M-am mutat pe JohnCristea.RO

Se afișează postările cu eticheta motorul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta motorul. Afișați toate postările

miercuri, 19 august 2009

| Transcrise de prin minte |

Cu greu am gasit un ceva cu care sa ma extind pe taramul dominat de cuvinte. M-am asezat, e loc doar de doi, de noi, dar ma tine ocupat recele, iar daca imi doresc sa amputez distanta, e clar ca asa se va intampla, sunt in asteptare, vreau s-aleg cel mai bun moment.

E caraghios stresul in care ma prezint, dar ma laud, fac fata la orice-mi iese in cale, zambesc. Maine nu exista pentru nimeni, sunt doar presupuneri si pariuri cu viata, clipa trecuta e polita de asigurare, e suflarea ta ce stinge raul, e pacatul meritat pentru ca ai simtit candva ceva.

Ce fac? Ma indepartez de prapastie, ma arde fiecare razna ce porneste de prea sus si ma ascund dupa luna, transpirat incep sa calatoresc, violez universul si nu vreau sa las nimic neexplorat, mi-e sete, mai vreau o gura din gura ta, mai vreau si-mi doresc sa tina pana ma intorc.

Pozitionarea mea e ametita de sunete, ochii imi sunt inchisi, iar un GPS imi asigura dezordinea. Pamantul a baut alcool, se clatina, nu-mi ofera garantii, ma inunda printre mormane de vise nagandite si avortate inainte de concepere. Mai sunt capabile doar fetele triste, doar ele imi mai aduc zambetul pe buze, e singurul motiv pentru care am senzatia ca sunt singurul norocos ce mai rataceste fara teama de influenta altor caposi cu masti portabile.

Patez albul, negrul e un urias in forme predefinite, ucid monotonia si masturbez imaginatia, simt cum ma simti si ma feresc sa-ti spun asta, si mai presus de toate, constinetizez ca stii totul despre simtirea mea, m-ai putea penetra telepatic si te-ai conecta incognito, nu vreau inexistenta, flutur un cearceaf in bataia vantului, e scris pe el ceva de NOI.

Ahh, si tot continui patarea, sunt un meschin caruia nu-i dau lacrimile, sunt o floare ce are miros inainte de inflorire, sunt un grabit ce prinde trenul catre Sighisoara in ultimele 40 de secunde, sunt un EU ce nu te lasa pe peron, te ia cu el, sunt un intuneric orbitor ce-ti invaluie lumina, sunt un simplu ce le permite multora sa-l vada complicat, sunt un concediat ce-si vrea viata pe cont propriu. Respir.

De acum incepe greul, a aparut cam mult negru ce se prelinge pe unde apuca incercand acoperirea in intregime, o unitate omogena, iar intelesul poate disparea la primul zgomot, atunci cand nenorocirea actioneaza fara pic de intuitie si motiv, doar din tentatie de prea multa prostie.

Mi-au amortit talpile si iti cersesc o intalnire, ti-ai schimbat locatia, ai venit, si-am venit mai in tine. Apa imi tine de urat, iese si intra, incearca sa-mi vorbeasca, dar creierul meu e diminuat la lumea asta expirata, nu vreau, nu mai am chef, incep s-am pofta doar e EA.

Oftez, un pic mai apasat decat in dimineata in care m-ai lasat sa merg de nebun spre "casa", taxiul iti spune aca te ajuta, dar te ranea, te distanta de mine. Mi-ai facut cu mana, mi-ai reinceput trezirea, normalizarea si trairea fara cuvinte.

Sunt cuminte, dar pastrez urmele de nebunie intr-un sertar cu multe bilete ce contin rataciri, o fuga pentru fiecare "data".Stii ce astept? Sa reusim, sa nu ne mai intoarcem, sa prindem doar noi fiecare asfintit. Imi apun ploapele si-mi rasare imaginea ta.

Iar daca sunt un egoist, asta inseamna ca te vreau doar pentru mine, banalul e castrat si n-are graire, istericul e prin spitale, un gigolo isi acumuleaza valuta in speranta ca va juca la bursa, iar eu joc la ruleta, mizez si pierd maruntul, nu-mi pasa, vreau doar imbatisari neintrerupte, vreau cazarea fericirii in NOI, pe termen necontrolat.

Nu uita de gradina...

duminică, 31 mai 2009

| Eu benzina, tu masina |

Lichid si spatiu pentru el. Este necesara imaginatia, in caz contrar ai sa ma acuzi de aberatii si o sa ma legi in lanturi, asta doar in cutiuta ta. Eu traiesc la mijloc de bloc hidratat doar de ploaie. Alunec ca si limbile ceasului, aleg drumuri ciudate si-mi place sa risc chiar daca nu-mi miroase a bine. Macar de-ai avea miros!

Nu's materialist, dar nu-mi strica loteria in buzunarele mele. Masinile sunt ca si norii, imi fura un soare. Ma declar cinstit si spun ca sunt in forma, am benzina intr-o mica duzina. Si chibriturile au foc, masina imi suge din cenusa. Hai s-o spun p-aia dreapta, vreau sa fug.

Deconectezi ideile si parchezi masina cat mai aproape de mine. Nu sunt o benzinarie si nici nu-ti incarc bateriile. Am doar un complex si un exces. Tu ma salvezi si rezultatul e fuga. Unde mergem? Departe de aproape si aproape de o departare. O sa ne ajunga proviziile si vorbele vor face curbe si scurtaturi. Nu permit influente, ne ajungem unu' cu celalalt. Doua priviri vor amesteca simturile si fiecare va pofti ceva din univers, as miza pe aceeasi bucata.

Vestea cea buna apare in necunoscut, atunci cand cutia nu mai are bete si catranul e umezit. Cand focul se aprinde prin alte metode, si bricheta nu se pune in discutie. Fara lumina nu exista intoarcere si sunetul ajuta la orientare, tine ochii deschisi, o sa ai impresia ca e intuneric bezna. Ti s-au cusut pleoapele, iar intunericul e si rece, ca intr-o pestera. Hai la suprafata.

De cand n-ai mai vazut luna? Spune-mi, mai stii care e viata ei? Ai observat-o cum se pierde printre alte stele? Sau iti place cand caldura ti-o comite si vrea sa te-atace? Descarca-te, lasa presupunerile, nu miza pe doua semne, accepta numerele magice si lucreaza cu subcontientul. Nu e greu, dar e nevoie de verbul "a vrea". Inteleg ca-ti doresti, dar nu's convins ca te impaci prea bine cu  "a simti".

Un musulman are gandurile legate, benzina mea n-ajunge pentru patru. Simplificarea are un rezultat complicat.

Ai ajuns? Asteapta-ma, acum cobor!