M-am mutat pe JohnCristea.RO

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

| Nimeni? |

Serios? Chiar nu m-aude nimeni? Poate c-are trebui sa sforai, sa transmit in fiecare bit al internetului un virus de avertisment, sa rup tacerea cu desenele deloc animate, sa aflu ca nimeni nu e implicat in viata.
Sunt infractori pe toate drumurile, ei cauta noi suflete, vor vanzare rapida si cu spaga cat mai "grasa". Se spune ca la mijloc exista intotdeauna un nimeni cu valoare in ochii majoritatii, se spune ca povestea orcui e trista in spate, se spune ca orice raul ar face, undeva in piept, in trecut, ceva a batut in ritm alert. Cineva a avut grija sa omoare orice vibratie de fericire.

Nimeni este personajul despre care mi-a venit sa scriu acum. Aud muzici in voie de la vecini si nimic nu m-opreste sa zac in camera asta. Nu m-a rugat nimeni sa... nimic si nimeni nu mi-a propus ceva. Totul dormiteaza, totul e pe "silent", si nimicul e in continuare un ceva.

Camera mea, cresa plusurilor de alta data, intunericul bantuit de lumina monitorului, nerabdarea din venele mele, somnul prelungit pana peste jalnica alarma, un mesaj ce se lasa asteptat, cam de 24 de ore numarate.

Gripa porcina i-a inundat, prostia i-a scuzat, si nimeni nu m-ascultat, asta pentru ca sunt insistent de plictisit, totul pana maine.

O coaja de patura si un vals violent al miscarilor mele prin pat. Am sa ma foiesc pana la epuizare, am sa ma frec in somn cu mintea, am sa ucid perna, am sa-mi iau alta, desi stocul e aproape epuizat.

Vand vise, vand zambete, vand imbratisari, un sarut ce traieste pana in dimineata, vand cuvinte si placeri exagerat de dorite. Oferta valabila pana tarziu in dimineata!

P.S. Am sa adorm curand, sper sa intelegi ca doar viselor ma vand cu totul. In rest, noi stim!

luni, 2 noiembrie 2009

| Eu, John, declar.. |

Declar, sunt visator, vreau ca testamentul meu sa fie tastat de insumi "je", sa stau asezat pe un norisor pufos, iar o multime sa-mi dicteze dorintele. Nu ma voi lasa "ranit" de influentele celor ce sunt capabili de daruire conditionata.
Ideea e ca declar nepasare in fata celor ce vor sa ma scarpine pana imi da sangele. Sa nu va suparati pe mine, dar sunt si eu un om. Nu-mi doresc decat lucruri "minore", promit ca banii mei sa vi-i dau voua, da, pe toti. Sper sa fiti fericiti si sa nu fiti nevoiti sa dati si alte spargeri.

Sunteti prea sus, eu nu va privesc, voi vreti sa ma dominati. Ma declar dominat de luna si de soare. Sa ma prinda intunericul exact atunci cand ma lupt cu lumina.

Declar, voi da vina pe voi, nu's capabil de rautatile pe care mi le impingeti pe tava. V-am zis, nu vreau sa dati nici macar un leu pe vorbele mele, duceti-va si mituiti la mese straine. Nu pot inghiti, nu vreau, nu!

Declar, sufar iritatii groaznice cand vine vorba de razboiul prostiei. Eu sunt un luptator fara arme, am cuvinte si fapte amestecate. M-am ratacit in lumea mea, ma imbat cu bucurie si nu duc lipsa de fericire...

Daca-ai stii tu...

Declar, nu te pot ajuta, esti in alb si'n negru, am inceput sa combin si verdele...

Mi se sugereaza schimbarea, eu ma suport asa cum sunt. Mi se spune ca nu's capabil decat de nimic. Nimicul meu e luxul, va lipseste, stiti mai bine...

Daca n-as iubi, declar, de maine m-as manji... Doar asta vreti!

marți, 27 octombrie 2009

| Vine o vreme cand parintii o iau razna |

Toti suntem sortiti aceluiasi tratament, asta pentru ca avem in sange ceva dat de la inceputuri. Nu e nevoie sa ma refer la comunism, la clasicism, sau la limitari ce se ambaleaza in constientizari.

Parintii nu realizeaza, ei dramatizeaza, ei se crizeaza... mai ales cand sunt pusi pe locul doi. Parinte sa fii, iar copilul nu va mai da maine, poimaine, doi lei pe tine. Ahh, sunt darnic, nici macar un leu. Viata e atat de omogena, incat mereu exista un element surpriza, per ansmablu, un haos ce inlocuieste linistea prea iubita.

Vrajeala mea e esentiala, mai ales atunci cand sunt pe moarte. M-am indragostit de ea (de moarte), iar ea a pus botul, sunt fals, sunt necunoscut, sunt doar pentru mine, si nu incetez sa ma tratez, da, viata imi da pastile compensate si plus de asta am amortit vorbind in cuvinte.

Cineva sta dupa gratii invizibile, ma priveste si ma ajuta, nu, nu-mi sufla vorbe, ma inspira de la sine. Iar toti cei ce va laudati, sunteti ca si nuli pentru mine. Sunt laudatori pe toate drumurile, luati-va cel putin unu'.

Revin la parinti, la cei porecliti in toate feluri. Astia deja sunt dementi, au prins galagia comunista, iar acum pe timp de pace, o vor experimenta pe odraslele lor.

Am o scarba cand vine vorba de violenta, domne, mi-e teama c-am sa vomit niste vorbe grele. Regret ca iubirea neconditionata se cam arde in timp, se duce si isi gaseste ramasite in siguratate.

Vine o vreme cand viata e pe punctul de-ati scufunda ideile, asa e si cu parintii, atunci cand copiii lor dipar in totalitate. A cui e vina? A mea, ca recunosc dementa lor.

Joc teatru de cand ma stiu, ma urc pe scena si renunt la coborare, cine ma aplauda e un idiot, eu vreau blamare, vreau sa vad ca prostia din gura mea nu e promovata de voi. Asa ca nu va mai lasati ispiti de nimic, faceti cum va cere sufletul, iar trupul nu-l imbatraniti prematur.
In ultima instanta, parintii, vor ramane intre patru pereti, vor avea in inima un azil de nevazatori. Isi vor inchide pleoapele si nu vor mai gasi visele de altadata.

Sa ma vand si sa n-ajung ca ei. Sa ma amanetez pentru ceva special, sa n-o iau razna, nu inca, nu in viata asta.

luni, 26 octombrie 2009

| Serviti dragostea la gratar |

Inca de cand ne nastem invatam sa nu mai fim noi, alternativa la... asta ne da pe tava prostia. Noi suntem cruzi fratilor, noi am fost candva, sau inca suntem, usor de manipulat, noi prindem ce pica din cer, nu regretam decesul bunatatii si ne amuzam cand altii isi scot dintii prin preajma naturii dezlantuite.
Am ajuns niste animale feroce, tauri fara mila, vampiri ce vor sange, dar nu stiu sa suga.

Si... si unde mai incape atata dragoste? Unde o mai indesam si pe ea? Rucsacul e atat de stramt si ocupat, iar inima da semne de incetinire, totul se naste in monotonie, iar speranta... ea nu se naste, e avortata de banale cuvinte.

Voi astia care credeti inteligenti si jucati banii ca pe cuvintele din gura, de maine, vreau sa va achizitionati un suflet. Nu stiu cum faceti, dar nici nu ma intereseaza, eu doar va oblig, pe bune. Altfel sa nu mai faceti umbra pamantului, sa nu va mai prind ca ma intoxicati pe strada si prin inghesuiala comerciala, e clar, sa nu va mai prind.
Si de ce sa plec sau sa fug eu? Eeee na! Hai nu serios? Nu, nu va declar razboi, va sugerez sa luptati ca prostii.

Gratarul nu e bun, nu in compozitia asta, dragostea n-are de-aface cu porcariile pe care le scoateti pe gura, si cand vine vorba sa va indopati, nu va mai opriti... mental vorbind, suferiti de rahitism.

Pace celor ce nu tac din gura, fericire celor ce nu vorbesc peste mine, multumiri criticilor dementi din fire si fericire celor ce nu recunosc faptele bune.

Asta ca sa nu va spuna cand de cruzi sunteti cu cruditatea si puritatea! A cui? A voastra!

joi, 22 octombrie 2009

| Vreau sa-mi cumpar un strop de liniste |

Nu, nu difuzoarele zgomotoase sunt cele ce-mi strica si cutremura imaginea placuta din privirea mea. E noapte, si doar stelele sunt capabile sa-mi satisfaca picul de lumina necesar, ma oglindesc in nevazut si ma crizez cand observ neputinta mea, neputinta in fata negativei dorinte.

Sa nu-mi ceara mie "comunismul" sa repet istorie si nici sa nu-mi indoape urechile cu vorbe formale pline de succes, vreau ceva original si dezbracat de ambalaj, vreau sa fur culoarea celor geniali, sa nu suflu o vorba pana la final.

La colt de strada gasesc fericire, dar linistea nu-i nicaieri. Inca de cand pasii mi se duc spre destinatii dorite, inca de-atunci, cainii ma latra, iar pisicile figurante sunt cele ce-mi taie calea. Sunt plictisit de repetitie, nu vreau bisul din concerte, sunt plin de nimic, iar totul e apreciat intr-un mare fel. Mai e ceva si din tacere?
Guralivilor le-as dona cate-o mutenie, iar barfitorilor o suzeta universala procurata de la sex shop. Mi-as cladi nervii in spatele meu si as tinti doar inainte!

Imi lustruiesc visele, am pastrat buretei de la hotel, totul e fara zicala, e realitate improscata din scoala. M-am ratacit. Ma acuza ca's vinovat, ma pun la perete, ma leaga si ma inunda'n blesteme, se toarna o scena dintr-un film, e fantezia pustoaicei de langa mine, o minora ce priveste spre stele, un glumet ce-mi exagereaza timpul, un zburator ce ramane fara aripi.

N-am bani oameni bun, sunt un falit ce-si cauta banca, vreau s-o sparg si sa mi-o insusesc. Linistea e vanduta ca traficul de fiinte umane, am ajuns niste canibali ce sugem in zgomot, ne-o tragem in liniste, gafaim in rafale, smulgem si nu recunoastem.

Incearca sa ma potolesti si sa-mi scoti comunismul din cap, alunga-mi depresia scurta ce se da in vant in enervante repetitii, ghiceste-mi ceea ce nu-mi doresc.
Hai, las-o balta, linistea nu-i de cumparat, nu inca. E aglomeratie.

miercuri, 21 octombrie 2009

| Femeile si batalia pe succes |

Adu-mi aminte sa te scanez din cap pana'n picioare si abia apoi sa-ti fac loc sa intri in lumea mea. Nu am pretentii, ci obligatii morale, nu vreau sa vad lupta feminina din care rezulta o pata de canibalism si una de materialism.
Petele se scot foarte greu, mai ales cand le lasi sa zaca o vreme indelungata. Femeile vor ceea ce nu au, si obtin totul in urma prestatie mincinoase. Totul in sufletul lor, putinul in ochii celor ce au reusit sa simta specialul in cele mai banale ramasite ale lumii.

Pana sa ajunga in varful muntelui, femeile sunt prietene, rezolva totul impreuna si se cocoata intr-o falsa prietenie. E frumos sa vezi cum una e credula, iar cealalata e regina in misculatii meschine. Da, femeia e meschina, e ambalata ca o bomboana dulce, iar cand vrei s-o iei in "gura", e in stare sa-ti daruiasca toata otrava, veninul ce se administreaza in fiecare particica a corpului.

Femeia vrea sa fie unica, sa n-o inlocuiasca nimeni, si in acelasi timp ar vrea sa cucereasca cat mai multi "feti frumosi".

Cel mai nou "sediu" unde se regasesc bucatile de ultima ora, este sala de "muschi", acolo se agata ceea ce e mai bun, nu exista nimic de ascuns, totul se etaleaza, iar orice femeie e ahtiata dupa aspectul ei, vrea ca in urma competitiei, ea, sa atraga toate privirile.

Daca esti femeie, e de recomandat sa ai cat mai putini prieteni de sex feminin. Masculinul e la putere pentru voi, si mult mai sigur. Adica "fumezi", dar macar stii ce...

Pe scurt, femeile sunt ambitioasa, vor totul pentru ele, asa ca, sub zambetul lor expus chiar si in oglinda, se naste mereu o ura pentru celelalte si un narcisim absolut...

Fetelor, asa'i ca toate vreti ceva mare?

luni, 19 octombrie 2009

| Mintilor manipulatoare |

Incep cu a mea. Tremura atunci cand trebuie sa recunoasca adevarul, nu lasa nimic sa se miste in voie si e constienta ca doar asa poti castiga o paine in ziua de azi.

Cinstit iti spun, mintea mea e betiva, se manipuleaza singura in oglinda, imi da argumente dure si de nepenetrat, la final eu am doar o decizie sifonata prin buzunarele mult prea intunecate.

Cum buzunarele mele sunt exagerat de ocupate cu nimic, asteapta oferte cat mai bune, mici si valoroase. O sticliuta plina de magie nu mi-ar strica. Manipularea spune clar, exista magie, eu spun ca pe la spate se pot practica si alte nazbatii dumnezeiesti.

Nu te uita fix la mine, nu de alta, dar ai sa pari un papagal. Eu fac asta de o viata, si nu ca sa ma loghez in mintea celui ce tipa in tacere, ci ca sa-mi dau seama cat de adevarata e pledoaria. Sunt extras de prin norii plin de ploaie, dar nu ezit sa ma rasfat dormind in primul nor pufos ce-l intalnesc cam rar de la un timp.

Am dat in gat neoamenii si am stricat ceea ce era legat gresit, am pus o baza si nimeni nu a observat, nu s-a miscat un pai, totul in zadar, totul pentru ochi deja hipnotizati.

Escapada in desert, sa mai simt si caldura, racoare in beciul dormitoresc si vibratie in inima muntilor ce duc un continuu preludiu cu ceata.

Noaptea poti zari pe cer cea mai haotica orgie, nu e loc pentru timiditate, doar manipulare si autosugestie. Din partea casei, mintea ofera o stea fiecarui suflet ce inca stie sa respire.

Hai sa dansam si sa ne suim pe mese, hai sa consumam legal si sa zburam de neinterceptat, sa stim ca gura raului nu se aude in tot universul, sa ne alegem o insula bizara si sa dam startul la o noua ardere a nefericirii.

Mintilor manipulatoare, sedative in culoare, masti si vorbe dulci, miscari liniare si bruscate de competitie. Du-ma unde n-a dus mintea orgia, du-ma unde si soarele si luna petrec timpul impreuna.
Si inca nu v-am dat de gol!