| Omu' de ce bea, d'aia se trezeste |

Prostia isi face loc prin efectul national. Toti ramnim ( poftim) la ce e prea sus pus, escaladam in ritm perturbat, iar cineva isi permite sa ne minta, ne spune ca prin munca o sa ajungem acolo unde vrem. Egoistilor, voi nu stiti ca fara noroc se duce talentu' de rapa? Voi de ce stati cu mainile amputate'n buzunare, de ce nu miscati atunci cand aveti sansa, de ce sunteti lacomi si nu stiti decat publicitate?

Va duceti acasa ca sa va futeti nevasta si incercati sa va multumiti si amanta, nu beneficiati de fericire, va multumiti cu un zambet si bucati de carne. Proasta aia te asteapta acasa, copilul poate ca nici nu poate fara tine, iar tu'ti permiti sa te joci cu destinele altora, te crezi un Dumnezeu si'ti futi carnea.

Bai omule fara cap, te-as blestema sa ramai fara, te-as pune sa consumi viagra pe post de nutritie principala, te-as ingrasa mai mult decat te gandeai, te-as pune pe cantar si ti-as arata ca nu meriti. Nu din cauza greutatii, ci pentru ca-ti permiti doar digital.

Omu' de rand sufera, asta e vai de capu' lui, citeste presa si se minuneaza de ce au altii, ii e pofta si lui, dar se multumeste cu o bunaciune la doua trei pagini. Da' tu de ce te lauzi cu ea in public? Tu de ce te vrei un idol? De ce promovezi tu criza, cand te scalzi in jacuzii?

Lasa, ma, lasa ca'ti vine si tie vremea, ce crezi c-o sa fii mereu in top? Numai tu esti tare si romanu' dobitoc? Tu crezi ca scriu de tine, doar ca sa umplu pagini? O lume'ntreaga te vede, te-ar dobori de-ar ajunge la tine.

Eu nu am ura, sunt pe concept de " Eu si Tu", dar cand iti tratezi viata in halul asta, trebuie sa scuip, sa scriu cuvinte.

Vreau ca generatia ce vine, sa te pice. Eu imbat lumea cu fraze, dar ai grija ca romanu' duce. Cand se va trezi, va vrea sa te manance. I-a fost foame si nu mai vroia prostie.

Idiotule, daca nu-ti place, nu mai citi. Idolul meu il zaresc atunci cand ma uit in oglinda, da-mi de stire, da-mi un mail, suna-ma, zi-mi daca ai de gand sa te calmezi. Daca nu, ma jur ca te schimb eu. Si chiar de nu-ti convine, iti macin aroganta pana la moarte.

| Fara aripi nu poti zbura |

Te privezi de la fericire, ti-o restrictionezi, reciti replici in oglinda si incerci sa nu inghiti, vei bea un vin sec. Aripile sunt pentru zbor, zborul e pentru visatori. Oare cine are curaj sa recunoasca, cati dintre voi stiu sa si planga, cati se descarca si nu tin in ei, cati detineti cel putin un prieten, cati stiu sa inceapa numaratoare unor stele de pe cer, cati iubesc, cati vor sa zboare, si oare cati reusesc ?

Eu mereu intreb, eu sunt curiosul, sunt cel care asterne cuvinte cu inteles invers, sunt cel care deruta, cel ce si el e ametit, cel ce se balbaie chiar si in gand. Sunt cel care isi aminteste, cel ce ia in mana amintiri, pana si un telefon m-ar ajuta sa plang, sau sa rad. Si nu materialul in sine imi actualizeaza starea, ci ceea ce detine el, un trecut.

Sunt de parere ca lumea e un haos atunci cand ne vrem raul, stiu ca prostia pandeste la usa, iar ca totul sa fie complet, mai trebuie o cheie, bufet suedez. Iar daca eu alcatuiesc placere, atunci inseamna ca ma ascund, dar nu ador singuratatea, iau cu mine o floare si-un pamant. Poti intelege doar dupa ce traiesti, ipocritul va avea o parere, exprimarea lui se va confunda c-o sticla de bere. Te ia ameteala? Te imbraci, dar nud de ce nu te privesti? Sunt sigur ca inca nu te cunosti, mai vrei sa cresti.

Ceasul ce-l privesc, indiferent care, imi spune ca sunt un tip nascut la fix, aici coincidenta moare. Prezentului nu-i poti da aripi, in prezent nu poti zbura, o singura dorinta, iar viitorul te va prinde intre doua degete, iti va da drumul dupa ce ai ajuns printre nori, nu vei avea o parasuta, vei cadea din plin, va rugini orice curaj, frica iti va intepa inima, un sarut al cerului iti va stampila cu-albastru fruntea, vei ateriza pe puf. N-ai murit, ai sperat c-o sa prinzi aripi.

Nemultumirea ca nu ai tot e ultimul lucru la care ar trebui sa te gandesti, iar pentru ca inca iti mai bate inima, ar trebui sa-ntrebi si de ce. Fara motive nu poti trai, dar oamenii pentru asta sunt facuti.

Puful e fericirea, frica e nemultumirea ta, iar aripile sunt de la ingeri, ingeri ce inca sunt pe Pamant, oameni.

Scriu plangand, citesc razand.

Noi n-o sa zburam niciodata singuri. Noi suntem oameni, nu uita.

| Carnea ei nu e pentru fericire |

Manechinuitele ar fi exemplul cel mai bun, dar de as rascoli mai adanc as gasi si in ele un suflet ce s-a pierdut pe primul podium. Pasii marunti arata finetea caracterului, un pas prea mare are o nuanta de mandrie, iar miscarile ondulate spun ca e loc si pentru tine, macar de o privire.

Vara ai carnea la dispozitie, e dezbracata fara rugamintile tale, sanii sunt lasati sa fie atinsi de vant, iar uneori trupul nu mai are cuvant. E tacere, se naste efectul hormonilor hraniti din mii de directii, valurile sunt haotice si o vor dezbraca, o vor lasa nud. Tu ai sa uiti cine e in mintea ta, ai sa vorbesti de nebun prin gand, ai sa gandesti cu sexul tau din pantaloni, ai sa te-nvarti, ai sa te asezi impotriva vantului. Una te va seduce, altele vor ramane pentru maine.

E doar carne, se gusta, nu se mananca. Si de la carne nu poti avea decat trup, sufletul e bagat in cutie, si cutia nu e la ea, e la un el ce de mult s-a indepartat.

Nu sunt egoist, se poate aplica si invers versiunea asta, eu spun din mintea unui baiat pentru o fata. Si nu trebuie sa-ti ceri scuze, e primul instinct, dorinta e cea care te duce la... finalizare. E mai grav atunci cand vrei cu aceeasi persoana, si doar carne. Sa stii c-ai inceput sa te ingrasi.

Scrie pe un perete, daca iti ajunge, numele unei singure persoane. Fiecare trezire va fi cu el, cel care ti-a pregatit fluturii sa zboare prin stomac si apoi ti-a daruit un nou sarut. La un moment dat te saturi, sau nu stii sa mai apreciezi ceea ce ai. Stii unde te duci? La "magazin", la "shopping", cauti carne ingrijita si usor de cucerit. Esti o fraiera, dar nu te simti.

In cazul in care pana acum nu ai trait, te inteleg, iti place doar cearceaful, vrei doar joaca, vibratorul e un invechit, dar sper sa astepti si un print si sa-i cauti sufletul si apoi pielea fina. Cum o sa stii ca e el? Ai sa-l simti atunci cand nu e langa tine, o sa-ti tulbure visele si gandurile, nu o sa-i simti pofta sexuala, o sa ti-o ofere altu', apoi ai sa plangi. Da, nimic nu e fara putina durere.

Baga la cap, e doar o idee, se aplica din ambele parti, iar dorinta de carne o poate simti oricine.

Doar carnea imbatraneste, ochii ei vor zambi prin sufletul tau, vocea iti va sopti mai intens decat ai crede, o sa inchizi ochii, ai sa-i deschizi fericirii. Daca nu, inseamna ca scrisul meu va ragusi voci degeaba. Doar o ea pe care s-o poti strange in brate.

Sunt in asteptare. O sa vrei sa te mai ingrasi?

| Mie-mi place dezordinea |

In camera mea dezordinea isi face de cap. Poti privi din orice unghi si ai sa fii satisfacut, nu ai sa gasesti nimic, acul e aproape infipt in parchet, asta ca sa nu te intepe. Dezordinea asta e ordonata mie si mintii mele. Cam asa gandesc eu, vraiste, si las bucatele din idei peste tot. Nu ma pot rezuma la lucrurile deja finalizate si ce nu mai necesita o "munca". Imi place sa cred ca originalul si starea mea de bine sunt influentate de ceea ce-mi place mie, nu de ceea ce-mi dicteaza cei atotstiutori.

Sufletele sunt in viata mea ca pe o tabla de joc unde totul e intr-o continua batalia. Eu sustrag pionii si ii incarc cu energie. Nu ma atrage regina, dar vreau s-o salut inainte sa plec.

Am o problema atunci cand imi iese in cale nebunul. E un beat ce-si are controlul sprijinit pe un perete. Si ameteala lui atrage cativa pioni, dar nu din ai mei. Iar ca nimeni sa nu fie dezamagit, eu sunt tabla pe care jocul se extinde. Eu pot inghiti din patratele si pot face trisarea evidenta. Iar lupta adevarata are o strategie inculta exprimata-n debandada.

Dupa somnul meu vreau ca cearcefurile sa fie dezordonate, vreau ca si ele sa se relaxeze, pixurile sunt puse in diferite colturi, nu mai mult de patru, asta ca sa ma bucur de o accesare mai rapida. Sosetele sunt ascunse cand sunt murdare, la vedere cand stiu ca urmeaza sa le incalt. Ma implic in dezordine si pot spune ca face parte din viata mea, nu imi trebuie burete, nu vreau sa sterg nimic.

Si daca tu, omulet credul ce citesti randuri, ai de criticat ceva, imi poti spune. Lasa restu' si tasteaza. Eu sunt obligat sa-ti respect parerea, dar nu-mi vei schimba "stilul". Sau incepe cu tine, si ma mai gandesc.

Nici parul meu nu-l vreau standardizat, nu vreau sa creez impresii uluitoare si apoi sa fac sacrificii pentru mentinerea mea. Eu vreau ca cine ma priveste sa-mi detecteze acel eu, dincolo de haine.

E mai greu cu reusita dezbracarii mele, iar vara e anotimpul nepasarii, dezordine in valuri, dezordine sub soare.

| Sa-ti notezi, nu vreau sa mai uiti |

Gandurile ca si muzica. Sunt prea multe sunete si toate's zgomotoase. Doar o ureche muzicala poate distinge placutul, insa cand nepriceputul isi incearca norocul, muzica inceteaza. E un stop cardiac al bitilor, e un blank ce-ti astupa urechile, e efectul geamurilor ce se inchid la o viteza mai sus de 200, si ne intrecem in kilometri.

Mi-as permite sa scotocesc prin intimitatea ta, dar as afla ca nu mai ai niciun secret. A fulgerat, si ideea ti s-a zguduit, a fost activa intens, te-a masluit.

Tu ai cazut in vraja si ai ai trait doar din imagini, nu ai avut un pix si-o foaie, te-ai udat fara ploaie.

Iar daca te prinde inspiratia poti scrie romane, nu ma voi supara, dar nu sunt sigur ca voi vrea sa ma satur cu tine. Vreau multe intr-o concentrare de putin.

Idiotul de mine a uitat titlu, te ascund si nu te dau de gol. Nu vezi ca am dat vina pe cine nu trebuie? Nu observi ca altii nu pricep ce indrug de zor ?

Imi pare rau, eu nu tin la borcan, nu conserv, nu pastrez vinul peste ani, nu am rabdare, eu desigilez si consum. Nu am idee daca am o clipa si pentru ziua de maine. Iar tu sa nu-ndraznesti sa-mi spui, maine chiar ar fi inutil !

Vezi ca ti-am cumparat niste sertarase noi. Sa ai grija de ele, ai cheia pusa in hainele cele noi, sa pastrezi acolo doar idei ce sunt in stare de procreatie, si nu as avea prea mari pretentii, dar vreau sa capsezi foile cu fericire.

procreatie

Lecitina atunci cand uiti ce vrei sa-nveti, foi daca vrei sa-mi spui cat de mult te rascolesti, atunci cand ai gandul ascutit, ma strapungi pe mine.

Si tu lovesti tastele de zor, nu ai mila si nici conexiunea nu prea tine cu tine. Pretentia consta in rabdare, intr-un refresh la fiecare crezare ce ar vrea o afisare.

Capul il porti pe umeri, e o expresie cum ca ti-l uiti pe drum, iar la destinatie sper sa gasesti produsul cel mai bun. E consum, si fiecare oprire conteaza.

Am scris, tu nu uita sa-ti notezi !

| Un grasut si o frumoasa |

Povestea a doi cei nu-i cunosc, o poveste ce nu stiu cat de mult ii leaga, legi si reguli pe care ei le aplica in diferite momente, fiecare incercand sa apuce "leafa" de care are nevoie.

Iar eu tolanit intr-un puf total, privind din diferite unghiuri si totusi negasind ceea ce-mi trebuia. Mintea mea clocita de atata stagnare si venele ce consumau alcoolul abia picurat pe gura. Putin cate putin, efectul si-a spus cuvantul, dar ochii mei nu au incetat sa vada. Lucid din fire, atunci mai mult ca niciodata, gaseam ceva sa-mi placa.

Prea multe picioare fine, lumini ce se propagau treptat, miscari prea apropiate, o incercare de futere. Si nu-mi scuz limbajul, incerc sa-ti redau realitatea. Fiecare are un scop, dansul e mult prea senzual, atingerile sunt de jos in sus, iar magia tinteste spre mijloc.

Prea multi sani ce se lasau atinsi, prea multe priviri parsive, meschini venind de nicaieri, un radar ce prindea in cateva clipe primul sex ametit in eter.

Si nu trebuie sa te miri, adunarile astea se fac de bunavoie, toti le traim si fiecare le vede cum poate. Iar eu aprofundam in moale si nu ma interesau mainile ce veneau spre mine, acceptam orice sarutare si totusi nu-mi era bine.

In ceata am zarit o ea, una simpla si modelata ca si plastilina. Nu vroiam sa-i sorb atentia, nu incercam nimic. Imi placea, priveam.

Inalta, bruneta, si cu o rochie ce spuneai ca e cearceaf. O culoare ce nu se distingea exact, ceva inchis, si totusi nu negru.

Si imi placea cum se misca singura, si cum un trup ii mai dadea tarcoale. Era un el cam grasut, un el intr-o camasa ce-i putea acoperi formele si in niste blugi ce-i descoperea caloriile.

Si critic ceea ce atarna greu la cantar, nu-mi place excesivul ce se bazeaza pe financiar, nu-mi place nici de Columbeanu cel cu priviri fixe si nici femeile ce tind sa fie ca si Monica.

Da, poate ai facut asocierea, grasutul era bogat, stia sa paseze banuti in toate directiile, nu era manelist si nici minimalist, era un tanjitor dupa o bucata de carne. Un excitat ce primea un sarut pasional si apoi o scarba totala. Si chiar si sarutul il putea simti ca fiind neinspirat, dar hormonii erau prea imbatati.

Si iar o pereche de sani, de aceasta data zariti cam goi, deloc acoperiti, ei ii placea asa, totusi treaza era alta.

Si frumoasa se retragea in coltisorul ei, obosita pe chip si cu dorinta de a gasi un mijloc prin care sa ajunga mai repede la final. Trebuia sa se comporte normal si nu putea da spaga si timpului, nu-l putea saruta si nici nu i-o putea freca.

Poate ca timpul e o ea, iar grasutul a stiut cat sa-i dea.

Eu parca am adormit, sau mi s-au inchis ochii, am scapat ceva momente si nu am pierdut nimic special. Singura chestie ce ma soca, erau banii lui din buzunar. Nu-i muncise, nu-i gandise, el doar ii cheltuia. Si stii ce? El se bucura, avea totul, mai putin fericirea.

Maine va afla ca cineva l-a barfit, nu o sa afle nici de la mine si nici de la tine, poate va citi printr-o revista cum ca frumoasa lui s-a culcat cu vreun fotbalist, urmarea lui, o fericire intr-o balta de lacrimi, fara servetele, doar o carpa.

S-a trezit din betie, buza de jos il tradeaza, nu-l lasa sa zambeasca, e amortit, e terminat, nu e el fara o frumoasa.

Si ea iti spune ca esti dulce, ea vrea sa te guste. Dar oare vrea si fara bani ?

| Am jucat singur |

Jocul incepe si mintea ta deja zburda spre castig. Se insereaza imagini insuportabile si greu de controlat. Nu poti decide ce urmeaza, dar iti poti perfectiona antrenarea.

Din prag pleci cu ganduri marete, injectand in vene un invizibil risc. Esecul nu-l prea bagi in seama, dar replica "important e sa participi" o tii in siguranta, in caz de urgenta.

Rundele sunt chinuitoare, exista un timp limita de relaxare si unul tinta ce-ti da ultima sansa. Jocul are clipe de spontaneitate, amesteca fiecare nivel, rastalmaceste viziunea ta si o face mai perversa. Istetimea ti-o poti numara in puncte, iar castigurile le acumulezi prin rabdare. Stii ca fiecare minut face ca tensiunea sa fie si mai mare. In minte se calculeaza cifre, replicile sunt lasate deoparte, jocul e incert si nu sti ce te asteapta, nu te poti uita in spate.

O sala mare cu peretii dusi spre cer, cu tavanul sculptat in nimic, un alb ca la spital si asta e primul nivel. Un scaun din alte zeci, un cersetor ce-ngheata de cald. Frisoane ce nu le-nteleg, ce nu le simt, dar unii vor sa invat.

Un ceas identic cu celalat, alte ceasuri ce arata ore diferite, secunde si minute potrivite, o liniste si totul ar rima in cuvinte. Un telefon ce asteapta vibratia, piciorul meu ce vrea sa simta restu', blugul ce trebuie patruns, creierul meu satisfacut.

Si ar inseamna ca totul sa fie un semn. Nu vreau sa cada peretii, nu vreau sa se clatine nimic atunci cand inchid ochii, la mijloc de ceas nu vreau sa ma ridic... e in zadar, dar jocul e surd.

O nebunie lansata si prezisa, dar cu un continut ce trebuia experimentat, nicio lacrima, nici muzica, doar un culoar patat. Un radio deschis intre doua usi, si zeci de treceri ca sa leg un confuz. Si priviri ce incepeam sa le stiu, si bucuros as incepe sa vorbesc cu peretii.

Dotat cu cel mai mare chin, asteptarea, sau picatura chinezeasca inchipuita printr-un stres din ce in ce mai fluent, imi dau seama ca de ceva vreme era noapte.

Si cum unii fug, la fel si revin, eu doar pasesc si tin in spate un ghiozdan, unii ma stiu, altii m-asteapta. Vad prea multe chipuri ce seamana cu "inamicul" greu de infruntat, si vreau sa cred ca iluzia m-a debusolat.

Ma ridic, nivelul urmator deja a plecat, iar asteptarea mea e legata doar de cer, l-as putea privi o groaza de vreme, dar nu mai mult decat pana la rasarit. Si n-a vibrat, nici n-a "vorbit", am tot tastat in mii de directii si doar una a grait.

M-a fugarit un gand, dar rotile m-au oprit, a pornit.

N-am castigat, nici game over n-am primit. Am jucat singur, asa cum am gandit.

| Nu te juca cu prostii |

Nu consuma din imagine !!!

Ce incepe cu "nu" e semn de avertizare. Deja mintea ta trebuie sa-ti creeze imaginea negativului si sa stie sa-l trateze ca atare. Nu poti iesi la aer curat decat atunci cand singuratatea te defineste, asta pentru a evita mirosul neplacut al celor ce cred ca si-au dat cu cel mai scump parfum, desi jegul inca mai persista.

Daca te joci cu "ei" te declari inchis in cusca lor. Ei nu stiu sa se "joace", ei omoara tot ce e nou si pare superior, ei ignora "resturile" si doar inteligenta lor conteaza, chiar daca ea tinde spre zero.

Muzica lor e de jucarie, desi se vinde mai ceva decat un covrig cald. Nu ma iau de manelisti, desi uneori ma tenteaza. Curand am sa le dau in "cap" cu un post si am sa-mi spun parerea mea, promit ca am sa dau accept si comment-urile ce au un caracter vulgar.

Prosti suntem cu totii, dar nu toti promovam prostia. Nu-mi mai place marfa targului, parca au innebunit cu totii, turbarea e pe buzele multora, infectia banului acapareaza femeile frumoase, iar geniile au inceput sa zaca si sa astepte pana dupa 40 de ani.

Youtube-ul merge pe o logica simpla. Prosti sau destepti, vrem sa va avem printre noi. Noi va iubim pe toti si vrem upload-uri in prostie. Vizualizarile cu sase zerouri in coada sunt in speta variante tampite ce au tag-uri atragatoare. Obsedatul nu o sa aiba parte decat de senzatii orgasmice in castile adanc introduse in urechi, ca sa nu-l auda vecinii, si poate de cateva pizdulici umezite, dar din pacate cenzurate. Placute sunt momentele in care utilizatorul se incalzeste si tipa e aproape de "golire", iar radical se instaureaza starea de cutremur necontrolat, iar filmuletul este "atacat", o reclama usuca fiecare hormon intinzand-l pe sarma. Urmeaza alte cautari, un debil mintal, obisnuit si comercial.

Si multe jocuri pentru copii cu varsta cuprinsa intre 3 si 10 ani au acum parte de jocuri dintre cele mai stupide. Noi nu mai avem idei, noi futem internetul si cladim prospetimea prostiei, noi iritam noua generatie si o inconjuram de vulgaritate. Si tot noi o sa ne vaitam cand o sa fim vinovati pentru ploaia de prostie ce o sa ne ude pe toti.

Umezirea e deja in extindere. Pana si un copil de 8 anisori stie sa scrie la pc, se pricepe chiar si la facut bani, 5 euro ca sa-si arate "sexul", maine se vor inventa bordeluri "pedofilice", maine prostia va avea un gust mai "crud".

Nu te scarbi, nu inceta sa citesti ce-ti scriu, e adevarul pur, nu e nimic care sa fie suspect, rugamintea mea e sa nu te infectezi.

Si acum a mai aparut in lumea "mondena" si gripa porcina, si imi doresc ca porcii sa raceasca, eu sunt vaccinat, si cica asta e o alta problema.

Si Kiss Fm nu mai ascult dimineata pentru ca "marele" sef Serban a inceput sa aiba ticuri mai ceva decat un incepator, cred ca i s-a ridicat tensiunea, "o sufletelul meu". Si parca e deja fumata chestia asta, dar lui mereu ii sta pe limba. Ma inclin in fata FM-ului, "domnu' Dan, dar ce cap mare are carcotasul asta".

Nimicuri, tampenii, prostioare la nivel ceresc, un national tipic romanesc.

Prostie, prostitutie, ratati promovati in floare, religii si conceptii calcate-n picioare, totul prin publicitate.

P.S. Un prost nu joaca sah, ci se chinuie sa "futa" regina.

| Protestez, vreau ca o clipa sa tina mai mult |

Vreau sa arunci dictionarele, dex-ul online sa nu fie accesat de privirile tale, sa nu te informezi haotic din gura lumii, sa nu scormonesti prin dosarele arhivate in mintea ta, vreau doar sa-mi citesti aberatiile mele placute si sa crezi ca se poate intampla lucrul asta.

Timpul e un etalon, iar noi ne ghidam dupa el. Cand ni se daruieste prea mult numaram monotonii si vrem niste minusuri pe care sa le aplicam in problema, cand nici nu avem timp sa ne exprimam si sa simtim senzatia insistam sa punem stop. Nu reusim pentru ca ce fuge nu se mai intoarce.

Comunicarea instanta chiar si la departari considerabile e doar o insistare, un accent ce e pus pe un anume caz, un ceva neconsumat, sau o fericire in fata unui tel.

Timpul are clipe, iar clipa nu inseamna neaparat distanta de la o secunda la alta. O clipa dureaza exact atat cat momentul cere.

Daca ne-am stradui, clipa ar dura exact cat tot timpul nostru. Noi reincercam si schimbam datele vietii ca sa ne complicam. Nu ne place un "Da" prea sigur, vrem si ceva tachinare, risc, pericol de "inmormantare", si daca se poate chiar si coincidenta ce seamana cu acel "nimic intamplator". Totul e batut in cuie, clipa de clipa.

Clipa incepe de cand are loc o schimbare si pana cand aceasta nu te mai afecteaza in niciun mod. Si cu un zambet incarc noi idei si cred ca o clipa poate reveni oricand.

Am dreptul de a da in judecata anumite cuvinte ce doar si-ar dori sa spuna ceva, ma intristez cand vad ca sunt mai proaste decat aberatia mea. Sentinta e decisa, am dreptul de a spanzura fiecare cuvant ce-mi nimiceste visele. Am dreptul sa protestez, am dreptul sa ma exprim, sa visez si sa te indop cu fericire, totusi n-as vrea sa te inceci.

Si nu traim in Matrix, nu ne place posesia, vrem sa fim hoinari in cautare de necunoscut, nu vrem sa se stie nimic din negativul nostru, asta numim noi adevarata viata.

Si pe prima straduta din Paris am sa aterizez, am sa ma asez pe o bordura si am sa las ochii mei sa vada cum altii se clatina dezorientati, ei cred ca au o destinatie.

Sau pot sa aleg un Bucuresti, sau un oras plin de lumini, si astfel sa profit de noapte, sa ma folosesc de ea si sa nu adorm inaintea ei.

Pot clipi de mii de ori, pot alerga de nebun fara sa las vreo urma, pot plange, inceta si reincepe, pot vorbi unei multimi gandindu-ma la o ea, pot adormi fara sa visez, pot simti senzatia de roua chiar pe buzele mele, pot iubi, tu poti ?

Nu am nevoie de proteste, am nevoie de viata si de oameni ce vor clipe de durata.

| Fericirea, cel mai periculos drog |

O visam, sau o avem. Radem si apoi izbucnim in plans. Tremuram si renuntam. Ne informam si nu reusim. Integrarea noastra e irecuperabila, am inaintat prea mult si deja am facut rau.

Negativ in masa pentru o picatura de fericire. Am renuntat la atatea pentru simplul zambet pe care l-am obtinut, doar pentru o noapte. Am reusit sa adun toate stelele intr-un sac si tu nici nu le-ai privit. Am ramas ca un trist sa le-agat pe cer.

Tu ai pitit printr-un buzunar adanc luna, mi-ai interzis s-o privesc. Eu am dat mana cu fericirea, eu cred ca-nnebunesc. Nu e important restu', stiu ca m-ai drogat, sau ne-am drogat impreuna.

Tii minte? Tu cautai, iar eu mereu iti dadeam variante. Tu priveai si eu ma vedeam prin ochii tai. Erau mai clari ca oglinda aceea limpede si ma puteam vedea exact asa cum si tu puteai.

Ma pricep sa instaurez confuzia, trag foarte usor o perdea plina de ceata, tu poti sa pasesti cu mine chiar si pe gheata. Si neg daca vrei sa-mi spui ca e poezie, trebuie instant sa eviti rima, eu vreau doar sa stii ca imi e greu noaptea, e clar ca si ziua.

Iar acum primesc pasiunea, nu vreau in cuvinte, nu vreau formal, nu rataciri, nu cu mine. Si din prea multe calmuri poti alcatui un stres, poti deranja o lume si un vis indraznet, poti retrai sau crea noul, poti ingropa raul. Te droghezi !

Vreau un schimb periculos. Vreau sa risiti, vreau sa crezi, vreau sa fugi cu mine. E simplu, nu? Nici nu ma-ndoiesc.

Ratacesc, sunt strazi multe de parcurs pana la tine, mai ales cand pasesc doar eu. Dar stand doar intr-un punct, te vad cum imi place mie.

Cum, tu nu ma vezi? Aaaa, iertare, tu doar ma auzi, si totusi ai niste indicii, sunt pitite-n amintiri inca prezente.

Si punctul acela se sprijina de Pamant, e inalt si e placut doar noaptea. E greu sa stai prea mult, nu rezisti, nu singura. Banuiesc ca de acolo e plecarea. Drumul e doar un segment ce mai tese ceva nou, e "update-ul" facut atasarii, e un pic de mister, un dor nebun, si un drog.

Nu tragem pe nas decat ce vrem, si eu-ti cunosc mirosul, tu sigur pe-al meu. Tu ma cunosti, repet, eu pe mine nu ! Eu ma oftic, tu te amuzi, eu nu pot, eu nu stiu, tu-mi ceri totul.

Si-am intalnit messenger-isti cu "forme" feminine ce spuneau ca's prea idiot. Se exprimau atat de usor si vroiam sa cred si eu acelasi lucru. Mi-au spus ca vand o marfa mult prea ieftina, ca drogul meu e doar o amagire, ca nu e bine, ca starea mea nu'i fericire.

Fericirea e sustinuta de pericol. Si orice pahar se poate sparge, cioburile sunt pastrate intr-o ordine, vor sa ma taie.

Ma ataca, ma zgarie, uneori am senzatia ca-mi place, iar cand din cer o mana ma alinta ar trebui sa zic stop, e pericol.

Eu incerc, ce naiba sa fac? E drog, si ma injectez si cand visez, pana si perna ma agita, si cearceful e rece prea putin, pot transpira peste noapte, pot, si totul e un chin.

Drogul agita o viata, eu mizez pentru doua.

| Iar imi e dor |

Si starea asta ma cuprinde doar cand e noapte. Doar cand nu e nimeni langa mine, cand imi pot inchipui si cand totusi ea lipseste in nestire. Cand o parte simte, iar cealalata zburda, cand un bebelus se joaca si altu' plange, cand eu ma infior si imi e teama ca stiu de ce...

Si nu-mi place cand se repeta, nu-mi place cand raman in asteptare, cand timpul meu liber nu e o scapare. Si imi e dor, si cladesc doar imagini, si acum ma dor. Ma imbata luna si nu inteleg de ce m-as lua de lumina ei. E atat de slaba si totusi reusesc s-o zaresc printre jaluzele. Si acel loc e privit de un intreg si toti ne legam de ceva unic. Mie-mi place cand tu visezi, eu nu pot, nu vreau, singur nu-mi place. Eu respir si singur prin lume, dar imbratisarea ta m-ar face sa si traiesc.

Si doar stii ca e un joc, si fiecare are un rol, eu rup mii de foi si sunt un escroc. Ma joc doar cand e foc. Ma ard si am rani, imi trec, si-mi fac altele.

Nu am final, nu pun stop, nu fac gauri in Pamant, nu rascolesc amintiri, ci doar ele pe mine, nu primesc, ci doar dau. Nu lacrimez, eu doar plang ca sa scap.

Si cineva are urechi sa asculte, ascunderea i-a fost dupa prima usa, secretul ramane acelasi si inca nu-l stie nimeni. Nimeni suntem noi, e bucuria pe care nu toti o vad, nici noi, dar o simtim.

Si tacerea sau evitarea e cauzata de fiecare milimetru ce ma desparte de tine, e vinovata si muzica si scaunul pe care stau. Caderea mea e brusca, iar ameteala ma ia doar cand inchid ochii. Se invarte cu mine lumea, sau ea in jurul meu.

Nu cedez, nu sar peste, nu ezit, nu's copil. Eu nu ma cunosc, tu sigur ma stii.

| Ne cutremuram cand nu trebuie |

Iar acum cateva zeci de minute am simtit vibratii ce porneau dintr-un singur punct. Era scaunul meu ce se lega de restul lumii si imi dadea semne ce ma faceau sa cred ca ceva nu e in regula. M-am gandit ca am innebunit, ca am vreo boala ce si-a declasat miscari lente ale imaginilor, m-a trezit vitualul si mi-a spus ca nu visez.

Cei ce se iubeau pasional in acele momente au avut parte de experiente izbitor de orgasmice, iar adrenalina i-a facut sa scape de griji inainte de termen.

Otv-ul s-a crezut noul Dumnezeu, un stapan ce deja prevedea inca o "miscare" in urmatoarele cinci minute. Se bazau doar pe niste "replici", pacat ca presupunerile au esuat.

Messenger-ul a urlat in floare, toti au fost informati de ceva resimtit la nivel national. Si Romania s-a trezit un pic. Betivii s-au oprit din "galgaiala", sexul s-a intensificat, criza a mai lasat de la ea, iar noi am reactionat in ultimul hal.

Eu am fugit spre pragul usii, mi-am pus in sa infrunt vibratii mari, ma uitam ca nu cumva sa intalnesc vreo caramida si sa-mi arat lesinul ulterior. Mi-am imaginat multe, si asta doar in cateva clipe.

Comunistii au stat linistiti, stiau ca nu e nimci grav, eu am tremurat si nu stiam sa ma stapanesc. Nu puteam sa ma dovedesc breaz, vroaim doar sa inceteze galagia, si a incetat.

Unii au coborat pe marele Pamant, altii s-au suspendat in ganduri. Eu am preferat sa vad ce zice lumea, stereotipul se manifestase.

Si cand mai vine vreo furnicatura, vreo vibratie, vreun sentiment ce vrea sa ma distruga promit ca am sa fiu mai barbat, deocamdata sunt inca speriat.

Acum raule vreau sa pleci, fugi de aici, cauta-ti loc departe de Universul asta.

| Am ambitia sa nu trec peste |

Si te lupti cu muntii si te cateri pe cele mai inalte varfuri, te impaci cu Diavolul si incepi sa simti fiecare sudoare. Sacrificiul tau devine permanent, depui tot ceea ce ai acumulat. Iti risti fiecare picatura de sange si nu conteaza de vorba ce o auzi in urechi.

Totul tine de moralul tau si increderea e maxima. Esti doar dispus, dar inca nu ai incercat prea multe. Gura ta spune nevrute si crede ca restul e putred. Sfaturile devin cuvinte murdare si cartea prosteste atunci cand e tratata ca atare.

Excesul strica orice, la rand e si viata. Timpanele iti tiuie si e semnalul de renuntare. Teama se instaleaza in simtul tau, inima vrea sa bata mai tare decat in mod regulamentar, esti jupuit de carne si visele postesc spulberand "cererea" ta.

Mirosul mult prea viu devine realitate cruda, ai musca din tine, din timpane. Ai ramane intr-o lume surda. Apoi te-ai bucura, a disparut teama... dar totul trebuia in acele secvente.

Si clepsidra zace sparta in timpul trecut, firele de nisip concep judecata, pedeapsa va incatusa fericirea absurda.

Darul meu, o alta soarta ce o sustin in spate, fac juraminte si cred ca doar eu scriu ce va urma. Nimic nu se prezice, totul e o presupunere, autosugestia intervine si sfarsitul traieste.

Si mie-mi place si cred ca vreau pentru fiecare un final, nu renunt si am ambitia sa nu trec peste.

Iar daca in ultimul moment sclipirea duce spre ispitire, te rog din suflet, te rog, sa sari.

| Moldovencele au pofta de material |

O calatorie spre Moldova te va ajuta pe tine ca si mascul sa-ti imbogatesti imaginatia. Orienteaza-te spre o zona cat mai sus pozitionata pe harta si fa un popas intr-un oras mare.

Te poti opri in Iasi, sau in Bacau, sau poti merge pana unde te tine bugetul. Dar ai grija, ai nevoie de un portofel cat mai plin.

Dozatoarele cu fericire nu se regasesc, dar frumusetile divine te "calaresc". Ai simtit cum te atrag toate din momentul in care ai atins pamantul lor, iti zambesc bland si te vor. Acum urmeaza "confirmarea".

Un "soft" din nastere instalat si mereu "updatat" le ajuta sa clasifice barbatii dupa marimea buzunarului. Trec de formele tale faimoase, sterg toate patratelele de pe abdomen, iti alunga chipul angelic si iti dau un pronostic. Ideea e ca au oferte si mai bune, iar tu trebuie sa le dai ceva in plus.

Tu ai minte, dar ele nu sesizeaza, tu ai spontaneitate, dar ele nu se prind, tu ai ceva in plus, ai pofta de viata.

Moldovencele, gen Mihaela Radulescu, capata o inteligenta aparte in decursul a multor ani. Ele pot spune multe, dar mereu generalizand. Nu ataca la inceput, ci doar misuna cu tatonari si "pupincuriseli".

Adopta metoda de "inghetare" atunci cand cineva le loveste. Un print le ajuta si durerea le-o topeste.

Si-mi plac atat de mult femeile astea incat imi e tare greu sa inteleg de ce prin zona mea nu se afla. Aici nu sunt atat de pure la ten, nu au dintii atat de albi, nu au parul atat de negru si nici un accent care sa-mi bata in vise prin geam.

Ti-am zis, exceptii sunt peste tot, dar nu contin totalul meu cautat. Iar daca materialismul le-ar lipsi, moldovencele s-ar apropia de perfectiune, ar deveni banale.

Detinand imaginea, acum se dau mari doamne. Si nu le port pica din cauza asta, le respect inteligenta si tactica si ma rog sa nu ma afecteze si pe mine intr-o zi.

Iubirea e o copila pe langa "infectia" ce in minte ti-o poate baga o moldoveanca. Starea lor e naturala .Privirea lor de inger acopera o maturitate regasita in sange.

Si am invatat sa nu ma inec in durere atunci cand o "ea" de genu' ei plange, e o actrita ce'si cauta doar spectatorii.

Intrarea se plateste, nu e vreun "show", e doar o viata "dulce".

| Era vorba ca ne vedem azi, nu ? |

Cu totii stim ca vorba asta ne mananca pe la spate. Are pofta de a ne juca feste si gluma parca strica totul. Chiar si cand imposibilul intervine, chiar si atunci exista un semn de intrebare.

Prostia nu rezulta din randurile astea, dar nici dintr-un eventual raspuns la intrebarea din titlu meu. M-as da de gol si ti-as spune ca totul e retoric. Eu zic si nimeni nu aude.

Un monolog intr-o incapere imensa. Nu vad capatul definit in culori, intunericul ma ajuta la creatie si la pierderea de sine. Pe cat de mult spatiu, pe atat de putin populat. Am nevoie de ajutor si doar eu sunt capabil sa ma ridic dupa ce m-am impiedicat.

Monologul meu a fost scurt, nu a continut prea multe cuvinte. Lacrimile au vrut sa para false, dar au iesit nemapomenit de reale. Nimeni nu stie lucrul asta. N-am mimat!

Ma bucur ca dupa mine mai urmeaza si altii.

Sunt trist cand nu se invata nimic din "greseala" asta.

Renunt la cateva simturi ca sa ma concetrez mai bine. Pun stop la miscare si mesteresc o iluzie. Mi se destrama starea cand din spate ceva ma trage.

Si azi ne-am vazut, mai tarziu cu o clipa.