| Legalizeaza-mi fixurile |

Sa legalizez trei limbi cu miscari diferite, sa uit de monotonia instaurata dupa inchiderea vocii tale, sa vreau insistente din partea cui nu se foloseste de mine, sa imprumut carpe si sa sterg fericirea de praf.

Lumesc ar fi sa privesc totul ca acum. Te intrebi de ce? Pentru ca ochii mei au prins cadre ce mi-au placut. Orasul s-a pictat in culori deloc fortate, vantul nu a incetat sa faca pe mutul, oamenii priveau indragostiti, iar cateva femei imi zambeau subit, le ofeream reciprocul.

Am gasit luna pe strada ta, eram singur... doar am salutat-o. Mi-ai venit in minte, dar refuzul intalnirii era in stare bruta. Nu-mi place sa prelucrez, presupunerile sunt nimicuri, iar viata ar avea nevoie de simturi. Exercitiul mintii e cu ochii'nchisi.

Cine-mi legalizeaza visele? Cine-mi blocheaza timpul atunci cand imi doresc in doi? Cine are tupeul sa-mi dea fara sa-mi ceara nimic inapoi? Cine imi poate spune fara cuvinte, privind adanc, ceea ce simte? Cine spune "nu conteaza" cand "cineva" cerseste doua "simple" cuvinte?

Internautilor, popositi mai des in cadrul meu, vreau sa ma pun bine cu voi, vreau sa am pile, sa stiu la cine sa apelez, sa spun ceea ce simt, sa mint doar cand se cere, sa ma mint cand nu ma simt, sa simt cand ceilalti ma mint. Sa exersez ca pe o poezie... Sa invat sa simt...

Ma leg de fixuri, ma innod si imi penetrez idei ce pot deveni tangibile doar in mod spontan, nu regasesc importanta scrierea aici, totul se intampla atunci... te anunt ianinte cu "5 minute".

Hai, gaseste-mi perfectul, vreau sa ma laud cu imperfectiunile mele, vreau sa ma simt eu chiar si cand nu sunt, vreau sa ma uit in oglinda, iar tu din spate sa-mi spui, sa-mi spui cum te vezi prin ochii mei.

Si mi-ar placea, as adora... ca dimineata sa nu-si faca aparitia fara vibratia ta.

E inca septembrie, nu? Iar maine e joi... O balerina se misca'n nestire, cineva s-o opreasca pentru mine.

Vreau sa ma rataceasca, sa ma pastreze,sa fiu doar al ei, sa dansam viata'n doi.

| Azi nu, ne vedem joi |

Inspirat de pe langa malul marii, exact de unde Vama Veche isi permitea sa cante, parca de pe acolo ma inscriu si eu in lista visatorilor si nu-mi e teama sa recunosc ca urlu cat ma tin plamanii ca sa stie o lume'ntreaga ceea ce simt.

Mi se intampla, frecvent ce-i drept, sa descopar afectarea pe care o sufera unii atunci cand intra in contact cu indiferenta mea instalata din motive anticomuniste, sau din alergia pe care nu vreau sa mi-o provoce vorbele nesarate si cu acreala picurata direct din varza.

Azi nu ne vedem pentru ca nu ne permite "legea", pentru ca cele doua infinitati nu se pupa si sunt pe muchie de cutit, pentru ca cineva mereu ascute ca sa taie mai cu pofta, pentru ca rautate are colti de fier. Ii chem pe domnii elegant imbracati si ii pun sa vanda fierul, la un pret cat mai mic, o super oferta, si un moca atunci cand e cazul.

Am pofta de o cafea, dar o babuta s-ar juca, mi-ar spune ca a vazut in mine "farmece", eu i-as spune ca s-a dus cu capu', ca e o vrajitoare care trebuia sa demisioneze din "meserie" de multa vreme, ca timpul ei a expirat, ca acea minunata clepsidra s-a blocat, ca s-au inventat inimosii, niste mincinosi cu o putere parca aruncata din cer, o manipulare ce nu lasa urme, nu carnale.

Cearta-ma daca nu intelegi, dar nu ma pune sa-ti explic de ce sar atat de usor amestecand totul ca intr-un ghiveci cu gust dezorientat, viata ma pune sa explic totul, eu nu inteleg nimic, si totusi dau din nimicul meu.

Apropo de nimic, la propiu vorbind, traiesc pe langa el, iar de cateva mii de clipe, imi tipa in urechi, ma barfeste, imi vrea raul, ma agita si ma ucide, ma priveaza si nu ma lasa sa gust cireasa de pe tort. Sunt un meschin innascut, astept sa adoarma ochii dusmanilor, sa le cant cu efect de somnifer, iar dupa "rugaciuni" sa actionez, o sa fug si n-am sa mai vin. Preciez ca cireasa o gust in mersul meu grabit, iar samburele inexistent imi sustine spalarea de pacate. Ai ghicit, a venit ploaia.

Cerul s-a asigurat, te-a lasat sa intri... te-a pus la adapost, iar apoi mi-a dat o ploaie rece, doar mie, mi-a spus ca ma iubeste, de si mai multe ori am si simtit, am citit prin atingerile ei, ochii mi-au acordat stampila si garantia, mi-as dori s-o ascund, sa fie pe viata.

Inchei mica mea aberatie constanta, si vreau sa va scriu cand nu o sa mai fiu contra cronometru, vreau mai putina ura, si ceva din mirificul basmelor, vreau o Cenusareasa, si calul ce ne duce undeva...

N-am lapte-n frigider, si precizez ca ciorapii mi se spala manual in colaborare cu mainile mele, iar banii nu au tratament de uscare, sunt atat de indisponibili incat m-au pus pe hold, nici nu-mi pasa. Sa mearga la alta poarta, sa cearseasca acolo dorinta centilor fara margini, eu ma multumesc si cu doua monede din categoria ramasitelor de alta data.

Negatia mea timida ce persista de la inceput are o singura nedumerire...

Daca in fiecare ZI ar fi joi?