M-am mutat pe JohnCristea.RO

Se afișează postările cu eticheta melancolie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta melancolie. Afișați toate postările

vineri, 12 iunie 2009

| Zambete cu amprente |


Ador lucrurile marunte. Sunt greu de tinut intre degete, iar daca nu accepta atingerea, atunci mintea are nevoie de amintiri, de experienta, de un fior, si instant de o piele ca de gaina. Inspira ca sa poti simti cum pluteste ceva in aer, sau lasa-te "doborat" de muzica. Construieste un contur cat mai pur al buzelor si indeamna-le sa zambeasca.

Nu'i asa ca'i minunat cand totul vine de la sine? Un "te rog" e mai elegant, decat o exagerare a lui "te rog frumos". Fericirea vine de la sine, daca ne chinuim, mai rau ii dam batai de cap. Nu ai voie sa te amagesti, nici sa citesti mesaje deja trecute, nu te intoarce, vreau ca acum sa spui ceva si despre viitorul "afectat" de prezent. Fascinantul vis, i-a cauzat durerii o durere si mai mare, astfel doua negatii, mi-au adus un surplus de fericire si pot spune ca am tremurat, am scos pe gura cuvinte dezordonate, delicate, si nici macar nu exista in dictionar. As visa si le-as adauga eu.

Viata nu e roz, asta pentru ca nu e o culoare. Viata e biblioteca momentelor noastre. Asezam totul in functie de caracterul nostru si avem o bucatica din fiecare defect si calitate. Nu ramanem neincercati, la final vor ramane doar lucrurile bune.

Zambetul meu, de aceasta data, e natural. Nu am facut nimic special, dar nici nu m-am categorizat ca si cand as trai un normal. Am lasat semnele sa imi atinga simturile si mi-am dorit sa atrag lucrurile bune, cele care incep cu o prima sarutare. Strange-ma de gat daca-ti face placere si fii pregatita ca imediat sa-mi dai din aerul tau.

Pentru clipa asta am comandat o imensa amprenta si fericirea nu se va topi ca o inghetata. Voi pastra nimicul in regim de vid si ma voi expedia doar unde voi simti atractia.

Pana sa te sufoce caldura, pana sa transpiri, pana sa te zvarcolesti prin pat si sa spui ca nu rezisiti, pana in toate astea, relaxeaza-te, foloseste apa cat mai rece, poti inghesui si niste cuburi de gheata. Cate? Atatea cate vrei tu.

In fine, cum te va mai prinde melancolia, sau zambetul in stare inversa, sa te gandesti la inceput, la primele lucruri care te-au atras, la ceea ce a fost special, la amprenta ce s-a sters "mai cu voia ta, mai fara sa-ti dai seama". Sa fim seriosi, toti strabatem acelasi drum, dar nu toti nimerim aceleasi urme. Iar destinatia e cea mai putin importanta. Macar sa te bucuri ca ai ajuns in varf.

E nevoie de minunat, nu de normal. Ai obligatia sa tintesti cat mai sus, pentru ca prea jos inseamna deloc. Si vreau sa nu mai creda nimeni ca fiecare scrirere a mea contine persoanje, nu e adevarat, eu un singular ce are legatura cu mine. Tocmai d'aia, eu si tu.

Am deschis sezonul. Poftiti si zambiti impreuna!