M-am mutat pe JohnCristea.RO

Se afișează postările cu eticheta restu'. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta restu'. Afișați toate postările

duminică, 1 februarie 2009

| Ambient si plictiseala |


Sau mai usor, felul in care ma pot plictisi in momentul asta. Cum simplu pot apasa un pic mai rar pe fiecare tasta, cum muzica vrea sa se opreasca, amutesc, apoi totul e pus pe "ripit".

E original modul in care sunetele se pot amesteca, m-ar aduce in starea de plictiseala, dar eu deja o am, nu imi accentueaza nimic, ma blocheaza si ma lasa un pic trist.

Nu vreau sa plictisesc cu tristetea mea, ci vreau sa gasesc o solutie la momentul asta. Prea tarziu sa te iei de aberatia mea, cand continuarea e alta. Nu-ti pot explica de ce forma buzelor mele tinde spre o sincronizare cu monotonia.

M-as putea rataci in sunete ascutite, m-ar zapaci si m-ar lasa mai ciufulit decat sunt acum. Fiecare fir de par s-ar desprinde de celalat si ar crea o padure deasa strabatuta de un gand. Seamana a labirint, dar aici e mai usor, trebuie doar sa prinzi tu jocul si sa-ti placa sa te ratacesti.

Nebunia chibritului ars e mai frumoasa decat teoria sa. Caldura e mai profunda si mai atenta la felul cum se ofera atunci cand exista si iubirea. Cuvintele imi sunt cele mai dragi  in acest moment, orice atmosfera difera, dar iti poti inchipui cum iti soptesc usor ceea ce pot si tasta.

Cu doar cateva urme lasate de intunericul clipei pot plasa plictiseala in categoria lucrurilor fascinante. Nu sunt singurul ce ma plictisesc, dar sunt sigur ca vrei sa treci in alta camera. Deschizi o noua usa, nu te impiedici de prag, zaresti cum al tau corp se relaxeaza si-ti dai seama ca raul nu e rau decat in momentul cand tu-l privesti asa.

Ma plictisesc printre randuri, dar tu stii sa faci un inteles din toate. Imi asum vina pentru orice stare ce ti-o provoaca alburile scrise si nu ma tem de plictiseala ta, deja nu o mai ai.

Eu si tu, e ideea pentru care poposim aici. Mereu altfel, mai haotici, mai dusi cu pluta, pierduti in alte ganduri ce nu legaturi si intelesuri, perversi din simpla curiozitate, obsedati de oameni noi, prietenosi, iritati si critici, dar neplictisiti.

Noi uitam sa cautam sensurile ce ni le dorim, acceptam ce ni se da pentru un moment si astfel bucuria dispare.

Doar nu ai sa accepti raul asa cum se vrea el ? 

Pot zambi si pariez ca tu cunosti si alte taine, si ca ipocrizia face mangaieri unei sticle de care nu poate trece. Tu spargi raul in mii de cioburi si nu-ti permiti decat tie sa intri, nu e egosim, ci e genu' tau de a pastra secretul.

Pentru restu' ? O simpla, o banala, o nonculoare improscata-n plictiseala.