M-am mutat pe JohnCristea.RO

joi, 3 aprilie 2008

| Greseala mea ca n-am gresit |


Ce titlu individualist...de parca exista cineva in lumea asta care nu a gresit in viata lui. Nu suntem perfecti...si nici nu de apropiem de perfectiune, ci doar ne imbatam cu ignoranta, cu prostie, lasitate si minciuna.

Daca vrei sa iti iasa totul cat mai bine ai sansa sa nu faci nimic bine si sa fii atat de criticat incat sa nu mai suporti pe nimeni in jurul tau, dar te gandesti ca ai depus efort fizic si ai pus si ceva suflet....si totusi nimic nu a iesit bine... de ce ?!!!

Sutem dotati cu o rautatea de nedescris in vene si dam uitarii totul ca sa ne indeplinim scopul. Daca avem ceva mai important de facut ...dam cu piciorul...doar ceea ce implica materialul si materialismul ne mai defineste....

Mintim si gresim...iar greaseala mea e ca nu am gresit...si ca atunci cand am avut sansa nu am mintit pentru ca mi s-a parut mai original. De ce sa fac aceleasi lucruri ca cel de langa mine, de ce sa-l copiez si sa aflu ca am dat-o-n bara? Nu e mai simplu sa stau la caldurica, in locsorul meu personalizat si sa nu-mi pese decat de mine ?

(individualism de doua ori) si ce daca...? nu asa fac toti? Ma rog...majoritatea, dar eu caut exceptia sau exceptiile pentru ca de acolo am de invatat.Ma oftic ca vad cum mi se da peste nas ca nu am stiut ce e bine si ce e rau si totusi nu mi se da o explicatie concreta pentru ca nu cred ca exista.Am inceput sa urasc textele predefinite ce le aud in fiecare zi...am inceput sa urasc faptele ce nu sunt decat pentru moment...am inceput sa urasc greselile ce nu le-am facut....si m-am lovit cu capu' de vise si am realizat ca nu pot uri nimic in lumea asta...si chiar as vrea macar pentru moment sa aflu cum e...

Nu port pica nimanui, dar sunt multi ce au ceva cu mine,iar atunci cand ii intalnesc indraznesc sa le dau verdictul, sa le dau peste nas si uit de ei...ei nu uita de mine...

Atunci cand asculti o persoana si iti pasa de ea ai mare grija pana unde te duci cu limita...incredere e un defect , iar altii nu ezita sa se foloseasca de orice ca sa te faca sa dai totul din tine. Tu depui (exact ca la banca) , altul ridica (fura) ca sa-i fie bine mai tarziu.Cu tine cum ramane ? Te doare nu? Si pe mine, dar evit sa mai cred in ceva ce nu exista si iar am sa ma contrazic si am sa spun ca nimic nu e cum zic eu in lumea asta...evit sa cred ca nu va fii...

miercuri, 2 aprilie 2008

| Ma redescopar |


Ma uit la mine si nu-mi vine sa cred ca uneori fac chestii pe care nu mi le puteam imagina...ma cunosteam intr-un fel si vad ca incep sa reactionez diferit. Am inceput sa fiu un pic mai rautacios,uneori mai mult pentru mine,dar in continuare am ramas vulnerabil...

Se intampla sa ma regasesc mereu altfel pentru ca si eu ca si tine vreau o schimbare, una continua care sa-mi readuca zambetul pe buze si sa ma faca sa nu mai visez prostesc, sa nu mai fiu naiv si sa stiu sa aleg ce e mai bine pentru mine.Deocamdata locuiesc undeva in mintea mea imaginara si reusesc sa ma refugiez acolo cand imi e teama de ceva...

E ciudat cum poate trai cineva, inclusiv eu doar din iluzii...din vorbe...sau din fapte ce nu or sa se mai repete niciodata.Ma impiedic de o persoana si uit sa o bag in seama pentru ca inca mai aud un ecou...un ecou de amintiri intr-un fel frumoase, chiar superbe...si mereu imi da cineva in cap si imi spune " e doar un vis " ...si eu incep sa plang...deja nu mai pot....

Am ametit sa tot caut binele si sa nu-l gasesc...si mai rau mi se face cand cineva imi spune " si inca nu ai intrat in adevarata viatza" ...si chiar asa e....Acum ma rezum la putine lucruri care sunt simple si pe care incerc sa le complic eu sa fie mai interesante...si totul depinde de cum privesti tu acel lucru...

Daca mereu ai sa spui ca nu mai poti o sa ti se para si mai greu...stimuleaza-te si spune ca totul e frumos...chiar si cand nu e...nu rata sansa de a crede...un vis care e la un pas de realitate....

...stiu, ai sa zici ca mai visator ca mine nu exista...desi te-as contrazice...macar traiesc...si vreau sa te fac si pe tine sa zambesti... :)

miercuri, 26 martie 2008

| Actiune si reactiune |


Sting becul si il aprind, il sting si il reaprind...si dintr-o data e noapte si zi atunci cand vreau eu fara sa imi doresc sa misc mai mult decat un deget cat de usor pot eu.

Sau pot inchide ochii si am sa vad lumea fara vaz...am sa ma chinui printre simturi...daca eu fac "pic" tu faci "pac"...daca eu rad tu s-ar putea sa plangi pentru ca ai un alt motiv sau poate am ras prea sarcastic...

Eu sunt eu...iar tu esti cel care te stii...amandoi semanam ca doua picaturi de apa ce nu se intalnesc decat in stare solida...colindam pe peste tot si ajungem sa vedem ca orice lucru pe care-l facem are un efect.

Acum fac un lucru marunt, dar destul de important pentru mine, scriu pe blog si ador lucrul asta pentru ca ma relaxeaza, ma linisteste si imi alunga gandurile, daca eu scriu ...atunci tu ai sa citesti si s-ar putea sa te aduc intr-o alta stare...

Intr-un fel cam asta e ideea...eu scriu tu citesti...percepi ...asimilezi...te dai cu parerea si ai o "reactiune" de ce fel vrei tu, deci daca "x" are legatura cu "y" atunci "y" la randul lui va avea legatura cu ''z", iar daca mai vrem inca o actiune se va termina alfabetul, dar nu-ti face griji exista mereu loc pentru mai bine.

Facem ce facem si ne blocam in fata unui zid inalt...alb pe lateral si transparent pe mijloc...si putem trai senzatia, putem privi, dar nu putem atinge absolut nimic pentru ca asa e uneori viata...

Stam in fata unui zid, care e imposibil sa-l daramam, dar s-a inventat speranta si perseverenta si unii au putut avea actiune si au spart zidul acela gros...

...i-am intrebat "a fost greu?' si un "micutz" mi-a spus "a fost floare la ureche" ...nici nu parea ca s-a ostenit, dar il trada un lucru, nu putea sa mai mearga, desi isi dorea dupa atat efort sa ajunga sa-si atinga scopul...

Avem momente cand ne dorim ceva din tot sufletul, cand nu stim unde ne este limita, depasim tot ce ne sta in cale..nu tinem cont de "radare" si ne apropiem de vis...reusim sa ajungem in punctul culminat, iar cea mai mare surpriza vine cand vezi ca esti picat....rapus la pamant fara sanse de recuperare...cineva in spate iti rade , cunosti acel ras atat de prostesc si totusi nu te uiti sa vezi cine e, esti curios sa vezi daca ai sa mai traiesti...restul e deja imposibil pentru tine...

"actiunea" ta e ca vrei tot ce e mai bun, dar "reactiunea" are ocolisuri si coborasuri si te inseala, te face sa faci exact invers...sa gresesti si sa mai apoi sa nu poti scoate vreo amintire din mine...

...ramane doar visul...actiunea ta s-a termiant...reactiunea inca imi mai provoaca rani...iar cineva mi-a spus ca or sa-mi ramana urme..."e doar un suflet fara busola care s-a ratacit" .

vineri, 14 martie 2008

| Picaturi de ploaie |


...am inchis muzica...am inchis usa...am inchis tot...iar in acest moment totul e tacut in jurul meu ...nu se mai aude nimic, singurele sunete sunt produse de tastatura...

Ideea e ca e liniste deplina si astept un singur lucru, sa inceapa sa picure usor, usor... iar mai apoi sa ploua...

Sunt stresat si nu prea am chef de nimic, iar ploaia e singura mea solutie, e ca un antidot impotriva a tot ce nu imi da pace...imi e dor sa aud cum se lovesc stropii de ploaia de marginea tablei de la balcon si sa imi dau seama cat de placut e sa adormi linistit sa simti iar cum se aude un zgomot necontrolat si care totusi are o ordine bine definita...

Sunt doar picaturi..., din nori...dar uneori totul e atat de placut incat ar trebui sa ne bucure...

E minunat sa iesi in ploaie si sa te lasi privit de cer...sa ridici privirea cat mai sus si sa vezi fiecare picatura cum se apropie de fata ta. Te ating zeci de stropi ... e o ploaie uda...rece...racoritoare...chiar speciala....

Suna ciudat sa iti doresti sa vina ploaia...si nu ca ar fii seceta... poti spune ce vrei...ador ploaia...daca mai e si noapte deja e intreg universul intr-o singura clipa...si poti savura viata pentru o mica perioada de timp altfel...

O sa ploua iar...o sa te acopere candva o patura de picaturi reci...dar sa nu fugi si sa te adapostesti pentru ca pierzi toata placerea, pierzi exact cele mai bune momente in care te poti destinde...te poti relaxa si poti prinde viata iar...

Unii se simt vii doar atunci cand ploua, torential daca se poate si cat se poate de mult...si exista chiar o iubire intre ploaie si cel ce o adora...nici nu ai sa racesti daca te uzi leoarca...e ca un fel de "contract" cu Dumnezeu...sau cu norii atat de darnici ce ne ofera aceste placeri...

Ploaia....picaturi de suflete ce acopera alte suflete...picaturi de placere ce trezesc amintiri...picaturi de dragoste ce te fac sa plutesti si sa traiesti o iluzie...

Daca vrei sa simti cu adevarat ceva iesit din comun...si sa poti spune " woow" incearca sa daruiesti un sarut in ploaie ...si nu te opri...uita de orice se intampla in jurul tau si continua pana la epuizare sau pana la cer si inapoi...pentru ca daca se intampla lucrul asta e dragoste adevarata...

Sa daruiesti un sarut in ploaie...primul de ce nu...chiar si ultimu' daca asta iti doresti...dar ploaia...e frumoasa...

Sunt si pesimisti care atunci cand ploua sunt tristi...si duc dorul de soare...si asemuiesc picaturile cu lacrimi pline de durere, cu dragostea neimplinita sau cu visul pierdut din cauza destinului. Dar sa nu dam vina pe destin pentru ce facem noi cu mana noastra.....

Eu zbor si imi e dor de gandul de acum ...vreau sa ploua cat mai curand, intr-o seara...si sa adorm cu gandul la ce vreau eu...nu am sa te visez..ci ai sa fii in realitate...si sper sa nu fie doar o iluzie...

Picaturi de ploaie...si imi e dor...de un nou sarut...

vineri, 7 martie 2008

| EL si EA |


Cazut intr-o baltoaca plina de noroi...si privit ca si cum as fii invizibil...ca si cum m-as asorta cu pamatul si mi-ar sta bine daca n-as exista...(spre pesimismul absolut)

Cu capu'n nori ...fara prea multe vise, am invatat sa traiesc din lucrurile care-mi plac...din calitatea lor ci nu din cantitate...si am pus intotdeauna pret pe sufletul fiecaruia....(asa ar trebui sa fie )

EA...e ...cum sa-ti spun, probabil e perfecta, niciodata tacuta , mereu incearca sa fie mai mult decat sociabila, are un zambet super si ii place noul atat de mult incat nu ii place sa se repete nimic...se spune ca e speciala si ca ea nu ai sa mai gasesti si s-ar putea ca asta sa fie adevarul.

Viseaza sa plece departe si crede ca aceasta dorinta e departe de implinire poate chiar o "misiune imposibila"...desi nu isi da seama ca visele devin realitate atunci cand incepi sa ti le doresti cu adevarat.
E atat de pesimista uneori ca nu iti poti da seama ce a patit si nu ii poti afla durerea, lasandu-te pe ganduri si fara sa ai idee de ceva...Ii place sa fie privita, dar uita sa te priveasca doar pentru ca vrea sa se simta bine, sa te tachineze si sa te faca sa o doresti mai mult...

Are niste ochi superbi si iti e greu sa iti iei privirea de la ei... si te ametesc pana te conving sa spui Da !

E unica si e fara nicio ezitare...traieste pentru ca motivatia ei e sa ajunga bine ...foarte bine chiar si sa nu uite nimeni de ea. Ii place sa aibe multi prieteni si sa-i inteleaga pe toti, sa-i impace sa-i amestece, sa-i tulbure, iar mai apoi sa-i aduca in starea de monotonie si de ameteala ca mai apoi sa aleaga doar ce e bun pentru ea....

Fara sa-ti dai seama e Ea...si nimic mai mult...si asa pentru ca altfel nu se putea, iar viata a modelat-o in asa fel incat sa nu vrea decat binele in lumea asta...desi uneori nu uita sa planga si sa "zaca" in lacrimi...si nu uita de durere...dar prietenii o completeaza pentru ai ridica mereu moralul...

EL...e mereu altfel si niciodata identic...nu-i plac multe...se regaseste in orice persoana....uneori e asa cum ar trebui .Gandeste singurel undeva intr-un colt fara sa-si dea seama cineva, iar atunci cand este intrebat (bagat in seama) nu ezita sa dea un raspuns ...surprinzator uneori....

E foarte ciudat si de neinteles...dar are momente in care ti-ai dori sa fii ca el...e natural desi nu prea pare...are retineri si totusi spune lucrurilor pe nume...are talentul de a-i face pe cei din jur si sa rada si sa planga...iar uneori combina totul , si spre final aduce starea de bine....

Asa e EL...simplu...unic...cunoscut ca unu' din multi altii...si care e visator mai ceva ca privirea soarelui si mai putin decat penumbra ce nu o sesizezi...e EL...si acum e tacut....


El si Ea....iar lucrul asta nu devine altfel...sunt doua caractere din aceiasi lume si din acelasi mediu....cu moral diferit ...dar cu vise asemanatoare....te regasesti si TU undeva..si te incadrezi intre special si greu de crezut...

...iar daca citesti fara sa-ti dai seama...ajungi sa crezi ca nu exist....

Evita sa nu vrei...evita sa nu iubesti...si fa-ti curaj pentru a visa la realitate...la viata...la NOI

marți, 26 februarie 2008

| Privind in jurul meu |


Stau intr-un loc precis...nu e nici umed...nici uscat...nu sunt stresat ci doar blocat , incercand sa studiezi imaginile ce sunt atat de reale si se deruleaza in ochii mei...

Aud soapte ce se transforma in zgomote ce nu le pot descoperi intelesul, iar mai apoi ma regasesc pe mine intr-o lume ciudata...asa cum imi place mie, deviata de normalitate si de monotonie si care pune accentul pe urmatoarea clipa ce trebuie traita...

Privind in jurul meu...inconjurat de oglinzi la tot pasul am sa gasesc aceiasi imagine din diferite perspective si am sa ajung sa traiesc cu frica de propria mea umbra ...iar la doi pasi am sa realizez ca iubirea mea s-a spulberat in mii de cioburi ce acum alcatuiesc o reflexie a adevaratei realitati atat de crude....

Zeci de cioburi ...si infinite picaturi ce se preling in panta in care ma aflu...usor ...usor...alunec ...si parca as fii pe gheata....

Incerc sa ma concentrez de parca as avea o anumita putere...si ma simt important si incerc iar sa privesc in jur...oglinzile s-au daramat...s-au spart, a mai ramas doar ceva in gol, iar eu ma apropii de acel gol incercand sa gasesc un raspuns pentru mine si ceva care sa ma readuca la starea mea de dinainte....

Am fost curios si am cazut intr-un gol...acum aud doar un sunet ...un clopotzel ce bate usor ...din secunda in secunda si nu se mai opreste...e cam intuneric in acest gol...dar nu sunt singur...

Sunt multi...multe...majoritatea nu-i cunosc, dar sunt chipuri ce le-am mai vazut...totusi e mult prea intuneric sa le disting infatisarea vad doar ceva si presupun ca vad bine...

Nu cred ca asta e realitatea...e doar golul de dincolo de suflet ...de dincolo de oglinda...ma aflu undeva intre reflexia intunericului si durerea nemarginita...iar acolo unde nu am astept exista speranta si luminita ce sta sa licareasca tot mai intens pana la orbirea mea completa ce ma va aduce la realitate...ca un vis...

Acum nu stiu unde sunt...imi aud doar respiratia mea...si ecoul acesteia...pasesc in continuare fara vreun succes...parca as merge pe o banda rulanta si tot s-ar da inapoi..

Nu sunt un rac...nu dau inapoi de la nimic...ma alimentez direct din vene...si retraiesc un sentiment asemanator cu vidul..si nu exista nimic...nici miros, nici gust...si nici macar o privire in departare...

Reprivesc cum totul se scurge uneori fara rost si ma fortez sa cred ca traiesc pentru ceva care va exista curand...sau candva...undeva...dar unde oare?

Pesimist....optimist...oscilez intre pamant si nori...si reusesc sa-i aduc aproape unu' de celalat...si apoi ma ratacesc intr-un univers...in care m-am pierdut candva...

iar tu...n-ai sa ma mai gasesti....

joi, 21 februarie 2008

| Am schimbat vinul pe otet |



Cu totii stim ca vinul e bun nici prea dulce nici prea tare...de preferat rosu ca sa ii poti vedea o culoare aparte..daca e vin alb putem avea suspiciuni si sa ne inselam...deci mergem pe rosu...

Si daca avem multa siguranta cica nu se poate intampla nimic...absolut nimic...si totul e garantat...dar uite ca mie vinul rosu mi-a facut rau...ma cam doare inimioara si nu pot sa zic mare lucru...

Incerc sa-ti descriu senzatia dar...sunt prea beat...ametit...confuz...de realitatea asta....si imi pare rau ca am ales sa beau vinul asta...parca trebuia sa raman la adorabila bautura racoritoare numita suc...macar asa stateam pe "bara" si nu imi complicam viata....

Sper ca ti-ai dat seama ca vorbesc de mine...si de tine ...pntru ca si tie ti se poate intampla oricand....dar deocamdata eu sunt persoana aia care s-a imbatat....

M-am imbatat fara sa vreau si nu imi place....si sunt "mahmur", am doar sperantza ca am sa ma trezesc cat mai repede si totul o sa fie cat mai bine...

Intre timp m-am dat pe otet...asa am simtit pe moment si cica mi-a spus mie cineva ca asa e mai bine...probabil constiinta pe care mi-o cam pierd m-a sfatuit sa ma retrag...si sa nu ma mai implic...dar oare o fii bine ?

Eu unul nu renunt prea usor niciodata pentru ca stiu ca mereu exista o cale prin care poti rezolva orice ...solutia e uneori chair acolo unde nu ne asteptam...hmmm....iar imi vine gustul de otet...

.... stai un pic revin...ca nu mai rezist.... :|


(dupa15 minute)

...ok...am revenit...despre ce vorbeam? aaa...despre vin...otet...si chestii de genu' asta...pai ce sa zic...

...traiesc clipe confuze...sunt in ceata si nu vad nimic in jurul meu si asta in cauza ca nu am ochii deschisi...am adormit..probabil si-a facut efectu' vinul....

Se spune ca imi place sa am dreptate...si ca uneori e bien sa tac si s a nu spun nimic...in schimb mie nu imi place tacerea pentru atunci ascund ceva...iar eu cam spun ce imi vine in minte pe moment...incep sa fiu antipatic atunci cand spun adevarul si realitatea...iar cand totul se combina si cu ceva stres si un element pe care nu-l cunosc e posibil sa duca la starea pe care o am in acest moment...

Mi-au trebuit 15 minute ca sa-mi linistesc "apetitul" mental si sa stau sa ma gandesc la un lucru ca sa-mi pot reveni...e ca atunci cand plangi si incepi sa asculti muzica ca sa treci peste anumite momente..ceva de genu' cred ca am facut si eu...

Imi e mult mai bine dar nu pentru mult timp...si nu e de vina nici vinul...nici otetul....e de vina cine a inventat durerea si nepasarea..uitarea ...si frica de ceva nou...

Ador ca in seara asta sa adorm cu perna in brate...sa o tin foarte strans si sa adorm...dezvelit..fara sa aud altceva decat muzica...si sa mi se deruleze anumite imagini in minte...cred ca asa am sa ma calmez...

Acum vreau sa inchei...dar sunt curios daca ai citit ce am scris pe aici...iar daca ai termiant de rastalmacit gandurile mele...vreau sa-mi spui ce sa fac...sa ma reintorc la vin...sa raman la otet...sau ce anume....?

Chiar am nevoie de sprijinul tau moral...de o parere...orice...tot ce trebuie sa faci e sa "trimiti un comentariu"...te astept cat mai curand...