramas vulnerabil...

Se intampla sa ma regasesc mereu altfel pentru ca si eu ca si tine vreau o schimbare, una continua care sa-mi readuca zambetul pe buze si sa ma faca sa nu mai visez prostesc, sa nu mai fiu naiv si sa stiu sa aleg ce e mai bine pentru mine.Deocamdata locuiesc undeva in mintea mea imaginara si reusesc sa ma refugiez acolo cand imi e teama de ceva...

E ciudat cum poate trai cineva, inclusiv eu doar din iluzii...din vorbe...sau din fapte ce nu or sa se mai repete niciodata.Ma impiedic de o persoana si uit sa o bag in seama pentru ca inca mai aud un ecou...un ecou de amintiri intr-un fel frumoase, chiar superbe...si mereu imi da cineva in cap si imi spune " e doar un vis " ...si eu incep sa plang...deja nu mai pot....

Am ametit sa tot caut binele si sa nu-l gasesc...si mai rau mi se face cand cineva imi spune " si inca nu ai intrat in adevarata viatza" ...si chiar asa e....Acum ma rezum la putine lucruri care sunt simple si pe care incerc sa le complic eu sa fie mai interesante...si totul depinde de cum privesti tu acel lucru...

Daca mereu ai sa spui ca nu mai poti o sa ti se para si mai greu...stimuleaza-te si spune ca totul e frumos...chiar si cand nu e...nu rata sansa de a crede...un vis care e la un pas de realitate....

...stiu, ai sa zici ca mai visator ca mine nu exista...desi te-as contrazice...macar traiesc...si vreau sa te fac si pe tine sa zambesti... :)

| Actiune si reactiune |

Sting becul si il aprind, il sting si il reaprind...si dintr-o data e noapte si zi atunci cand vreau eu fara sa imi doresc sa misc mai mult decat un deget cat de usor pot eu.

Sau pot inchide ochii si am sa vad lumea fara vaz...am sa ma chinui printre simturi...daca eu fac "pic" tu faci "pac"...daca eu rad tu s-ar putea sa plangi pentru ca ai un alt motiv sau poate am ras prea sarcastic...

Eu sunt eu...iar tu esti cel care te stii...amandoi semanam ca doua picaturi de apa ce nu se intalnesc decat in stare solida...colindam pe peste tot si ajungem sa vedem ca orice lucru pe care-l facem are un efect.

Acum fac un lucru marunt, dar destul de important pentru mine, scriu pe blog si ador lucrul asta pentru ca ma relaxeaza, ma linisteste si imi alunga gandurile, daca eu scriu ...atunci tu ai sa citesti si s-ar putea sa te aduc intr-o alta stare...

Intr-un fel cam asta e ideea...eu scriu tu citesti...percepi ...asimilezi...te dai cu parerea si ai o "reactiune" de ce fel vrei tu, deci daca "x" are legatura cu "y" atunci "y" la randul lui va avea legatura cu ''z", iar daca mai vrem inca o actiune se va termina alfabetul, dar nu-ti face griji exista mereu loc pentru mai bine.

Facem ce facem si ne blocam in fata unui zid inalt...alb pe lateral si transparent pe mijloc...si putem trai senzatia, putem privi, dar nu putem atinge absolut nimic pentru ca asa e uneori viata...

Stam in fata unui zid, care e imposibil sa-l daramam, dar s-a inventat speranta si perseverenta si unii au putut avea actiune si au spart zidul acela gros...

...i-am intrebat "a fost greu?' si un "micutz" mi-a spus "a fost floare la ureche" ...nici nu parea ca s-a ostenit, dar il trada un lucru, nu putea sa mai mearga, desi isi dorea dupa atat efort sa ajunga sa-si atinga scopul...

Avem momente cand ne dorim ceva din tot sufletul, cand nu stim unde ne este limita, depasim tot ce ne sta in cale..nu tinem cont de "radare" si ne apropiem de vis...reusim sa ajungem in punctul culminat, iar cea mai mare surpriza vine cand vezi ca esti picat....rapus la pamant fara sanse de recuperare...cineva in spate iti rade , cunosti acel ras atat de prostesc si totusi nu te uiti sa vezi cine e, esti curios sa vezi daca ai sa mai traiesti...restul e deja imposibil pentru tine...

"actiunea" ta e ca vrei tot ce e mai bun, dar "reactiunea" are ocolisuri si coborasuri si te inseala, te face sa faci exact invers...sa gresesti si sa mai apoi sa nu poti scoate vreo amintire din mine...

...ramane doar visul...actiunea ta s-a termiant...reactiunea inca imi mai provoaca rani...iar cineva mi-a spus ca or sa-mi ramana urme..."e doar un suflet fara busola care s-a ratacit" .