M-am mutat pe JohnCristea.RO

miercuri, 16 decembrie 2009

| De Craciun fiti mai putin criminali |

Ce? Ati uitat? Mancam mai mult decat trebuie, tinem post ca sa ne caim, dar excesul ne baga'n pamantul ud fleasca de zapada, parca bagata la microunde.

Porcii sunt la mare cautare, stapanii vor un ban rapid, iar ca sa fie promovare in floare, ii baga pe net. Vom descoperi astfel cum misuna sunca in format jpg (jpeg) si vom avea grija sa dam si un mass cu noua noastra industrie "netoporcina".

Ma irita un lucru, muschii in forma de colacei si surplusul de mancare ce-l adaugam mereu in noi fara a ne fi necesar. Sa speram ca facem suficienta miscare cat sa nu ne apuce vreo apasare dureroasa pe cantarul primit in dar de cine stie ce partid. De... nu putem renunta la afisajul digital, dar ne stricam ochii aruncandu-ne ochii in monitor prea multe ore. Inteleg, cautati cel mai bun porc, gras si deloc paros.

Si daca ne punem pe mancat prea multa carne "sanatoasa" sa stiti ca tot criminali ne numim, doar ca nu suntem ilegali. Tuica la purtator si sarmalute ca pentru intreg anu'. Sa te fereasca al' de jos, nu de alta, dar altfel ai directie autorizata spre cer privit stand cu burta la soarele cu dintii proaspat ascutiti.

Nu va dau restrictie la "buseala", dar nici nu va vreau in limba dupa trupuri abia ajunse la 20 de ierni si ceva.Daca va e sete, va serversc eu cateva pahare pline de vorbe, lipsite de duh, dar scoase din capsor cu ceva intentii. Nu, nu meschine!

Vrei s-o lungim, dar sa nu tragem de ea? E aprope imposibil, cuvintele sunt insiruite cu un scop, unele costa mai mult, alte umplu ceea ce se numeste gol sau nesemnificativ.

Vraja sa inceapa, kilogramele sa nu se depuna. Nu uitam sa nu ne abtinem, dar respectam regula de sine. Sa fim noi ca sa ne regasim!

Pe final salutam porcii din tara, adevarate condoleante, promisiuni de "neimbucare" si magicul "sarbatori fericite".

Orasul asta imi da batai de cap, dar nu-l iau la bataie, astept sa depuna ca sa am ce lua si critica. Sunt prea bun doar cand nu sunt si nu ma pot opri sa nu exist!

Realizez ca ma simt! In special pe tine, ma!

joi, 3 decembrie 2009

| Stirea zilei |

Aici furnizez senzationalul, aici vorbesc despre exclusiv si am grija sa fie totul cat mai fluent si constant. Nu duc lipsa de idei, dar daca nu sufar de nicio afectiune, atunci inventez, asta pe sistemul sunt stirist pe national si tre' sa ma vand bine.

Viata asta a ajuns sa fie punctuala cu cei ce vor sa scoata bani din baliverne, suntem vinovati cu totii, ne holbam si credem orice zvon, nu suportam fara barfa si ne intrecem in a scalda o viata in minciuna. Reusim sa stricam imagini chiar daca nu le-am construit noi. Am uitat sa luptam pentru adevar, nu stim sa privim panoramic, nu mai suntem atenti la margini, nu fotografiem nimicul decat daca e in straie de sarbatoare.

Imprevizibilul apare acolo unde e liniste, evenimentele dureroase sunt parca premeditate si cineva ai senzatia ca ucide pentru o stire.

Noaptea se gadila asfaltul, poate mai se rataceste cineva, se mai lovesc doua metale, se mai moare, se mai violeaza, se mai umbla la buzunare si conturi bancare, varsarea de stiri urmeaza imediat dupa ora 5 cu soare. Ca sa ne impiedicam de mister se precizeaza si aparenta sau fictivul din informatie.

Sangele nu apare din bulion, nu pe starzile din Romania, ma tem ca suntem controlati la milimetru si ca ceea ce facem ne este dictat cu precautie. Multi se roaga sa devenim subiect de stire, noi devenim vedete moarte, iar ei isi incaseaza banii pe rating si publicitate.

Sunt iritat de sunetele ce multi nu le percep ca fiind zgomote, ma impotmolesc in politica, iar ea imi urla pe toate gaurile auditive si vizuale. Pana trece idiotenia ma ascund, stau intr-un borcan izolat fonic, dau play la ce gasesc bun de moment si ma invart in ganduri.
Nu mai stau prea mult si am sa zgarii,am sa fac dungi pe gheata, am sa simt miros de zapada si voi vedea ca prima ninsoare va deveni stirea zilei. Suntem ipocriti cand cautam doar la suprafata. Uitam ca in afara de creier mai avem si suflet, suferim de reverie si iluzia ne itoxica, n-as vota nici macar daca ar candica " mamuca mea".

Nu frate, nu se merita, romanu' e invatat sa fure, tre' doar sa aiba ocazia si se manifesta.

O sa va dau zaharina de trei ori pe zi, ca sa va sugerez magicul. Fara zahar ca faceti diabet. Si asa sunteti imputiti, nu dulci. Vreti parfum? Spalarea!

Asta vreau sa apara la ziar, nu de alta, dar poate va simtiti si voi...

marți, 1 decembrie 2009

| Mare cascaval ! |

Din categoria, branza nu'i pe timp de post, oamenii s-au gandit sa petreaca, cu mai putin, sau chiar cu nimic. Se intampla ca o data pe an, romanul sa chefuiasca si sa-si aduca aminte ca traieste in mizeria asta, se intampla ca mass media sa faca tam-tam, politica sa se "jegareasca" pana in panzele afectate de curcubeu, iar eu sa lucesc de fericire, imediat dupa ce totul e in tacere.

Lumea asta nu respecta niste reguli, haosul trebuia sa fie dupa liniste, la noi totul e prea grabit, noi nu avem un preludiu atunci cand vine vorba de durere, noi ne infructam din ea, crezand ca gustul n-o sa dispara.
Inca mai tind sa cred ca suntem niste masochisti care constientizam si ne-am obisnuit.
Iar diferenta dintre cascaval si branza e mare, daca nu pricepi, mai viziteaza magazinele.Super oferta zilei e o cascada plina de lacrimi, balaceste-te crezand ca-i un ocean la discretie . Sa stii ca si lacrimile's sarate.

Multumesc pe aceasta cale celor care sunt, se cred, sau se simt a fi romani. La multi ani voua... oricum v-ati obisnuit!

marți, 24 noiembrie 2009

| Oare timpul n-ar putea fi o curva? |

Joc de imaginatie! Ganditi-va cate pozitii stie batranul timp, cat de multe roluri are injectate in sangele invizibil si permanent existent doar in vise. Masati-va tamplele si veti simti cum jucariile lui suntem noi, cum conlucreaza cu omuletul divin ca sa respecte scenariul, un film ce nimeni nu-l va viziona.

Cerul albatru se poarta ca si verde, mai ales atunci cand iarba se uita-n oglinda. La fel si fericirea se poate transpune in imagini, cand stim in ochii cui sa privim.

O curva intotdeauna se va plimba pe toate holurile, va incasa manipulare la greu si va stii sa ia grosu', va suporta averi si nu va sta locului o clipa, va fugi spre si mai mult, va cadea in prapastie.

Curva mea, timpul tuturor. Mi-ar surade ideea ca de maine sa ma fac baiat cuminte, timpul ar impune taxa si pe simpla respiratie. Ma voi intretine in lumea mea. Imi voi muta locul acolo unde timpul e la cheremul meu, nu ma voi agita, voi avea greseli imperfecte si va exista speranta ca becul nu s-a ars, ci a picat curentul... voi stii ca netul supravietuieste, dar nu in cautarile mele.

Ce vreau de la timp? O telecomanda, niste baterii si accesul asupra lui! Stiu, imposibil! Atunci, macar un soft prin care eu spun cat sa dureze clipa.

Timpul e atat de mare, incat isi permite investitie pe termen nelimitat! Apetitul sexual e masurat in timpi lenesi si timpi fugitivi, gen trenurile din Romania, personal versus intercity.

Poporul tre' sa se mandreasca cu aceasta achizitie fara gauri si adancituri sufocante!

Si daca sunt un nemernic, macar sa fiu unul sincer. Timpul nu e o curva, dar mintea mea e perversa, gandeste ca intr-o zi va face lucruri dubioase cu secundele, va amesteca decorul si va ameti ticaitul ceasului. Anticul cuc, va canta o data in viata, iar clipa va insira magicul pe o intreaga suprafata.

Iar daca am spus chiar si o farama de adevar, daca vi se pare ca timpul are tente de curvasarie, atunci strangeti olecuta de banet si profitati cand vine senzatie. Sa n-asteptati prea mult, nu cumva sa uitati sa va dati drumul... la fericirea ce zace inactiva in voi!

Si pe final, la singular, te intreb: Te mananca? Scarpina-te pe timpul tau!

miercuri, 18 noiembrie 2009

| Conversatie profunda |

Am un joc de imagini ce mi se perinda prin fata ochilor, mi se amaneteaza si unica speranta, nu voi filma nimic, nu voi prinde niciun cadru indecent, voi fi stana de piatra in fata unei oglinzi, lumina imi va bate de sus si se va rasfrange, distruge... inainte de a-mi vedea chipul.

Tipul din oglinda sunt eu si tipul ce face posibila reflexia sunt tot eu, dar e prea intuneric, nu se poate, bezna curand imi va cuprinde si mintea, voi ajuta la nimicirea nimicului, ma voi adormi.

Am inchis ochii si nu-mi e somn, obloanele ar vrea sa se deschida, iar prietenul meu imaginar, constiinta, isi cere drepturile, vrea o conversatie in doi.

Sunt atacat, ma persecuta un monolog infiorator, sau cel putin asta e prima impresie, si incepe sa nu mai conteze decat finalul.

Gesturile mele, nebunia mea, mimica, preludiul viselor, postludiu luminii si vraja mobilului ce se misca'n vibratii.

Ce-am vorbit? Cam nimic din toate, foarte putin despre palpabil. Mi-a spus ca vrea sa ma fac mare si ca imi acorda dreptul de a visa, nu am voie sa calc stramb, iar becul trebuie sa-mi lumineze calea pana la epuizare.

Mi-a placut, nici nu mai era nevoie sa spun, sa completez, sa comentez. Era pentru prima data cand doua lucruri erau pe aceeasi linie si nu se gresea trasarea pana la limita. Ajung sa cred ca legea atractie e noua biblie dupa care tre' sa ne orientam.

Suna telefonul, nu ma lasa, nici nu vreau. Si daca ma refugiez cu ea (nu cu mintea), undeva departe de lume, nu-mi va parea rau,voi simti un singular rezultat din contopirea pluralului.

Si acum stii, defapt... conversez cu tine!

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

| Nimeni? |

Serios? Chiar nu m-aude nimeni? Poate c-are trebui sa sforai, sa transmit in fiecare bit al internetului un virus de avertisment, sa rup tacerea cu desenele deloc animate, sa aflu ca nimeni nu e implicat in viata.
Sunt infractori pe toate drumurile, ei cauta noi suflete, vor vanzare rapida si cu spaga cat mai "grasa". Se spune ca la mijloc exista intotdeauna un nimeni cu valoare in ochii majoritatii, se spune ca povestea orcui e trista in spate, se spune ca orice raul ar face, undeva in piept, in trecut, ceva a batut in ritm alert. Cineva a avut grija sa omoare orice vibratie de fericire.

Nimeni este personajul despre care mi-a venit sa scriu acum. Aud muzici in voie de la vecini si nimic nu m-opreste sa zac in camera asta. Nu m-a rugat nimeni sa... nimic si nimeni nu mi-a propus ceva. Totul dormiteaza, totul e pe "silent", si nimicul e in continuare un ceva.

Camera mea, cresa plusurilor de alta data, intunericul bantuit de lumina monitorului, nerabdarea din venele mele, somnul prelungit pana peste jalnica alarma, un mesaj ce se lasa asteptat, cam de 24 de ore numarate.

Gripa porcina i-a inundat, prostia i-a scuzat, si nimeni nu m-ascultat, asta pentru ca sunt insistent de plictisit, totul pana maine.

O coaja de patura si un vals violent al miscarilor mele prin pat. Am sa ma foiesc pana la epuizare, am sa ma frec in somn cu mintea, am sa ucid perna, am sa-mi iau alta, desi stocul e aproape epuizat.

Vand vise, vand zambete, vand imbratisari, un sarut ce traieste pana in dimineata, vand cuvinte si placeri exagerat de dorite. Oferta valabila pana tarziu in dimineata!

P.S. Am sa adorm curand, sper sa intelegi ca doar viselor ma vand cu totul. In rest, noi stim!

luni, 2 noiembrie 2009

| Eu, John, declar.. |

Declar, sunt visator, vreau ca testamentul meu sa fie tastat de insumi "je", sa stau asezat pe un norisor pufos, iar o multime sa-mi dicteze dorintele. Nu ma voi lasa "ranit" de influentele celor ce sunt capabili de daruire conditionata.
Ideea e ca declar nepasare in fata celor ce vor sa ma scarpine pana imi da sangele. Sa nu va suparati pe mine, dar sunt si eu un om. Nu-mi doresc decat lucruri "minore", promit ca banii mei sa vi-i dau voua, da, pe toti. Sper sa fiti fericiti si sa nu fiti nevoiti sa dati si alte spargeri.

Sunteti prea sus, eu nu va privesc, voi vreti sa ma dominati. Ma declar dominat de luna si de soare. Sa ma prinda intunericul exact atunci cand ma lupt cu lumina.

Declar, voi da vina pe voi, nu's capabil de rautatile pe care mi le impingeti pe tava. V-am zis, nu vreau sa dati nici macar un leu pe vorbele mele, duceti-va si mituiti la mese straine. Nu pot inghiti, nu vreau, nu!

Declar, sufar iritatii groaznice cand vine vorba de razboiul prostiei. Eu sunt un luptator fara arme, am cuvinte si fapte amestecate. M-am ratacit in lumea mea, ma imbat cu bucurie si nu duc lipsa de fericire...

Daca-ai stii tu...

Declar, nu te pot ajuta, esti in alb si'n negru, am inceput sa combin si verdele...

Mi se sugereaza schimbarea, eu ma suport asa cum sunt. Mi se spune ca nu's capabil decat de nimic. Nimicul meu e luxul, va lipseste, stiti mai bine...

Daca n-as iubi, declar, de maine m-as manji... Doar asta vreti!