M-am mutat pe JohnCristea.RO

Se afișează postările cu eticheta pieptan. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pieptan. Afișați toate postările

sâmbătă, 16 mai 2009

| Un tramvai mai ametit |


Tare greu sa ma ridic, m-am fixat intr-un scaun ce ma pune sa privesc totul de sus, nu vreau o coborare, nu vreau plutire, si nu vreau sa ametesc. Soaptele imi alcatuiesc concluzia, se crede ca sunt beat, eu "stau static", Pamantul se clatina.

Te intrebi ce cauta un tramvai prin gandul meu... s-a ratacit si el, a sarit de pe sina, are o alta cale, e haotic si nu-i e rusine. Nu vrea oprire si functioneaza ca si tine, cu aer. Se hraneste din gandurile noastre si ne inconjoara, ne duce la destinatie.

Tramvaiul vrea, dar omul e sucit, intoarce capul in trecut si nu poate reusi desprinderea, sunt niste lacrimi ce conduc imaginea, sunt copacii ce vor sa-si arate fata, sunt banii ce intr-o zi nu vor mai avea valoare, e iala ce curand se va inchide pe viata, e rugaciunea ce se va rosti pentru ultima data, e ea, cea pe care ai sarutat-o, candva, demult.

Tramvaiul asta nu e din visele vreunui schizofrenic, nu e nici imaginatia mea, el exista si se plimba prin ochii celor ce iau decizii. Un nimic inseamna mult intr-o anumita clipa. Iar babuta cu inceput de chelie pe care o zaresti asezata pe scaun e primul semn ca urmeaza o scurtatura. Iar frigul ce iti intra prin haine are un efect invers, te face sa te dezbraci, te agati de toate cuiele, te jumulesti si te imparti. Gol te zaresti in oglinda, dar tu ai doar geamuri, pleci ca sa stii ca poti veni, pleci spre cunoasterea normalizata, acum nu mai gasesti copii.

Am abonament, mi-am  permis sa urc in tramvai. Nu am vrut sa caut un scaun pe care sa lenevesc, mi-am clatit ochii cu alti ochisori, dar am dat si peste fete triste. Babuta? Era si ea, zambea ironic, s-a uitat l-a parul meu, mi-ar fi recomandat un pieptan, dar a citit pe fata mea ironia urmatoare.

Am promis sa nu ma imbat pana nu ajung in locatie, dar curba mi-a confirmat mahmureala, traseul meu se schimbase, gresisem numarul, eram neasigurat. Coborarea mea a fost repezita, dezamagit si transpirat am inceput sa merg, am parcurs pietrele si mi-au oferit batai inntr-o talpa, doar un picior a calcat accentuat.

Am ajuns leoarca, cineva imi picura apa calda din cer, iar un strigat ma anunta sa ma grabesc. Si eu si altii, toti am ajuns la timp, tramvaiul mi-a schimbat viata si eu pe-a lui.

Maine am sa merg tot pe jos, peste o luna nu o sa mai am abonament, o sa zbor.