M-am mutat pe JohnCristea.RO

joi, 25 martie 2010

| Cine vrea un idiot? |

Futomodelul lu' Monica e pe toate blogurile si asta nu excita! Voi nu vedeti ca il promovati si mai mult? Voi nu vedeti ca facem Romania sa puta si mai rau?

Ne prapadim de ras, dar pe riscul nostru. Eu am inteles, e foame de trafic, dar nici in halul asta. Internetul a ajuns sa ne strice de multe ori ziua, sau sa ne faca dependenti de prostia altora.

Gargara stirilor mondene ne creeaza cruci in sange, iar conexiunea cu lumea intreaga ne face sa ne virusam venele si gandirea. Hartia igienica e acum pe post de servetel nazal. Am racit, ma lasa rece...

Frumuselul Romaniei cretinizeaza profund MUST media. Sa fie el fericit la suprafata, ca in interiorul lui zace o mare de cuvinte non culturalizate. Un nou idiot pe prima pagina!

" Taticu' lu' baiatu' asta", Botezatu', il lauda pe unde poate si el, desi nu cu multa vreme in urma, la Capatos in emisiune, il facea de cacao cu lapte. Sugativa si Bote asta.

Pana diseara, nu va exista om sa nu stie de Romania noastra cu tot cu englezismele noastre pocitoare. Romana nu ne mai place!

E trist. "Tu" nici nu stii, cat de idiot incepi sa fii!

P.S. Cine are chilotei sau boxeri de aici, sa taca!

| Floricica infloreste |

Nu am plecat prea departe, ci doar scriu mai rar, asta pana cand imi revine net-ul in forta. Multumesc celor care in fiecare zi ma injura pentru neprezenta mea online, dar si celor ce sunt fericiti ca au "scapat" de un "infractor" somnambul.

Ma lupt cu o raceala care vrea sa ma dea gata si sunt pe punctul de a initia un program cat mai strict pentru mine, ca sa pot face totul cat mai coerent. Pe romaneste, incerc sa fac ordine prin lucrusoarele mele si sa decad din norisorii pufosi.

Aterizez pe pamantul prospat umezit si cu prima racheta ma indrept spre Marte. Sunt in asteptare de floricele si de natura vie. Sper ca Pastele sa ma surprinda cu o imagine a verdelui in forta.

Foarte curand va voi invada de informatii. Nu va las in pace! Un razboi placut intre mine si tine, un castig reciproc si un timp mai pe slow, asta in limitele extazului.

vineri, 26 februarie 2010

| Prezervativul te cauta |

Un latex ce sta asezat comod in multe din magazinele ce le detine intreaga lume. Un stop pe care ti-l pui, o infranare care te "ajuta" sa ai un viitor mai sanatos si mai "fericit". O penetrare mai in forta, dar cu mai putina placere. Contopirea sufera un handicap, iar isteria "cometelor" e in voie. O "crima" urmeaza, un sex salbatic cu gust si miros de banana!

mTROnET in NOAPTE e emisiunea pe care o moderez la Alpha Tv si Radio Alpha Net de luni pana joi de la 22:30 pana dupa miezul noptii. In noaptea asta am vorbit un pic mai fara perdea, am mentinut bunul simt in aer si am primit pareri virtuale sau la telefon.

Sexul e la purtator pentru un intreg popor. Cine nu are alt trup, are masturbare la greu. Prezervativul s-a cam expirat si "povestile" babesti se reintroduc in sat. Vechile, au devenit noi metode contraceptive. Avem foite de ceapa, buretei inmuiati in otet, Coca-Cola pe post de lichid ce curata scoica umeda dupa folosire, totul cat mai ieftin si mai periculos. Pastilele cica ingrasa, iar metoda calendarului e "fumata" si uitata. Cei mai multi merg pe principiul, ma distrez si ma retrag la timp.

Barbatul are tendita de a impinge, iar cand se apropie de "punctare", cu greu se mai indura sa plece din locul mult prea arzator. Totul ia foc, iar doua trupuri golase se unesc, betia ii baga in ceata, iar dimineata ii face mai lucizi decat s-ar fi asteptat.

Oare chiar s-a intamplat?

Sa nu vi se para stupid, dar femeile sunt cele care vor sex neprotejat, au pretentia de a nu simti un ceva in stil vibrator, vor totul sau nimic. Daca nu... degete!

Multumesc celor ce s-au exprimat in legatura cu acest subiect si sper ca simtirea sa fie mai presus de miscare du-te vino.

Si mai renuntati la tigarile alea, poate asa aveti bani sa va luati un Durex ceva...

duminică, 21 februarie 2010

| Nu doar cavitatile ei |

Te arunci cu capu' intre picioarele ei. Pentru acel moment te simti excelent. Iti tremura neuronii, iar buricele degetelor vor sa atinga usor cea mai fina parte a ei. Nu esti decat un alt pervers romantic ce vrea sa impinga intr-un final.

Postura ta de cautator e timida si penibila. Unele lucruri nu vor multa asteptare, tu mai mult ca oricand vrei penetrare. Si ca sa te inscri in nenumarate randuri, inchizi ochii si visezi. Madularul iti deschide noi orizonturi, doar ca cearceaful nu te lasa sa iesi din el. Tu nu iti doresti tot trupul, tu ai ochelari de cal, vezi doar gauri.

Suporti un anonimat continuu, te legi la ochi si urechile'ti sunt surde. Faci doar cateva miscari, aceleasi, iar durata se tot apropie de pustiu. Curand recunosti ca te-ai nascut ca sa fii doar o curva!

Inainte sa te nasti ti s-a spus ca ai suflet, dar cavitatile vazute in jurul tau te-au vandut inca de la primul sfarc ce l-ai simtit in gura. Pentru inceput a fost doar foamea, acum e dorinta sa faci ce-ai vazut la TV.

Hormonii din tine saliveaza dupa femeia din boscheti si daca ai mai sta potolit o vreme, ai ramane stana de piatra, excitat, holbandu-te la pozitia "murdara" a femeii de serviciu.

Mascul feroce ce esti tu, doar cavitati ai vrea sa umpli! Eu ma abtin, dar tot ca tine sunt. Ma bate gandu' sa te'ntrec!

Cine nu recunoaste, tampeste! Abia astepti sa vina vara, sa'ti umezesti botul alcoolizat dupa fiecare trup golas, sa ti se scoale si sa te bagi in apa ca sa te manifesti, sa vrei si sa nu-ti primesti bucata. Dar las' ca vine noaptea! Te dezlantui pe putini bani, profiti de o beata ce-ti sugereaza ideea despre viata. Sa-ti spun ca esti in Vama?!

Fie vorba intre noi, daca e vorba doar de cavitate, de ce nu vrei sa te faci zoofil? De ce sa nu poftesti orgie? Hai baga-te la o tura de lesbi si "gay-ism"... purcede dincolo de liniste.

Un haos pentru tine! Esti sus? Da-ti drumu'!

luni, 8 februarie 2010

| Orgie de Valentine's Day |

Intr-o oarecare masura, pana si fulgii de nea s-au strans pentru un manifest unit in care perversiunea e legata de aer si de pamant. Romantismul se duce de rapa. Singura escapada de care mai poate profita omenirea se afla in complexul satisfacerii absolute, in doi.

Toate site-uri bubuie de trafic, mai nou se poarta americanismele. Trebuie, suntem ca si obligati sa luam ce e mai "bun" de la ei. O sarbataore care e daruita, cica, indragostilor. Atunci e momentul in care "inimosii" folosesc clasicul "te iubesc", dupa care totul se duce de rapa.

O zi in care gesturile frumoase sunt ridicate peste fileu, toti explodeaza de pozitiv, toti spun cat de fericiti sunt ei. Dar in fond se mint! Asta pentru ca tot "discursul sufletului" tine mai putin de 24 de ore.

O alta "sarbatoare" pe care ne-am bagat-o in sange. De dragobete am uitat de mult, de iubire nici nu stim, dar banii ii cheltuim. Moda ne face pe la spate, societatea ne spune cine sa fim, iar noi ametim si atragem migrene suspecte. Devenim pe zi ce trece un terci tot mai toxic, roboti crescuti de "vantul ce se simte". O sa luam foc de la prea multa energie. Ne trebuie o protectie! Nu flacara violet e solutia!

Si multi sunt cei ce se vor caza in "luxuri calduroase" pentru cateva zile. Multi vor experimenta orgia si vor spune aproape de penibil ceva... "magic".

Idiotenia se petrece dupa calendar, ce se simte cu adevarat se manifesta clipa de clipa, un izvor nelimitat. Nimeni nu are dreptul la baraj, restrictiile sunt pentru tampitii ce vor blank in viata lor. Inima ar vrea alt ritm. Tacere?

Si incerc sa ma abtin, vreau sa pastrez o perdea dupa care eu gandesc, nu doresc umezire din citire si nici frecare, doar mai multa profunzime.

Ca tot aud zvonuri, nu pot sa imi tin degetele, iti comunic, orgia contine si pastile! E nevoie de o doza de nebunie nedorita, de magazinele de vise si de un ilegal, plus bautura. Fumul impute, betia rupe.

Dimineata se trezesc aproape toti. Afectiunea e ca o lamaie rasa, iar gaurile sunt dezlantuite, mai incapatoare, dar full.

Cum se termina totul? Cu aducerea aminte! "Mda..."

miercuri, 3 februarie 2010

| Spune ce simti |

Am inceput sa generalizam si sa credem intr-o lume care merge in stil robotic. Nu se paseste deloc stramb, nu se fac diferente, toti stiu ca intr-o zi finalul ii va regasi.

Imediat ce ai facut pact cu "extravaginalul" ai sansa sa observi cum societatea iti dicteaza. De la primele plansete pocite ti se sugereaza sa taci, mai tarziu stii sa te folosesti de lacrimi ca sa obtii ceva, iar curand, in prezent, plangi pentru ca asa-ti vine. Nu prea exista motive de bucurie, asa ni se spune.

Cand ceilalti cred esti destul de "copt", incep sa te modeleze. Toti te anunta ca viata e grea si ca nu ai ce cauta pe aici daca ai chef de visare. Mai nou ni se spune ca nu ne-am nascut in locul potrivit, altii parca ar vrea redirectionare. Cei mai indrazneti cred ca pe Marte se vor gasi cativa verzisori care sa ne rapeasca. Vise din carti visatoare.

Imi eliberez inima de energie negativa si stau ca o sugativa la panda asteptand puritatea greu de gasit.

Spune ce simti! Spune ca te doare cand nu simti si ca nimeni nu s-a nascut nesimtit. Spune-le ca toti vor tehnologie. Iar generalul ne provoaca ragusirea, tipam ca niste fraieri, ne agitam, iar altii castiga puncte de audienta.

Putine sunt locurile in care ma pot destrabala fara sa incalc regulile. Cei ce ma ocolesc au un motiv, iar eu cred ca e mai bine asa. Pot cerne simturile, raman cu ce e mai puternic.

Se spune ca un singur trunchi de bambus cu diametrul de 100 de centimetri nu e la fel de puternic ca 100 de trunchiuri de bambus cu diametru de un centimetru. Esenta trebuie impartita. Cere imperecherea in cat mai multe puncte!

Traim o telenovela, un "tanar si nelinistit" ce moare dupa noi!

Simt cum ma topesc ca o lumanare, ma evapor si imi doresc sa ma inspiri, sa nu lasi nimic din mine afara. Te rog!

Nu inghite! Simte! Fa mai mult decat sex!

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

| Colturi pline de barfe |

E frig si degetele se roaga de mine. Manusile din dotarea inexistenta imi cer acoperire permanenta. Sunt un incapatanat pe linia financiarului si nu suport invelirea. Complexul cel suport nu merita absolutul si nici macar vreo atentie, e un alt nimic pe care nu-l trec pe hartie, ramane doar o mica zgarietura pe suflet. Acum stii si tu, iar eu as vrea sa uit.

Ce complex? Barfa cea de toate zilele, cea din care ne infructam si pe care o imbogatim atunci cand ni se da ocazia. Din tantar, armasar. O competitie de care orcui ii e dor la un moment dat, dar unde se castiga doar din noroc.

Ma "bruiaza" simpla ei atingere, dar imi oxigeneaza inspiratia rupta din rai. Incearca sa-mi dicteze prin privirea ei, puterea ei de parapsiholog daruita si politicienilor.

Asteapta sa-mi zambeasca, o evit doar cat s-o tachinez, doar mintea barfeste ganduri mai perverse. Vrea sa zboare, canta si dorinta ei nu-i departe de realitate. Obiceiurile ei sunt de neoprit si razboiul cu sinele face parte din intelepciunea femeii.

Ma regasesc in mijlocul unui cerc perfect, ma simt ca in vid, sunetul petrece prin locuri stranii, umbrite de geometria de care eu n-am habar.

Matematic vorbind, adunand doua cantitati egale, ar trebui sa ne dea un dublu. Aplicatia poate fi setata si pe suflete pereche. Fericirea incepe cu dublu. Barfa serveste un zero!

Sa-mi canti intre limite si sa-mi spui c-am depasit etalonul. Sa-mi sugerezi trairea si sa nu am nevoie de amintiri, ci doar de prezent. Respir adanc, plamanii tai m-ajuta.

M-am dus s-o sarut. A renuntat pentru cateva batai de inima la integrame si pixul ei verde. Mi-a dat un pic din reciproc. Acum s-au adunat liniile. Totul e complet.

Urmeaza vizionarea unor monoloage imperfecte, o tenta de animatie, replici intalnite si putina lumina. Acum film! Nimic care sa strice comunicarea impecabila a monitorului cu ochii, doar ambalaj bine gandit cu miros de floricele(pe campii).

Se tipa, se vrea liniste, incepe de la fix. Va las ca sa pot sa va iau la loc!

marți, 12 ianuarie 2010

| Picioare subtiri? |


Nu te duce direct la picioare, in alta parte isi tine esenta!
Extensia dorintei unei femei e privirea. Nu o decodifici, nu o ai!

Trupul ei agitat de o buna vreme inspira sexualitatea si expira rabdarea ce-a ajuns pe ultimul drum. Pielea ei elimina feromoni naturali ce ar atrage masculul si de la o distanta de peste zece pasi. Atat de departe si totusi reuseste, te penetreaza pana la ultimul neuron, mintea se instaleaza in alt loc, iar femeia te pune pe seductie.
Exista femei care nu au un contur pur, dar care pacalesc ochiul barbatului putin alcolizat. Pudra e buna si ea, fondul de ten, bureteii, tocurile, plasticul colorat lipit de ochi, totul pentru perfectiune. O perdea dupa care se ascunde un suflet ratacit.

Picioarele ii sunt parca din revistele Playboy-ului fotosopat, iar lumina o are tinta pe ea. Se infatiseaza cu o tigara in gura, trage putin si nu lasa fumul prea usor. Isi intoxica o vreme plamanii, dupa care nu uita sa scape usor, usor, de inecaciune. Totul spre a atrage atentia.

E posibil sa aiba si un pahar plin cu ceva. Nu va bea mai mult de doua guri din el, nu singura, nu in multime.

O ea ce poarta chiloti negri pe motiv ca vrea sa fie "marcata". Si-a revenit din vechea poveste si crede ca-si va gasi fericirea, chiar si pentru o noapte, intr-o pustie societate inchisa in intunericul deranjat de putine lumini plimbarete. Un club in care zace muzica.

Tigara e stinsa imediat dupa abordare, nu vrea sa para o nepasatoare, vrea ceva diferit. Jocul cuvintelor incepe, femeia incepand subtil sa lase garda jos. Sunt doua scaune romantizate, pe unul e asezata ea, pe celalat se chinuie marcatorul sa cucereasca.

Ameteala se prezinta la datorie, iar starea preludiului e deja pe final. Se afiseaza amandoi spre iesire. Lumea le pare ca se clatina.
Prind aripi in primul hotel ce le iese in cale, iar restul miscarilor sunt destul de cunoscute, poate doar niste pahare in plus sparte ce vor fi achitate la predarea camerei. Actul se consuma pana in dimineata, dar lumina o surpinde singura pe ea. Nu trebuie sa achite vreo nota, nu e nicaieri, e in patul ei fidel ce-o cazeaza in fiecare noapte.

A visat frumos. O implinire ce-o putea simti pe pielea ei transpirata pana la calcaie...

luni, 11 ianuarie 2010

| Unde e cand nu e ? |

Ma bucur ca inca am abilitatea de a cauta, chiar daca locurile adevarate sunt descoperite abia la final. Dar la finalul cui? Eu nu cer un final, eu nu am nevoie de asa ceva, eu vreau etape si semnificatii, vreau profunzime si esenta.
Cand pierd ceva devin irascibil, mi se incalzesc talpile si fug ca sa transpir cu totul. Oriunde as scotoci, dau peste ceea ce cautam altadata, nimic din prezent.

Unde s-o fi ascuns? Chiar nu e de gasit? Observ ca reteaua functioneaza, iar o tanti draguta imi spune sa revin mai tarziu. E ceata, in mintea mea va incepe sa ploua. Imi voi masturba imaginatia si ma voi simti vinovat. De ce? Pentru ca am putut sa gandesc ca...

Nu sunt multe lucruri magice pe lumea astea. Magia nu e magica! Doar doua suflete invart magicul si-l ascund spre cautare. Nimeni nu-l gaseste, doar cineva...

Tot cineva ma indeamna sa-mi continui visele si sa ma instalez unde e cald si bine. Fericirea e acea senzatie de " burtica ce frige". Nici picioarele nu sunt mai prejos, ele au contact cu pamantul, ele suporta intreaga greutatea, mai putin pe orizontala.

Unde e? Aici? Cum, nu vezi? Sa-ti sugerez niste ochelari sau niste simturi mai dezvoltate?

A atinge nu inseamna a detine. E mult de vorbit, mai ales daca vrei ca a ta conexiune sa vina pe aceeasi frecventa cu o alta. Sa nu uitam de feedback, renumitul reciproc mai pe romaneste.

Anul 2010 e multumitor pentru cautatorii de comori reale, visatorii se vor izbi si vor vedea stele verzi. Se vor descoperi doar extraterestri multumiti de pasirea in noua lume.

Acum astept un sufletel calator...

duminică, 27 decembrie 2009

| Ce mai vibreaza prin viata mea |

Nu vreau sa ajungi pe blogul meu in mod intamplator, nu vreau sa cauti vibratoare si google-ul, regele virtual, sa-ti spuna ca aici e loc si pentru tine. Vreau sa nu te gandesti la nimic inainte de a da enter, sa fii capabil sa-ti umpli mintea cu ceea ce mi se narareste mie a fi si pentru tine.

Am stranutat. Sa-mi fie de bine. Urmeaza o cuvantare insotita de senzatia unui inceput prin simtire. Trebuie sa fii ipocrit ca sa nu intelegi ca ceea ce vibreaza vine in ideea de a te patrunde din toate punctele de vedere.

Ploua si cu greu miroase a sarbatoare, cu greu poti avea vlaga in tine, cu greu renunti la somnul ce vrea sa persiste intreaga zi. Imi misuna idei prin cap, dar nu pot practica nimic. Tot ce mi se parea atractiv, pentru momentul asta zace ca intr-un cavou in care se toarna morcila de-afara.

La noi nu vibreaza, la noi nu se simte, la noi norii nu vor putine grade, la noi totul e pe invers. O sa ne impotmolim in zapada abia din ianuarie, atunci cand farmecul va ingheta de-a binelea. Se va simti c-a mai trecut un an si nu ne-am lasat purtati de muzicalitatea naturii.

Sa faci plaja in baia ta persoana, sa te rasfeti cu ceva muzica, sa lasi luminile sa pice pe tine in timp ce te privesti in oglinda, sa te te pozezi de unu' singur, sa iei in brate bradul artificial, sa-ti miroasa a oras neingrijit, sa nu racesti, dar sa te lase rece.

Nu pentru mult timp se vor mai aprinde luminitele orasului, licuricii ce mai dau pic de farmec. Minunatul se va scurge pe gaurile de canal, va aparea o pata de soare si nu vei stii ce e caldura. Va dainui frigul si vei simti ca inima e singura cu tupeu, o "nesimtita" ce inca vibreaza.

Cand vine noapte eu nu ma sperii, ma cutremur cu totul, ma las atacat de rece si nu ma plang de calorifere aduse din infernul de gheata. Ma distrez si ma agit, transpir si multi nu ma'nghit, nu imi e foame.

Simt ceea ce vibreaza in directia mea si dau atentie doar spre reciproc. Ma pun in genunchi si ma pocaiesc o urma de vreme, nu tin post cand toti infuleca din placere, sunt doar tentat sa dau spaga zapezii. Va vrea din nou posesie!

Ideal ar fi sa pricepi: Vremea e o curva si nu ma simt atras de ea!

sâmbătă, 26 decembrie 2009

| Dimineti |

Am primit o cerere verbala, mi s-a propus sa scriu mai des, sa nu fiu inutil si sa spun ceea ce simt. Sa ma las purtat de val si sa nu-mi pese de vremea de afara. Sa ma acomodez in functie de starea celui de langa mine si sa dainui prin visele oamenilor.

Cererea a venit la pachet cu tot cu titlul. Nimic aranjat, totul intr-o seara ca asta, ca sa pot scrie mai bine. Iar daca acum era dimineata, eram prea adormit, nu ma simteam eu, ci doar un maniac ametit.

In randurile astea va trebui sa fac loc pentru ceva porfund, am conexiune catre fiecare bataie a inimii si da, ma simt. Incep sa-mi amintesc...

Cum sunt diminetile mele? Cam sarace in spontan, uneori aud o voce ce zace de multa vreme in alta camera, ma satur de acelasi rol si de identicul teatru ce-mi dezordoneaza toata ziua. Mai savurez doar mici mesaje primite de nicaieri si ma rog sa am credit pentru a da si eu un raspuns. A, de credit nu am nevoie. In lumea astea nu toatea lucrurile sunt limitate. Oamenii sunt cei ce apeleaza la limitare.

Si sa cred acum ca am la dispozitie suficienti picuri de apa pentru a-mi satisface fata si sa renunt la idee pentru a mai ramane o vreme in pat, sa mai admir viata cu ochii inchisi, s-ascult muzica ce ruleaza pe fundal din noapte pana'n dimineata.

Secretul meu consta in vocea ei, cea pe care o aud in telefon. Ma mint si-mi spun ca e langa mine, nu mai conteaza ca doar cearceaful il "violez" cu patima. Conversatia e scurta, nici nu-mi aduc aminte ce-am vorbit, sunt dimineti in care ma trezesc mahmur, nu's bautor, sunt imbatat de vorbe spuse de meschini.

Viata isi da startul la prima ora, doar luna mai intimiteaza durerea, doar ea aduce reveria, in rest e forfota cat e lumina.

Diminetile mele sunt atat de diferite. Sunt prea multe ca sa le pot pune cate un nume si nu ma pot gandi la foiala pe care am avut-o pana dupa miezul noptii. Trisez in fata insomniei, ma tarasc pe jos, iau plapuma cu mine si frigul ma trage usor. Totusi, nu va fie teama, n-am sa mor.

Diversitatea diminetilor e nesatula. Intr-o dimineata m-am trezit: racit, sau zgariat, ranit, indragostit, folosit, batut, mangaiat, sarutat, partial violat mental, manipulat, iubit, neimplinit, cu dorinta in suflet, cu dor de ea, cu dor de-a dormi ca sa nu-mi inchipui cu cine e ea, inselat, doar eu intr-o lume paralela, doar cu cheia ce inchide lumea mea, putin mai bogat, fericit.

Diminetile mele au inceput: din cauza sunetului insistent al telefonului, la strigatul nervos de comunist, din prima soptire a ei, din instinct, datorita ceasului biologic, cu o dimineata in urma, dupa primul sarut si niciodata cum altii au crezut.

Vreau cat mai curand sa-mi schimb obiceiurile. Vreau sa renunt la a mai dormi singur, vreau ca patul meu sa mai faca loc pentru inca o persoana, iar camera mea sa se afle langa o alta camera tot a mea, a noastra.

Desi nu mi-am testat prea mult "talentul" de bucatar in perioada sarbatorilor, am pofta de gatit, doar ca mai lipsesc cateva detalii ce in 2010 mosu' mi-a spus ca mi le rezolva. Speranta moare ultima, dar eu insist, diminetile mele au nevoie de mai mult, vreau sa continui sa visez si sa fac ca realitatea sa ma placa atat de mult incat sa ma deoache.

Nu sunt multe diminetile pe care le-am trait cum imi place, sunt mai putin de 30 la numar, dar promit sa largesc numaratoarea si sa-ncep sa ma laud cat mai serios.

Din sincera profunzime va spun ca m-a luat somnul, voi bantuiti pe aici cand aveti timp si chef, rabadare si dorinta.

Clipe faine? Sarbatori la maxim!

| N-am mai fost in 2010 |

N-as trai de mi-as vedea viitorul. Imi zic ca toate vor veni la timpul lor. Imi fac deja planuri si le strang intr-un saculet cam maricel. Nu imi e teama, dar tremur ca sa ma antrenez. Stiu cat de cruda e mintea omului nascut de multa vreme, stiu ce spun gurile rele, aud ce nu imi place, iar barfa dupa usa toarce.

Se da petrecere in mintea mea si recunosc ca mi-am surprins lumea. Acum trebuie sa fiu atent la detalii si sa spun exact ce am pe suflet. Nu-mi doresc mai putin decat pot sa am. Sa fiu cinstit, sa-mi beau cupa plina de fericire, toata, pana la fund.

Prevad o scena de plutire sub clar de luna, o declaratie si o dorinta reciproca, o diferenta de care doar cine nu trebuie stie, un glas de prin zapezile de sus venind in diferite ecouri. Eu m-am intins sa fac un inger, dar nu am priceput nimic, am fost prea jos.

2010 e anul pe care nu l-am cunoscut si nu am planuri idioate, ci doar vise modeste plusate si trase de par la maxim. Imi place generalul, vreau sa nu apuc doar cu doua degete, ci cu ambele maini, poate si cu gura.

Ma scarpin, am mancarimi de la atatea vise, nici nu mai stiu sa numar, nu vreau sa dau in lacrimi dureroase, nu cred in masini si case, nu scotocesc sa sifonez iubirea, ma tratez doar cu magic.

Prin scurtul meu postulet sper ca nu m-ati inteles. Interpretarea voastra e geniala!

joi, 17 decembrie 2009

| Si tu conlucrezi la distrugerea Pamantului? |

Ai negat din prima si nici nu te-ai gandit sa existe o intrebare mai stupida ca asta. Afla ca involutar facem multe in lumea asta. Obligati fiind de bunul simt, vom spune ca noi stim sa facem doar fapte bune si ca nu avem tente criminale, sau ca sa fim mai soft, sa le spunem scapari violente de moment.

Poti omori un om dintr-o prostie, dintr-o greseala, cu sau voia ta. Cand vine vorba de maretul Pamant, incepi sa ai un fix si sa faci pe salvatorul, te minti pe tine si nu iti permiti putina sinceritate. Ti-ai pierdut harul acela de a spune lucrurilor pe nume, nu te poti afirma, ramai legat la maini. Abia acum ai intrat in temnita mizerabila pe care toti o modelam dupa cum ne taie capul.

Sfaturile ar trebui sa ni se repete in stil "slow motion" si cam orice moment important ar necesita o mai mare atentie. Ce sa mai zicem de cei ce polueaza si cica salveaza, de cei ce arunca si se dau mari reciclatori, de cei ce scriu, dar sunt putrezi de bani produsi din aruncare de sentimente.

Sa stiti ca Pamantul asta are si el o inima, iar daca vreti detalii, atunci uitati-va la cei din jurul nostru, impreuna oscilam intre cateva puncte facand o miscare de dute vino. Daca poporul are tensiune, Pamantul se supara si face tornade, rupe tot in calea lui si ne arata cum apa ne ineaca inainte de a respira pentru ultima data.

Sansa noastra de supravietuire e nu cu mult peste zero. Din categoria, ce nu te omoara, te face mai puternic, regasim viata. Din pacate suntem doar in trecere.

Conlucram la orice, chiar si la distrugere. Suntem ca niste roboti atunci cand ne vin niste banuti pe tava. Am ajuns sa ne blestemam copii din motivul financiar, sa patam si sa nu folosim dero. Ma simt in viata chiar si pe frigul asta, sunt inghetat doar pe dinafara.

Culorile distrugerii zac in gura celor ce opereaza "proiectul". E greu sa construiesti ceva, de orice natura, e mai usor sa cronometrezi implozia!

Sper sa nu vina ziua in care oamenii vor face doar ce e mai usor. Nu vreau simplificare, vreau mancarimi de fericire.

miercuri, 16 decembrie 2009

| De Craciun fiti mai putin criminali |

Ce? Ati uitat? Mancam mai mult decat trebuie, tinem post ca sa ne caim, dar excesul ne baga'n pamantul ud fleasca de zapada, parca bagata la microunde.

Porcii sunt la mare cautare, stapanii vor un ban rapid, iar ca sa fie promovare in floare, ii baga pe net. Vom descoperi astfel cum misuna sunca in format jpg (jpeg) si vom avea grija sa dam si un mass cu noua noastra industrie "netoporcina".

Ma irita un lucru, muschii in forma de colacei si surplusul de mancare ce-l adaugam mereu in noi fara a ne fi necesar. Sa speram ca facem suficienta miscare cat sa nu ne apuce vreo apasare dureroasa pe cantarul primit in dar de cine stie ce partid. De... nu putem renunta la afisajul digital, dar ne stricam ochii aruncandu-ne ochii in monitor prea multe ore. Inteleg, cautati cel mai bun porc, gras si deloc paros.

Si daca ne punem pe mancat prea multa carne "sanatoasa" sa stiti ca tot criminali ne numim, doar ca nu suntem ilegali. Tuica la purtator si sarmalute ca pentru intreg anu'. Sa te fereasca al' de jos, nu de alta, dar altfel ai directie autorizata spre cer privit stand cu burta la soarele cu dintii proaspat ascutiti.

Nu va dau restrictie la "buseala", dar nici nu va vreau in limba dupa trupuri abia ajunse la 20 de ierni si ceva.Daca va e sete, va serversc eu cateva pahare pline de vorbe, lipsite de duh, dar scoase din capsor cu ceva intentii. Nu, nu meschine!

Vrei s-o lungim, dar sa nu tragem de ea? E aprope imposibil, cuvintele sunt insiruite cu un scop, unele costa mai mult, alte umplu ceea ce se numeste gol sau nesemnificativ.

Vraja sa inceapa, kilogramele sa nu se depuna. Nu uitam sa nu ne abtinem, dar respectam regula de sine. Sa fim noi ca sa ne regasim!

Pe final salutam porcii din tara, adevarate condoleante, promisiuni de "neimbucare" si magicul "sarbatori fericite".

Orasul asta imi da batai de cap, dar nu-l iau la bataie, astept sa depuna ca sa am ce lua si critica. Sunt prea bun doar cand nu sunt si nu ma pot opri sa nu exist!

Realizez ca ma simt! In special pe tine, ma!

joi, 3 decembrie 2009

| Stirea zilei |

Aici furnizez senzationalul, aici vorbesc despre exclusiv si am grija sa fie totul cat mai fluent si constant. Nu duc lipsa de idei, dar daca nu sufar de nicio afectiune, atunci inventez, asta pe sistemul sunt stirist pe national si tre' sa ma vand bine.

Viata asta a ajuns sa fie punctuala cu cei ce vor sa scoata bani din baliverne, suntem vinovati cu totii, ne holbam si credem orice zvon, nu suportam fara barfa si ne intrecem in a scalda o viata in minciuna. Reusim sa stricam imagini chiar daca nu le-am construit noi. Am uitat sa luptam pentru adevar, nu stim sa privim panoramic, nu mai suntem atenti la margini, nu fotografiem nimicul decat daca e in straie de sarbatoare.

Imprevizibilul apare acolo unde e liniste, evenimentele dureroase sunt parca premeditate si cineva ai senzatia ca ucide pentru o stire.

Noaptea se gadila asfaltul, poate mai se rataceste cineva, se mai lovesc doua metale, se mai moare, se mai violeaza, se mai umbla la buzunare si conturi bancare, varsarea de stiri urmeaza imediat dupa ora 5 cu soare. Ca sa ne impiedicam de mister se precizeaza si aparenta sau fictivul din informatie.

Sangele nu apare din bulion, nu pe starzile din Romania, ma tem ca suntem controlati la milimetru si ca ceea ce facem ne este dictat cu precautie. Multi se roaga sa devenim subiect de stire, noi devenim vedete moarte, iar ei isi incaseaza banii pe rating si publicitate.

Sunt iritat de sunetele ce multi nu le percep ca fiind zgomote, ma impotmolesc in politica, iar ea imi urla pe toate gaurile auditive si vizuale. Pana trece idiotenia ma ascund, stau intr-un borcan izolat fonic, dau play la ce gasesc bun de moment si ma invart in ganduri.
Nu mai stau prea mult si am sa zgarii,am sa fac dungi pe gheata, am sa simt miros de zapada si voi vedea ca prima ninsoare va deveni stirea zilei. Suntem ipocriti cand cautam doar la suprafata. Uitam ca in afara de creier mai avem si suflet, suferim de reverie si iluzia ne itoxica, n-as vota nici macar daca ar candica " mamuca mea".

Nu frate, nu se merita, romanu' e invatat sa fure, tre' doar sa aiba ocazia si se manifesta.

O sa va dau zaharina de trei ori pe zi, ca sa va sugerez magicul. Fara zahar ca faceti diabet. Si asa sunteti imputiti, nu dulci. Vreti parfum? Spalarea!

Asta vreau sa apara la ziar, nu de alta, dar poate va simtiti si voi...

marți, 1 decembrie 2009

| Mare cascaval ! |

Din categoria, branza nu'i pe timp de post, oamenii s-au gandit sa petreaca, cu mai putin, sau chiar cu nimic. Se intampla ca o data pe an, romanul sa chefuiasca si sa-si aduca aminte ca traieste in mizeria asta, se intampla ca mass media sa faca tam-tam, politica sa se "jegareasca" pana in panzele afectate de curcubeu, iar eu sa lucesc de fericire, imediat dupa ce totul e in tacere.

Lumea asta nu respecta niste reguli, haosul trebuia sa fie dupa liniste, la noi totul e prea grabit, noi nu avem un preludiu atunci cand vine vorba de durere, noi ne infructam din ea, crezand ca gustul n-o sa dispara.
Inca mai tind sa cred ca suntem niste masochisti care constientizam si ne-am obisnuit.
Iar diferenta dintre cascaval si branza e mare, daca nu pricepi, mai viziteaza magazinele.Super oferta zilei e o cascada plina de lacrimi, balaceste-te crezand ca-i un ocean la discretie . Sa stii ca si lacrimile's sarate.

Multumesc pe aceasta cale celor care sunt, se cred, sau se simt a fi romani. La multi ani voua... oricum v-ati obisnuit!

marți, 24 noiembrie 2009

| Oare timpul n-ar putea fi o curva? |

Joc de imaginatie! Ganditi-va cate pozitii stie batranul timp, cat de multe roluri are injectate in sangele invizibil si permanent existent doar in vise. Masati-va tamplele si veti simti cum jucariile lui suntem noi, cum conlucreaza cu omuletul divin ca sa respecte scenariul, un film ce nimeni nu-l va viziona.

Cerul albatru se poarta ca si verde, mai ales atunci cand iarba se uita-n oglinda. La fel si fericirea se poate transpune in imagini, cand stim in ochii cui sa privim.

O curva intotdeauna se va plimba pe toate holurile, va incasa manipulare la greu si va stii sa ia grosu', va suporta averi si nu va sta locului o clipa, va fugi spre si mai mult, va cadea in prapastie.

Curva mea, timpul tuturor. Mi-ar surade ideea ca de maine sa ma fac baiat cuminte, timpul ar impune taxa si pe simpla respiratie. Ma voi intretine in lumea mea. Imi voi muta locul acolo unde timpul e la cheremul meu, nu ma voi agita, voi avea greseli imperfecte si va exista speranta ca becul nu s-a ars, ci a picat curentul... voi stii ca netul supravietuieste, dar nu in cautarile mele.

Ce vreau de la timp? O telecomanda, niste baterii si accesul asupra lui! Stiu, imposibil! Atunci, macar un soft prin care eu spun cat sa dureze clipa.

Timpul e atat de mare, incat isi permite investitie pe termen nelimitat! Apetitul sexual e masurat in timpi lenesi si timpi fugitivi, gen trenurile din Romania, personal versus intercity.

Poporul tre' sa se mandreasca cu aceasta achizitie fara gauri si adancituri sufocante!

Si daca sunt un nemernic, macar sa fiu unul sincer. Timpul nu e o curva, dar mintea mea e perversa, gandeste ca intr-o zi va face lucruri dubioase cu secundele, va amesteca decorul si va ameti ticaitul ceasului. Anticul cuc, va canta o data in viata, iar clipa va insira magicul pe o intreaga suprafata.

Iar daca am spus chiar si o farama de adevar, daca vi se pare ca timpul are tente de curvasarie, atunci strangeti olecuta de banet si profitati cand vine senzatie. Sa n-asteptati prea mult, nu cumva sa uitati sa va dati drumul... la fericirea ce zace inactiva in voi!

Si pe final, la singular, te intreb: Te mananca? Scarpina-te pe timpul tau!

miercuri, 18 noiembrie 2009

| Conversatie profunda |

Am un joc de imagini ce mi se perinda prin fata ochilor, mi se amaneteaza si unica speranta, nu voi filma nimic, nu voi prinde niciun cadru indecent, voi fi stana de piatra in fata unei oglinzi, lumina imi va bate de sus si se va rasfrange, distruge... inainte de a-mi vedea chipul.

Tipul din oglinda sunt eu si tipul ce face posibila reflexia sunt tot eu, dar e prea intuneric, nu se poate, bezna curand imi va cuprinde si mintea, voi ajuta la nimicirea nimicului, ma voi adormi.

Am inchis ochii si nu-mi e somn, obloanele ar vrea sa se deschida, iar prietenul meu imaginar, constiinta, isi cere drepturile, vrea o conversatie in doi.

Sunt atacat, ma persecuta un monolog infiorator, sau cel putin asta e prima impresie, si incepe sa nu mai conteze decat finalul.

Gesturile mele, nebunia mea, mimica, preludiul viselor, postludiu luminii si vraja mobilului ce se misca'n vibratii.

Ce-am vorbit? Cam nimic din toate, foarte putin despre palpabil. Mi-a spus ca vrea sa ma fac mare si ca imi acorda dreptul de a visa, nu am voie sa calc stramb, iar becul trebuie sa-mi lumineze calea pana la epuizare.

Mi-a placut, nici nu mai era nevoie sa spun, sa completez, sa comentez. Era pentru prima data cand doua lucruri erau pe aceeasi linie si nu se gresea trasarea pana la limita. Ajung sa cred ca legea atractie e noua biblie dupa care tre' sa ne orientam.

Suna telefonul, nu ma lasa, nici nu vreau. Si daca ma refugiez cu ea (nu cu mintea), undeva departe de lume, nu-mi va parea rau,voi simti un singular rezultat din contopirea pluralului.

Si acum stii, defapt... conversez cu tine!