| Nimeni? |

Serios? Chiar nu m-aude nimeni? Poate c-are trebui sa sforai, sa transmit in fiecare bit al internetului un virus de avertisment, sa rup tacerea cu desenele deloc animate, sa aflu ca nimeni nu e implicat in viata.

Sunt infractori pe toate drumurile, ei cauta noi suflete, vor vanzare rapida si cu spaga cat mai "grasa". Se spune ca la mijloc exista intotdeauna un nimeni cu valoare in ochii majoritatii, se spune ca povestea orcui e trista in spate, se spune ca orice raul ar face, undeva in piept, in trecut, ceva a batut in ritm alert. Cineva a avut grija sa omoare orice vibratie de fericire.

Nimeni este personajul despre care mi-a venit sa scriu acum. Aud muzici in voie de la vecini si nimic nu m-opreste sa zac in camera asta. Nu m-a rugat nimeni sa... nimic si nimeni nu mi-a propus ceva. Totul dormiteaza, totul e pe "silent", si nimicul e in continuare un ceva.

Camera mea, cresa plusurilor de alta data, intunericul bantuit de lumina monitorului, nerabdarea din venele mele, somnul prelungit pana peste jalnica alarma, un mesaj ce se lasa asteptat, cam de 24 de ore numarate.

Gripa porcina i-a inundat, prostia i-a scuzat, si nimeni nu m-ascultat, asta pentru ca sunt insistent de plictisit, totul pana maine.

O coaja de patura si un vals violent al miscarilor mele prin pat. Am sa ma foiesc pana la epuizare, am sa ma frec in somn cu mintea, am sa ucid perna, am sa-mi iau alta, desi stocul e aproape epuizat.

Vand vise, vand zambete, vand imbratisari, un sarut ce traieste pana in dimineata, vand cuvinte si placeri exagerat de dorite. Oferta valabila pana tarziu in dimineata!

P.S. Am sa adorm curand, sper sa intelegi ca doar viselor ma vand cu totul. In rest, noi stim!

| Eu, John, declar.. |

Declar, sunt visator, vreau ca testamentul meu sa fie tastat de insumi "je", sa stau asezat pe un norisor pufos, iar o multime sa-mi dicteze dorintele. Nu ma voi lasa "ranit" de influentele celor ce sunt capabili de daruire conditionata.

Ideea e ca declar nepasare in fata celor ce vor sa ma scarpine pana imi da sangele. Sa nu va suparati pe mine, dar sunt si eu un om. Nu-mi doresc decat lucruri "minore", promit ca banii mei sa vi-i dau voua, da, pe toti. Sper sa fiti fericiti si sa nu fiti nevoiti sa dati si alte spargeri.

Sunteti prea sus, eu nu va privesc, voi vreti sa ma dominati. Ma declar dominat de luna si de soare. Sa ma prinda intunericul exact atunci cand ma lupt cu lumina.

Declar, voi da vina pe voi, nu's capabil de rautatile pe care mi le impingeti pe tava. V-am zis, nu vreau sa dati nici macar un leu pe vorbele mele, duceti-va si mituiti la mese straine. Nu pot inghiti, nu vreau, nu!

Declar, sufar iritatii groaznice cand vine vorba de razboiul prostiei. Eu sunt un luptator fara arme, am cuvinte si fapte amestecate. M-am ratacit in lumea mea, ma imbat cu bucurie si nu duc lipsa de fericire...

Daca-ai stii tu...

Declar, nu te pot ajuta, esti in alb si'n negru, am inceput sa combin si verdele...

Mi se sugereaza schimbarea, eu ma suport asa cum sunt. Mi se spune ca nu's capabil decat de nimic. Nimicul meu e luxul, va lipseste, stiti mai bine...

Daca n-as iubi, declar, de maine m-as manji... Doar asta vreti!

| Vine o vreme cand parintii o iau razna |

Toti suntem sortiti aceluiasi tratament, asta pentru ca avem in sange ceva dat de la inceputuri. Nu e nevoie sa ma refer la comunism, la clasicism, sau la limitari ce se ambaleaza in constientizari.

Parintii nu realizeaza, ei dramatizeaza, ei se crizeaza... mai ales cand sunt pusi pe locul doi. Parinte sa fii, iar copilul nu va mai da maine, poimaine, doi lei pe tine. Ahh, sunt darnic, nici macar un leu. Viata e atat de omogena, incat mereu exista un element surpriza, per ansmablu, un haos ce inlocuieste linistea prea iubita.

Vrajeala mea e esentiala, mai ales atunci cand sunt pe moarte. M-am indragostit de ea (de moarte), iar ea a pus botul, sunt fals, sunt necunoscut, sunt doar pentru mine, si nu incetez sa ma tratez, da, viata imi da pastile compensate si plus de asta am amortit vorbind in cuvinte.

Cineva sta dupa gratii invizibile, ma priveste si ma ajuta, nu, nu-mi sufla vorbe, ma inspira de la sine. Iar toti cei ce va laudati, sunteti ca si nuli pentru mine. Sunt laudatori pe toate drumurile, luati-va cel putin unu'.

Revin la parinti, la cei porecliti in toate feluri. Astia deja sunt dementi, au prins galagia comunista, iar acum pe timp de pace, o vor experimenta pe odraslele lor.

Am o scarba cand vine vorba de violenta, domne, mi-e teama c-am sa vomit niste vorbe grele. Regret ca iubirea neconditionata se cam arde in timp, se duce si isi gaseste ramasite in siguratate.

Vine o vreme cand viata e pe punctul de-ati scufunda ideile, asa e si cu parintii, atunci cand copiii lor dipar in totalitate. A cui e vina? A mea, ca recunosc dementa lor.

Joc teatru de cand ma stiu, ma urc pe scena si renunt la coborare, cine ma aplauda e un idiot, eu vreau blamare, vreau sa vad ca prostia din gura mea nu e promovata de voi. Asa ca nu va mai lasati ispiti de nimic, faceti cum va cere sufletul, iar trupul nu-l imbatraniti prematur.

In ultima instanta, parintii, vor ramane intre patru pereti, vor avea in inima un azil de nevazatori. Isi vor inchide pleoapele si nu vor mai gasi visele de altadata.

Sa ma vand si sa n-ajung ca ei. Sa ma amanetez pentru ceva special, sa n-o iau razna, nu inca, nu in viata asta.

| Serviti dragostea la gratar |

Inca de cand ne nastem invatam sa nu mai fim noi, alternativa la... asta ne da pe tava prostia. Noi suntem cruzi fratilor, noi am fost candva, sau inca suntem, usor de manipulat, noi prindem ce pica din cer, nu regretam decesul bunatatii si ne amuzam cand altii isi scot dintii prin preajma naturii dezlantuite.

Am ajuns niste animale feroce, tauri fara mila, vampiri ce vor sange, dar nu stiu sa suga.

Si... si unde mai incape atata dragoste? Unde o mai indesam si pe ea? Rucsacul e atat de stramt si ocupat, iar inima da semne de incetinire, totul se naste in monotonie, iar speranta... ea nu se naste, e avortata de banale cuvinte.

Voi astia care credeti inteligenti si jucati banii ca pe cuvintele din gura, de maine, vreau sa va achizitionati un suflet. Nu stiu cum faceti, dar nici nu ma intereseaza, eu doar va oblig, pe bune. Altfel sa nu mai faceti umbra pamantului, sa nu va mai prind ca ma intoxicati pe strada si prin inghesuiala comerciala, e clar, sa nu va mai prind.

Si de ce sa plec sau sa fug eu? Eeee na! Hai nu serios? Nu, nu va declar razboi, va sugerez sa luptati ca prostii.

Gratarul nu e bun, nu in compozitia asta, dragostea n-are de-aface cu porcariile pe care le scoateti pe gura, si cand vine vorba sa va indopati, nu va mai opriti... mental vorbind, suferiti de rahitism.

Pace celor ce nu tac din gura, fericire celor ce nu vorbesc peste mine, multumiri criticilor dementi din fire si fericire celor ce nu recunosc faptele bune.

Asta ca sa nu va spuna cand de cruzi sunteti cu cruditatea si puritatea! A cui? A voastra!

| Vreau sa-mi cumpar un strop de liniste |

Nu, nu difuzoarele zgomotoase sunt cele ce-mi strica si cutremura imaginea placuta din privirea mea. E noapte, si doar stelele sunt capabile sa-mi satisfaca picul de lumina necesar, ma oglindesc in nevazut si ma crizez cand observ neputinta mea, neputinta in fata negativei dorinte.

Sa nu-mi ceara mie "comunismul" sa repet istorie si nici sa nu-mi indoape urechile cu vorbe formale pline de succes, vreau ceva original si dezbracat de ambalaj, vreau sa fur culoarea celor geniali, sa nu suflu o vorba pana la final.

La colt de strada gasesc fericire, dar linistea nu-i nicaieri. Inca de cand pasii mi se duc spre destinatii dorite, inca de-atunci, cainii ma latra, iar pisicile figurante sunt cele ce-mi taie calea. Sunt plictisit de repetitie, nu vreau bisul din concerte, sunt plin de nimic, iar totul e apreciat intr-un mare fel. Mai e ceva si din tacere?

Guralivilor le-as dona cate-o mutenie, iar barfitorilor o suzeta universala procurata de la sex shop. Mi-as cladi nervii in spatele meu si as tinti doar inainte!

Imi lustruiesc visele, am pastrat buretei de la hotel, totul e fara zicala, e realitate improscata din scoala. M-am ratacit. Ma acuza ca's vinovat, ma pun la perete, ma leaga si ma inunda'n blesteme, se toarna o scena dintr-un film, e fantezia pustoaicei de langa mine, o minora ce priveste spre stele, un glumet ce-mi exagereaza timpul, un zburator ce ramane fara aripi.

N-am bani oameni bun, sunt un falit ce-si cauta banca, vreau s-o sparg si sa mi-o insusesc. Linistea e vanduta ca traficul de fiinte umane, am ajuns niste canibali ce sugem in zgomot, ne-o tragem in liniste, gafaim in rafale, smulgem si nu recunoastem.

Incearca sa ma potolesti si sa-mi scoti comunismul din cap, alunga-mi depresia scurta ce se da in vant in enervante repetitii, ghiceste-mi ceea ce nu-mi doresc.

Hai, las-o balta, linistea nu-i de cumparat, nu inca. E aglomeratie.

| Femeile si batalia pe succes |

Adu-mi aminte sa te scanez din cap pana'n picioare si abia apoi sa-ti fac loc sa intri in lumea mea. Nu am pretentii, ci obligatii morale, nu vreau sa vad lupta feminina din care rezulta o pata de canibalism si una de materialism.

Petele se scot foarte greu, mai ales cand le lasi sa zaca o vreme indelungata. Femeile vor ceea ce nu au, si obtin totul in urma prestatie mincinoase. Totul in sufletul lor, putinul in ochii celor ce au reusit sa simta specialul in cele mai banale ramasite ale lumii.

Pana sa ajunga in varful muntelui, femeile sunt prietene, rezolva totul impreuna si se cocoata intr-o falsa prietenie. E frumos sa vezi cum una e credula, iar cealalata e regina in misculatii meschine. Da, femeia e meschina, e ambalata ca o bomboana dulce, iar cand vrei s-o iei in "gura", e in stare sa-ti daruiasca toata otrava, veninul ce se administreaza in fiecare particica a corpului.

Femeia vrea sa fie unica, sa n-o inlocuiasca nimeni, si in acelasi timp ar vrea sa cucereasca cat mai multi "feti frumosi".

Cel mai nou "sediu" unde se regasesc bucatile de ultima ora, este sala de "muschi", acolo se agata ceea ce e mai bun, nu exista nimic de ascuns, totul se etaleaza, iar orice femeie e ahtiata dupa aspectul ei, vrea ca in urma competitiei, ea, sa atraga toate privirile.

Daca esti femeie, e de recomandat sa ai cat mai putini prieteni de sex feminin. Masculinul e la putere pentru voi, si mult mai sigur. Adica "fumezi", dar macar stii ce...

Pe scurt, femeile sunt ambitioasa, vor totul pentru ele, asa ca, sub zambetul lor expus chiar si in oglinda, se naste mereu o ura pentru celelalte si un narcisim absolut...

Fetelor, asa'i ca toate vreti ceva mare?

| Mintilor manipulatoare |

Incep cu a mea. Tremura atunci cand trebuie sa recunoasca adevarul, nu lasa nimic sa se miste in voie si e constienta ca doar asa poti castiga o paine in ziua de azi.

Cinstit iti spun, mintea mea e betiva, se manipuleaza singura in oglinda, imi da argumente dure si de nepenetrat, la final eu am doar o decizie sifonata prin buzunarele mult prea intunecate.

Cum buzunarele mele sunt exagerat de ocupate cu nimic, asteapta oferte cat mai bune, mici si valoroase. O sticliuta plina de magie nu mi-ar strica. Manipularea spune clar, exista magie, eu spun ca pe la spate se pot practica si alte nazbatii dumnezeiesti.

Nu te uita fix la mine, nu de alta, dar ai sa pari un papagal. Eu fac asta de o viata, si nu ca sa ma loghez in mintea celui ce tipa in tacere, ci ca sa-mi dau seama cat de adevarata e pledoaria. Sunt extras de prin norii plin de ploaie, dar nu ezit sa ma rasfat dormind in primul nor pufos ce-l intalnesc cam rar de la un timp.

Am dat in gat neoamenii si am stricat ceea ce era legat gresit, am pus o baza si nimeni nu a observat, nu s-a miscat un pai, totul in zadar, totul pentru ochi deja hipnotizati.

Escapada in desert, sa mai simt si caldura, racoare in beciul dormitoresc si vibratie in inima muntilor ce duc un continuu preludiu cu ceata.

Noaptea poti zari pe cer cea mai haotica orgie, nu e loc pentru timiditate, doar manipulare si autosugestie. Din partea casei, mintea ofera o stea fiecarui suflet ce inca stie sa respire.

Hai sa dansam si sa ne suim pe mese, hai sa consumam legal si sa zburam de neinterceptat, sa stim ca gura raului nu se aude in tot universul, sa ne alegem o insula bizara si sa dam startul la o noua ardere a nefericirii.

Mintilor manipulatoare, sedative in culoare, masti si vorbe dulci, miscari liniare si bruscate de competitie. Du-ma unde n-a dus mintea orgia, du-ma unde si soarele si luna petrec timpul impreuna.

Si inca nu v-am dat de gol!

| Azi scriu despre alaltaieri, marti 13 |

Nu am poposit ca un intarziat, ci doar ca un sceptic ce nu cerseste trafic. Punga mea plina de aer nu lasa sufocantul sa patrunda, iar autosugestia are leac pentru cei ce o constientizeaza.

Daca esti constipat iti bati nevasta si copii, daca esti credul ai toate sansele sa-ti iei viata. Alaltaieri s-a trait sentimentul de prostie, promovare a semnelor patate ce unite au si mai multa putere. Cifra 13 este una cu semnificatii si afirmatii, dar nu cu intentii de-ati strica tie escapada creionata'n urme de fericire.

S-o lasi balta, sa nu te lauzi ca m-ai visat mort, sau tuns scurt, sau cu capu'n nori, asta pentru ca sunt prea loial spontaneitatii, stiu ca nimic nu se intampla fara rost. Gasesc totul ca fiind fara motiv, mai ramane nimicul.

Si sa nu-mi spuna mie nimeni ce-i bine si ce nu-i. Eu cred doar ceea ce simt dupa ce privesc. Ce e al meu e secret de stat pastrat intre cel mult doua persoane. Exclusivul e pe prima pagina si nu sfarste pana la ultima.

Adevarul e ca mi-a mers bine ..., am zambit si n-am tremurat, m-am auzit bine in microfon, iar cosurile nu s-au zarit, cel putin nu la mine. Un domn amabil m-a evitat, dar ieri si-a luat revansa, mi-ai dat din putinul lui, la mancare ma refer, racituri savurabile.

Mai vorbim...

| Alege cand n-ai de ales |

Esti obligat sa traiesti printre patratele gazduite de peretii altora. Esti zdruncinat de ceea ce nu ti-ar prinde bine pe timp nelimitat, dai din picioare si incepi sa semeni cu un copil pana in trei ani marunti, esti prea sincer cu tine.

Cum alegi daca nu ai de unde? Ca prin minune, inchizi ochii si iti astupi urechile, refaci conexiunea cu lumea ta si rupi ramasitele virusate, iti instalezi un plug in de succes si uiti ce-ai lasat in urma. Sa nu plangi cand ceilalti asta vor, ascunde-te la timp si varsa totul in cearceafurile obisnuite cu tine. Lichidul proaspat nu va lasa urme,ochii tai au grija ca puritatea sa existe. Astupa-ti mintea, vezi ce vrei tu cu adevarat, vezi daca poti gandi la faptul ca iubirea nu are motive ci e spontana.

Pas cu pas... eu stau in loc, sunt obisnuit sa accept tacerea si sa studiez ramasitele de vorbe ce oamenii le vor a fi accentuate, imi plac miscarile lor atat de false, imi place de " Sofia" din vechea melodie, imi place femeia goala, imi place cand nu ma alege cu ochii inchisi. Iar de nu crezi, hormonii au ultimu' cuvant. Cine striga dupa - in executarea durerii - i se ofera inca o portie de "viata". Toti privim un lucru si nimeni nu recunoste orbirea de care da dovada. Perspectiva noastra e gresita, ne urcam prea jos si coboram exact inainte sa ajungem sus.

Valsul in care traim, alegerile de care nu profitam, miscarile in ritm schiopatat si magia celor ce sunt dispusi sa nu recunoasca priceperea, asta pentru o revenire imediata in topul laudelor. Vaaaaai, l-ati vazut pe cutarica ce repede a inteles tactica?

Sunt de parere ca ma exprim prea incurcat pentru cei dezordonati cu viata, sunt de parere ca ar trebui sa-mi cos gura si sa va las pe voi sa vorbiti, si mi-ar placea mai tarziu sa aleg eu in locul vostru...

Nu de alta, dar asta faceti voi acum cu vietile altora!

| Cum vorbesc eu despre tigani |

Tiganii, rromii, oamenii de culoare, cei ce au o limba mai putin comerciala, cei ce au neveste ce poarta fuste inflorate, cei care scuipa mai mult decat manaca, cei ce folosesc limbajul colorat pentru a crea impresie autoritara, despre ei vorbesc eu, asa cum gandesc, totul in ceea ce urmeaza...

Ii discriminam de cand ne stim, asta pentru ca au un comportament ce lasa de dorit, sunt exact inversul dorintei societatii, sunt pacostea ce strica bunul facut cu ceva vreme in urma. Nu doar tiganii, ci chiar si romanii put, dar cei de culoare se evidentiaza in mod constant si nu prea se simt. Se irita cand le spui in fata si au chef sa-ti sape prin buzunare, in speranta ca maruntul nu-l iei cu tine.

Ei adora hartiile, si nu ca sa se sterga dupa "punctare", ci ca sa arate ca vor sa fie tratati in valuta, euro le da vitalitate.

Sa ai masina bengoasa, sa fii de culoare, sa fii grasut si sa-ti bagi p*la in tot ce iti vine, mai departe am eu grija sa nu te bag in seama. Tiganul nu ma afecteaza, dar ma pune pe ganduri, mi se face scarba cand il vad cat de misogin e, imi e mila cand vad in ce conditii traieste, dar nu-mi e "rusine" nici cu cei care au palate ca in basme, le mai lipseste un povestitor care sa le poata da indicatii.

Tiganii, parca mi-ar placea sa-mi impart viata cu o negricioasa iubitoare, dar nu cu una ce traieste in Romania, noi suntem fumati demulta vreme, noi stim sa ne prostim ca sa ne auzimpe la stiri, noi facem audiente doar cu morti, raniti, politicieni corupti, femei goale si blowjob-uri in prostie.

Noi facem din tantar... un amarat de armasar, si p-ala la randul lui il bazaie mustele. Am ajuns sa ne placa durerea si e posibil ca Romania sa fie o cantitate de orgie, un masochism ce e completat de tiganii cersetori si stricatori de imagine.

Nici n-ar trebui sa-mi pese, ca doar nu traiesc eu cu ei, nu vreau eliminarea lor, doresc "infratirea". Nu, nu le-as da "mui bien", doar ca i-as castra ca sa nu se mai inmulteasca. Acum cu tehnologia asta ne permitem prea multe, daca dispar tiganii, o sa ramanem noi romanii, cei ce ne afisam pe hi5 cu poze de c*cat, aratam cocalarul din noi, pitipoanca de langa noi... si neaparat r-ul dublat pentru...

Sa nu dam vina pe altii pana ce noi nu suntem normali. Sa iubim Piranda, Bulibasa si toate speciile ce se produc din ele, dar sa nu incercam copierea fenomenului... Sa nu uitam specialul din noi, fiecare e unic in "prostia" lui.

Daca tiganul te fura doar daca nu te cunoaste, romanul ti se face prieten ca sa te manance cu totul pe la spate.

Romania, tara in care CRED ca m-am nascut. Romania, depozit de tigani. Romania, fabrica de rusine si de hotie.

Tiganosii de politicieni sa respire in continuare, doar am spus parerea mea despre tigani. Noi nu suntem legali, am fost candva...

Inchei nimicul meu deloc inferior si pana la urmatoare scriere, va doresesc tiganeala in vid.

| Teatrul din casa mea |

Ai patrunde in subconstinetul meu si mi-ai spune ca asa ceva n-ai mai vazut. Ochii tai suporta transformarea, creierul asimileaza ceea ce pare a fi neincapator, iar ruga refuzului nu poate fi auzita, timpanele sunt astupate cu autosugestie de calitate. Imi amintesc ca plangeam doar cand usa se inchidea si ramaneam singur, acum la fel se desfasoara scena, doar ca nu mai dau lichid din mine,ma abtin si ma exprim pe dinauntru, sau prin zonele prin care tu nu pasesti, asta pentru ca ti se pare prea banal.

Sa joc pe scena viata mea,asta mi-ar lua prea multe vieti, ar trebui sa fiu un motan nemuritor, sa-mi pierd mintile si sa imi iasa plansul la repetie, sa-mi ramana lacrimi si pentru public, sa urlu de bucurie si sa imprumut ceva falsitate. Nu-mi place, s-a calicit darnicia, mi se spune ca nimic nu mai e de dat, ca tre' sa te strufoci pana la epuizare ca sunetul vietii sa ajunga si la urechile tale astupate.

Profita, deschide termopanul, monteaza-ti "benoacle" si fa-ti dus cu apa rece. Respecta fiecare replica, iar frica dispare, sangele gust dulce are, inima nu moare.

Nu stiu care e explicatia, fac primul pas, am chef de cantat, nu m-aude nimeni, ma pot desfasura in splendoarea nevazuta, pot spune TE IUBESC in gura mare, dar imi e mult mai usor sa simt.

Rolul meu e principal, eu sunt cel de care depind, iar cand imi fac de cap, introduc inca o persoana pe scena, va dati seama, una speciala, nu's deloc modest. E actrita mea, doar a mea.

Ma inteleg greu cu tastatura la ora asta, procesorul se excita in poala mea, iar exteriorul toarce satisfacut de "incarcare". N-ajunge nimic, un plin nu e suficient, un putin e bucuria dorintei.

Si nu am pomenit nimic despre "locuinta mea", despre adapostul in care ma reatrag, niciodata singur. Acolo furtuna nu patrunde, iar teatru se vizualizeaza si se practica ca un preludiu. Nu ma pot satura!

Sa stiti ca si curvele se pot indragosti, dovada zace aici. Legalizarea ramane doar in mintea noastra, dragostea isi face loc chiar si in inima unui criminal, dar in teatrul meu se instaleaza brutal, ingenios, ma face sa nu gasesc surse exteriorae, sa imi creez o lume atat de "utilata" incat accesoriile sunt regasite in lanturi si buze ce doar se ating.

Ador tachinarea, o floare ce miroase tarziu in noapte, dupa ce toate ceasurile par resetate, un munte pe care-l urci, desi tre'sa ajungi la poalele lui.

Infinitul e un labirint, totul depinde de cum privesti "vestile"... sugerez cu ochii inchisi. Incep sa ma pricep la dat din gura, scena ma adora, imi blameaza iesirile, vor ca nebunia sa nu se opreasca, ma arunc direct pe mijloc, in pat, cica dorm. Presupun ca nimeni nu m-aude, eu nu sforai, nu ma dau de gol, desi exista cineva care sa ma "critice".

Depun o plangere, viata ma va lua in seama, scorul "meciului" nu va trece de zero, scenariul tot eu am sa mi-l stabilesc. Pilele, putine la numar, ma vor lasa sa exclud neprezenta. In ultima instanta, atunci cand se decide ca spectacolul sa inceapa, am o surpriza, toti se fac nevazuti, simturile imi tremura, sunt singur impotriva nimanui, nu vad decat spoturi puternice ce-mi lumineaza miscarea, unde's eu sunt si ele. Simt placerea, incep sa improvizez, regia imi sufla bine, simt ca nimeni nu a mai vazut piesa...

Te astept, ai invitatia mea, unde eu stau, e mereu nebunie, e tortura, e stres, e viata, e somn foit, e transpiratie in mod instantaneuu, sunt Eu gratis...

| Cum dezvirginez timpul |

Nimeni nu-si permite sa faca abuz cand vine vorba de risc. Eu ma arunc de la inaltime si ma inec in profunzime, am buzunarele pline cu muzicalitate si seductie, ma rog ca nimic sa nu fie la intamplare si joc un sah al vietii, mutarile sunt visate c-o noapte'nainte, o schizofrenie inchipuita, o boala de care timpul incepe sa sufere.

Clepsidra se intrece cu toti, ea mereu termina exact la fix, ea bate dupa cum stie, ea nu asculta de nimeni, nu e ipocrita, nu trage in piept si nici nu asteapta pomana, ea doar isi face treaba.

Ca sa pot deregla perfectiunea trebuie sa ma culc cu ea, sa-i dezvirginez fiecare particica ce participa la ritual, sa nu las pofta carnala mai prejos de penetrare, sa tratez viata cu ochii deschisi in vis. Vreau sa ascult de muzica, de un chillout inainte de culcare, de vocea ei cand se inregistreaza, de play-ul meu ulterior, de o ghinda ce nu se pretuieste in euro, sau marunt detinut de populatie.

Acum imi tine de urat un grup de sunete, am aranjat ceva pentru diseara, dar nimic nu e atat de sigur, simt doar ca ma simte, imi place sa traiesc mai mult cu ea, iar restu' curge atat de lin incat parca cineva scrie despre timp ca de un ceva ce tre' sa stea in loc.

Pe cine mint eu? Timpul merge la fel mereu, nu am reusit sa-l penetrez, nu s-a umezit, nu i-am gasit nicio gaura, nu a vrut nici macar un preludiu, nu m-a bagat in seama, dar nici nu m-a lasat sa visez.

Cand fericirea e prezenta prin tine,sa nu te sperii! Timpul fuge repejor,ai sa faci cunostinta cu viteza universala, sau cu cea a luminii. Nu te lasa pacalit, traieste fara sa-ti dai explicatii. Ceea ce nu se vede, te vede...

Un nou jingle imi distrage atentia, ceva mai linitit imi continui nestirea, sunt dezamagit de fidelitatea timpului, as vrea sa va insele pe toti cu mine,v-as povesti experinta pe care am avut-o. M-as considera un curvar si nu mi-ar parea rau de asta, as spune ca s-a meritat.

Timpul e un neutru, un impotent, un invizibil, se ascunde cand il cauti, se arata cand n-ai nevoie de el.

Cuvintelor fara rost... le-as pune prezervativ.

| Legalizeaza-mi fixurile |

Sa legalizez trei limbi cu miscari diferite, sa uit de monotonia instaurata dupa inchiderea vocii tale, sa vreau insistente din partea cui nu se foloseste de mine, sa imprumut carpe si sa sterg fericirea de praf.

Lumesc ar fi sa privesc totul ca acum. Te intrebi de ce? Pentru ca ochii mei au prins cadre ce mi-au placut. Orasul s-a pictat in culori deloc fortate, vantul nu a incetat sa faca pe mutul, oamenii priveau indragostiti, iar cateva femei imi zambeau subit, le ofeream reciprocul.

Am gasit luna pe strada ta, eram singur... doar am salutat-o. Mi-ai venit in minte, dar refuzul intalnirii era in stare bruta. Nu-mi place sa prelucrez, presupunerile sunt nimicuri, iar viata ar avea nevoie de simturi. Exercitiul mintii e cu ochii'nchisi.

Cine-mi legalizeaza visele? Cine-mi blocheaza timpul atunci cand imi doresc in doi? Cine are tupeul sa-mi dea fara sa-mi ceara nimic inapoi? Cine imi poate spune fara cuvinte, privind adanc, ceea ce simte? Cine spune "nu conteaza" cand "cineva" cerseste doua "simple" cuvinte?

Internautilor, popositi mai des in cadrul meu, vreau sa ma pun bine cu voi, vreau sa am pile, sa stiu la cine sa apelez, sa spun ceea ce simt, sa mint doar cand se cere, sa ma mint cand nu ma simt, sa simt cand ceilalti ma mint. Sa exersez ca pe o poezie... Sa invat sa simt...

Ma leg de fixuri, ma innod si imi penetrez idei ce pot deveni tangibile doar in mod spontan, nu regasesc importanta scrierea aici, totul se intampla atunci... te anunt ianinte cu "5 minute".

Hai, gaseste-mi perfectul, vreau sa ma laud cu imperfectiunile mele, vreau sa ma simt eu chiar si cand nu sunt, vreau sa ma uit in oglinda, iar tu din spate sa-mi spui, sa-mi spui cum te vezi prin ochii mei.

Si mi-ar placea, as adora... ca dimineata sa nu-si faca aparitia fara vibratia ta.

E inca septembrie, nu? Iar maine e joi... O balerina se misca'n nestire, cineva s-o opreasca pentru mine.

Vreau sa ma rataceasca, sa ma pastreze,sa fiu doar al ei, sa dansam viata'n doi.

| Cred ca se leaga ceva |

Si prin "cred" las o urma de indoiala pe care o asez in sertar, e ca un fel de asigurare pentru mai tarziu, nu vreau inca o dezamagire si nici sa cant in vid. Daca tip e din cauza desertului in care vreau sa ma fac auzit, dar vorbesc calm si acompaniat de vibrant, e pentru ca asa-mi place sa termin.

"Si ploua, ploua, ploua... dar ne place noua!" E vorba de fiecare picatura ce se cazeaza aproape de mine, nimic umed nu m-atinge, iar agitarea mi se serveste in zgomote ce par a da nastere la muzica.

Un chillout deranjat de mancarimea pielii, o luna stinsa de rasaritul grabitului soare, iar pluralul e spre a satura obsesia ce se iveste in legaturi cenzurate.

Ma gandeam cine poate face dragostea cu ea, cu ploaia, stiu ca gura lumii spune doar vorbe in vant, stiu cum multi flutura promisiunile si apoi le strecoara printre degete, simt cum nimic nu poarta funda, sunt doar noduri fortate ce nu lasa dorinta sa cada spre implinire, o vesnica nebunie armonizata.

Si uite asa ivesc eu fata nevazuta, vad cum regia ma ajuta, cum mi se sufla sugerarea si cum nimicul functioneaza in stare imperfecta, totul creste prin rabdare.

A inceput razboiul, se zbate victima inchisa'n carcera, se limiteaza zborul si sa tace fara explicatii. Pictez scaparea si o montez ca pe filmul vechi si neuitat, dau play si reusesc o miscare pozitiva, se indreapta actiunea spre unicat. Se reuseste, victima ciopleste libertatea'n ea, iar oxigenul are gust, e mandria pe care-o ai cand invingi moartea.

Sa traiesti visand, dar niciodata singur.

| Constipat mental |

Vreau sa alung fiecare urma ce se regaseste pe pielea mea, vreau sa aprofundez si sa gasesc substanta si in substraturi, vreau sa inceteze zgomotul si imi doresc o mutenie locala. Curand voi depasi cumulul de energie nedorit si voi stii ca explozia a avut efecte pozitive.

Setat in modul de ceata, fara vina alcoolului, fara miros strain de tigara, ma descarc si las cuvintele sa acopere si sa indulceasca raul asta de care se impiedica orice "sfant", indur si regret cand timpul fuge si-o ia razna. Cuget!

Am penetrat cearceaful in dezordinea mea si mi-am spus ca pentru mai mult e deja tarziu, doar ochii inchisi imi fac imaginarul posibil, dar palpabilul vine intr-o lume prea incuiata, cheia e ascunsa, nu-ti pasa.

Trebuia sa mai dormi, sa mai dorm, sa nu se inece simturile, eu ajungeam la timp, eram un rege prin intuneric, dar trezirea ta a fost brusca, te-ai lovit de nimic, un orb cersea adormirea si un nebun aprindea lumina, se destindeau imagini ce graiau de la sine, se mesteca o amintire, curand totul isi pierdea gustul, doar "a simti" nu era pervers.

Iar schema e continuata si punctata cu fiecare oftat in parte, azi vii in blugi, maine in rochie, azi mai putin, maine mai mult, azi ceva, maine nimic. Dar nimic inseamna ce-ti doresti tu, e o cantitate nelimitata.

Gata cu tampeniile, las degetele sa respire, putinul meu, e o savoare pentru nelimitati. Adevarul se suge pana la finalizare, decide pentru tine, si-apoi pentru ceilalti. Nu da vina pe mine pentru constipare, e vremea sa ploua si sa creasca. Azi "a simti", maine "a trai".

Experimenteaza conjugarea in viata reala, foloseste persoana I si a II-a.

| Cuvinte prajite |

Nimic interesant, doar calori ce curg la greu , doar un vocabular mai adecvat lumii "bune" si o suita de atuuri ce intretin atmosfera ce vrea o imputire cat mai curand. Traind in ceata parfumului proaspat instalat, ochii tai incep sa se inece, devin uzi, iar alunecarea picioarelor tale e ajutata de schiopatatul in care te-ai inscris in graba.

Contractul cu somnul e din ce in ce mai ilegal, iar cuvintele le servesti din ce in ce mai fierbinti. Iti place mirosul viu de prajeala si ai vrea ca sangele dusmanilor sa miroasa la fel. Lauda-te, ai activitatea, ai ce sa respiri, ai cu ce sa te intoxici, ai cum sa-ti citesti greutati mai mari pe cantar, ai puterea de a te sacrifica, ai curajul de a spune DA doar unei singure oferte.

Sa-ti spun ca nu e momentul sa te crezi special? Nu, simti si tu ca ceva da cu virgula, doar ca eziti si te lasi pacalit de naivitatea aturajului tau... cafeaua nu place orcui, mai ales zatul din ea. Filtru? Hai... sa lasam fitele deoparte.

Afaceri dubioase face trupul tau, tachineaza privirile ce tintesc spre josul frumos, iar amenintarile incep sa apara exact de la prima propunere, cuvintele au inceput sa arda. Si cum nu suport "totul", ma apuc sa-mi strig dieta, in gura mare. Ma aude cineva? Bajbaie vreo cuvantare prin lume?

Glasul mutilor se-aude pentru surzi. Orbii sunt regii nimicului superior, cuvintele ajung sa fie, nemuritoare, un fel de melodie pe care-o asculti in tacere, in baie, in pat, in lunga asteptare.

Simt ca se lasa frigul, ma ia de la picioare, am nevazutul, am o centrala, o simt doar a mea. Lucrez la ce nu gandesc si gandesc la ceea ce vreau sa realizez. Vreau, e suficient.

Pamantul e gravid de-o "viata", cand se cutremura sa nu va fie frica, are o simpla greata. Si cand e ceva mai rau, e de la foc, l-ati dat prea tare, si totusi vrea cuvinte... cuvinte fierte.

Ce fac? Un experiment, ruginesc prostia, rup lipirea nedorita si ma acomodez in straie necomerciale, o achizitie pe viata, imi place, ma stiut asa de cand m-am nascut, sau nu ma stiu... ma simt cu fiecare cuvant.

Ce face ea? Ma priveste in oglinda, eu fac la fel si ceva in plus. Narcisismul meu e doza, in esenta, plina de iubire. Ma duc la vanatoare, vreau sa vad ce iubiri "bolnave" imi vor pica pe mana. Si ce seamana a viata, e din alta realitate, miroase a lumea mea. Antifonare reusita, restu' precipiteaza fara reusita.

Sa tragi din tigara, sa tusesti, sa recunosti neputinta, sa-mi zambesti, sa pleci de langa zgomot, sa canti cand se opreste muzica, sa dormi cand te are in brate, sa simti fericire.

Nu se da, nu se imparte, ci se traieste... intodeauna in doi. Iar ce e mai presus, e mai mult decat ce e enumerat anterior. Vrei sa traiesti? Lasa cuvintele sa se amestece, adora balbaiala, observa pasirea incrucisata, limiteaza-te pana fierbe toata, toata dorinta amplificata in doi. Apoi? Apoi da-ti drumu'! Consuma energia, lasa loc pentru o umplere constanta.

Intelege cine simte. Prajelile's comune, simplitatea incepe dupa fierbere.

Las-o balta... doar cuvinte. Mestecate?

| N-au suflete, ci interese |

Obsesia ce ma coboara la limita celor ce nu par a mai fi vii, se leaga de o indobitocire a pamantului cu pasi marunti, dar strategic indreptati, ce apartin celor ce sunt mai jos decat jalnicii cocalari, un fel de corcituri in viata ce nu stiu cum sa apara din intuneric.

Si nu m-ar irita pielea asa degeaba, sunt "afectat" de interesul celor ce stau prea aproape de fericire, de profitarea la care au acces si de prostia cu care ii abandoneaza si pe altii din simpla normalitate. Toti calcam stramb, dar unii sunt incurajati sa faca asta tot mai des, tentatia e mare, mai ales cand te sustine o multime. Esti capabil sa-ti dai "galagia prietenilor" la gunoi si sa-ti oferi recompensa nimicului, esti in siguranta inchis intre gratii, ceea ce ti s-a promis e vopsit in culori de ruina, iar rozul nu mai e asa frumos. Are cineva pe-acasa bucati de curcubeu?

Simt ca nu ti-ai risca demascarea, pastrez secretul ce nimeni nu-l stie si imi accelerez pulsul cand sunt singur si amenintat de nemurire. Viata'i trecatoare, restu' se prelinge din alte lumi, "o, una, doua galaxii".

Unghiile ei crescute, se ascut in fiecare noapte, iti penetreaza ranile si le faci mai adanci, realizezi ca nu esti decat o gramada de oase, acoperita de prea multa carne. Un sfat din "ceruri" iti graieste. Iti spune ca si pe timp de criza e nevoie de sala. Muschii tai vor antrenare, mintea nu-ti functioneaza, agitatia ta e brutala. Oare asistam la o explozie carnala?

Si-au vandut sufletul cu ceva vieti in urma, nici ei nu'si pot da explicatii monotone si sigure, sictirul ii cuprinde atunci cand nu au in vizor o victima, raul ii mai incarca din cand in cand cu energie, e starea de ceainic dat in foc, si totusi un pic de savoarea iti nimiceste limba. Pacat ca'ti place!

Tu ce esti in stare sa furi? Suflete crude ce le pui pe gratar pentru o maturizare si prajire "uniforma"? Sa stii ca focul distruge, caldura mananca din aer, sufocarea are interesul ei, moartea n-are timp de tine, e ametita, bea o bere.

Telefonul e "noua" noastra comunicare rapida, inainte aveam conectare prin telepatie, era mai incitanta nebunia, acum se rezuma la caractere ce se vor a construi imagini si sunete, reactii si consumari in masa, fiecare penetrare aducand inca un "banet" in cutia celor inventivi.

"Nesufletistii" se afirma foarte usor, sunt blanzi pentru inceputuri, nu renunta la niciun "proiect", nu dau inapoi de la nimic, par cei "trimisi", dar undeva pe la mijlocul drumului se intorc si viruseaza sistemul, e siguranta ca simtirea ta se extinde si pe viitor, cineva iti "taie ata".

Dragii nostri "cantareti", sa cantati cand se-opreste muzica. Va rog sa nu ma surziti, am si eu interesele mele...

| Internautii se pregatesc de party |

Sunt "obligat" de sistem sa fac o modesta reclama si sa anunt ca pe marele internet circula o propunere, o invitatie la dans si nebunie internauta. Inchipuiti-va, aveti nevoie doar de un simplu click, sau un enter, asta dupa ce in prealabil v-ati facut o incalzire de proportii si ati baut ceva energizante.

Gazda ce se hosteaza si ea pe un domeniu "punct info" purtand un nume deloc subtil, usor vibrant, VibeBlog. Pe acolo regasiti o echipa restransa, dar care face treaba sa mearga. Site-ul activeaza de putina vreme si promite sa se faca mare, se asteapta fapte fara mici si bere ca la campaniile electorale.

Am auzit ca se pregatesc si ceva concursuri cu banet imaginar, dar cu distractie ce-ti intra prin vene si nu vrea sa te mai lase. Se zambeste pe gratis, se asculta muzica, se comunica, iar probabil unii se vor baga la ceva combinatii,. Alcoolul va urla in fiecare bit consumat. Excesul se vrea a fi la nivel national, rugam seriozitate ca la carte.

Asadar, in seara de 27.08.2009, e musai sa fiti prezenti, online si conectati pe VibeBlog. Pana la intalnirea cu minunata lume de "copii", intrati pe site pentru mai multe detalii. 

Dupa ce Madonna isi plimba "tineretea" prin Romania, Online-ul da un party, in cinstea net-ului ce nu a surzit de la atata muzica si a celor ce se lauda ca au "teava".

Astept sa dau accept la invitatii! Stati la rand, fara perversitati in aglomeratie!