M-am mutat pe JohnCristea.RO

Se afișează postările cu eticheta telefonul suna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta telefonul suna. Afișați toate postările

vineri, 18 septembrie 2009

| Cred ca se leaga ceva |

Si prin "cred" las o urma de indoiala pe care o asez in sertar, e ca un fel de asigurare pentru mai tarziu, nu vreau inca o dezamagire si nici sa cant in vid. Daca tip e din cauza desertului in care vreau sa ma fac auzit, dar vorbesc calm si acompaniat de vibrant, e pentru ca asa-mi place sa termin.

"Si ploua, ploua, ploua... dar ne place noua!" E vorba de fiecare picatura ce se cazeaza aproape de mine, nimic umed nu m-atinge, iar agitarea mi se serveste in zgomote ce par a da nastere la muzica.

Un chillout deranjat de mancarimea pielii, o luna stinsa de rasaritul grabitului soare, iar pluralul e spre a satura obsesia ce se iveste in legaturi cenzurate.

Ma gandeam cine poate face dragostea cu ea, cu ploaia, stiu ca gura lumii spune doar vorbe in vant, stiu cum multi flutura promisiunile si apoi le strecoara printre degete, simt cum nimic nu poarta funda, sunt doar noduri fortate ce nu lasa dorinta sa cada spre implinire, o vesnica nebunie armonizata.

Si uite asa ivesc eu fata nevazuta, vad cum regia ma ajuta, cum mi se sufla sugerarea si cum nimicul functioneaza in stare imperfecta, totul creste prin rabdare.

A inceput razboiul, se zbate victima inchisa'n carcera, se limiteaza zborul si sa tace fara explicatii. Pictez scaparea si o montez ca pe filmul vechi si neuitat, dau play si reusesc o miscare pozitiva, se indreapta actiunea spre unicat. Se reuseste, victima ciopleste libertatea'n ea, iar oxigenul are gust, e mandria pe care-o ai cand invingi moartea.
Sa traiesti visand, dar niciodata singur.

marți, 19 mai 2009

| Musca si balamucul ei |


Nu pot uita ca vine vara. Deja sunt peste treizeci de grade in aerul ce cu greu il inspir si pamantul incepe sa miroasa a ciorba, sau a asfalt proaspat "vopsit". Ma bag la o runda de zambete atunci cand stiu ca ma plasez intr-un loc racoros. Invidiosii mi-au furat cateva frunze cu tot cu copaci, dar soarele se cearta cu umbra deasupra mea. Eu imi aleg necesarul.

Dimineata a inceput sa fie cam dura. Ma irita jaluzele prost concepute. Razele se duc prin ele si imi incearca pleoapele. Nu mai dorm dupa ce simt miros de caldura. Nu am aer conditionat, poate un tricou rupt cu care dorm, si uneori scap de toate "pijamalele", vreau sa raman eu si cu patul, sau aleg destinatia "pe jos".

Ce-as vrea sa simt? Miros de ceata, sa stiu ca nu supravietuieste oricine. Sa fie cum e noaptea langa mare. Vreau ca perdeaua sa fie de calitate, n-am nevoie de vapori, imi e de ajuns sa stingi tu becul.

Ahhh, e zi, e balamuc, e o musca, prima pe anu' asta. Imi vorbeste prin camera. Spune ca pana n-o prind nu se lasa. Alerg dupa ea si casa incepe sa se dezordoneze, am spart cana cu care imi incepeam dimineata, am facut ceva mizerie. Musca am prins-o langa geam, nu am lovit-o, am lasat-o sa zboare spre soare, sa se topeasca. Daca e inteligenta va zburda spre umbra, asta cat inca mai are aripi.

Ma mandresc cu starea de noapte, si nu uit anumite weekend-uri in care nici telefonul nu a sunat, doar fluvii ce s-au lansat din mine. E omenesc sa vina linistea odata cu luna. Eu m-am obisnuit cu dezordinea ordonata, cu venele incinse, cu mirosul ei, asta doar noaptea. Abia nu'si baga nasu' musca.

Hai ca eu inca scriu pe blog, iar tastele nu se mai apasa singure, mai ales cand o tipa, cu un nume usor de digerat imi tine calea. Ea doar ma'ntreaba, ea nu-mi vrea rau, cred ca m-a scapat de musca. Nu e umbra, nu? Si cum o cheama? Sau sunt mai multe? Poate's dobitoc, poate nu e nimeni. Iar poate?

Si ca sa nu-ti dau impresia ca as fi prea inteligent, iti spun ca azi m-am trezit treptat. Am facut flotari, genoflexiuni, "batai" cu mierea si cateva tentative narcisiste. Banuiesc ca mierea a suprins musca, dar pana sa ajunga la ea, m-a gasit pe mine...  m-a respins, nu m-a vrut... Ti-am zis ca nu ma duce capu'. Ce bine!

Iar tu musculito te rog sa te dezbraci, ia sa te prezinti inainte. Nu mai insista, ca tantarul deja mi-a comunicat. Ai consumat minutele retelei ca sa impacientezi furnicile, printre insecte nu e criza, doar oamenii isi exprima agitatia.

Nenea, pe blogul asta vezi doar balamuc, citesti aberatii, dar poti intelege lucruri din mine. Iti suna, sau doar se aude?