M-am mutat pe JohnCristea.RO

Se afișează postările cu eticheta stele lucitoare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta stele lucitoare. Afișați toate postările

marți, 23 iunie 2009

| Luceste pe timp de noapte |


Ochii nu vad minunatul atunci cand soarele "lucreaza". E nevoie ca "cineva" sa stinga lumina, sa stearga norii negrii de pe cer si sa aduca o patura invizibila pline de stele. E un concurs intre ele, lumina lor se grabeste spre fericire si prinde orice ochisor primitor din fire.

Minunatul are o suprafata ce iti poate satura setea de fericire, dar pentru cei ce sunt infometati, le recomand sa aprofundeze, sa sape si sa dea peste ceva cat mai lucitor. Imi place, noaptea are linistea ei, iar de stii cum sa-ti alegi locul, te poti juca in cuvinte, poti canta de nebun sau alaturi de o ea, poti inchide ochii si visa, poti lupta impotriva durerilor provocate se "soare".

Am facute puncte inchipuite cu degetele, mi-am lasat amprentele in grija cerului. Nu am ajuns prea departe, dar ochii mei mi-au inselat iluzia. Parca am putut atinge, dar am simtit cu sufletul. Numaratoarea mi-a fost ametita, am avut o matematica haotica, am soptit ciudat un nume si mi-a tresarit un simt. As spune ca a fost o conexiune, un fix repetat, cifre ce sunt gemene si un miros inca virgin. Natura, suna dubios, dar "puti" asa de bine! Iar cuvintele au drept la conotativ chiar si cand intervine imposibilul. Vinovata e vocea ta, si timbrul tau si buzele ce rup doar doua silabe, identice... in surdina.

Hai, recunoaste ca nu a plouat indeajuns. Nu toti stiu de ce a plouat marti. Nu toti stiu cine si cand e trist. Si ma impac cu ideea ca pamantul e inca insetat. Iar timpul e cam greu de la o vreme, si-a laut baston si face pe prostu'. Si melcul atinge viteze uimitoare, doar ca asteptarea asta, e ca o bataie de vant expusa prin vid.

Ma duc s-o privesc cum luceste, si stiu ca...