M-am mutat pe JohnCristea.RO

Se afișează postările cu eticheta libertatea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta libertatea. Afișați toate postările

vineri, 17 iunie 2011

Seductia tehnologiei! Facem dragoste ca niste roboti

Ne ucidem cu bestialitate visele si ne rezumam la instinctul animalic. Nici mass media nu ne mai ofera prea multe alternative si fara sa ne dam seama de intregul proces pe care il urmam, ne transformam in roboti ghidati de catre o forta ce nu se afiseaza in pozele de pe site-urile de socializare.

Nu suntem mutanti din nastere, revolutia mutilarii isi urmeaza calea in decursul anilor, iar pana la maturitate, oglinda ne arata un plastic comercial, un photoshop ce mascheaza realitatea fara intarzieri. Facem promisiuni catre divinitate si promitem sa fie totul doar din curiozitate, dar drogul nostru, trupesc sau sufletesc, nu tine cont de pactul nostru anterior. Introducerea noastra in cilindrii vietii ne face nedisponibili pentru mirosul teilor gata infloriti.

Ne-am blocat alimentatia, ne-am surzit ca sa nu auzim ciripitul diminetii si vazul nostru este blurat in mod intentionat de informatie irelevanta. Ne tinem buretii aproape de trup si daca aparem nud, devenim pornografici. Nu reusim sa ne desprindem de sexul vazut in mod televizat, iar amaraciunea intervine cand e musai sa existe si o bucata de dragoste in fiecare moment al penetrarii. Luciditatea e in betie si retinem peisajul adus parca de la o inmormantare. Se face frig, iar patura nu reuseste sa transpire. E ceva ce vine din interior, dar care a fost produs de exterior.

Constientul nostru a fost patruns de o sageata, a curs sange, iar acum se dezvolta ceea ce eu numesc libertate. Gandurile au evadat si cauta surse palpabile de exprimare. Inca de la primul zbor iti dai seama cat de mari sunt lucrurile la inceput si cat de mici pot deveni datorita interventiei pe care o suporti o data cu fobia ta fata de responsabilitate. Ti-a fugit pamantul de sub picioare, dar te multumeste moartea si destinatia ta - tarana de pe fundul apei in care-ti petreci sfarsitul.

Pare imposibil, dar tehnologia ne omoara simplitatea, ne construieste sofisticatul si recurge la planuri diavolesti - reactionam la fel ca si sobolanii de laborator. Piata ne face de ras si noi recunoastem cat de incapabili am ajuns, rasfoim internetul si ne achizitionam un plug in, doar atat ne permite bugetul.

La ce ne foloseste un plug in cand noi detinem o structura omeneasca? La normalitatea sociala ce zace intr-o carcera a viitorului. Simt cum ne ducem la vale, desi gravitatia spune ca e varful!

vineri, 18 septembrie 2009

| Cred ca se leaga ceva |

Si prin "cred" las o urma de indoiala pe care o asez in sertar, e ca un fel de asigurare pentru mai tarziu, nu vreau inca o dezamagire si nici sa cant in vid. Daca tip e din cauza desertului in care vreau sa ma fac auzit, dar vorbesc calm si acompaniat de vibrant, e pentru ca asa-mi place sa termin.

"Si ploua, ploua, ploua... dar ne place noua!" E vorba de fiecare picatura ce se cazeaza aproape de mine, nimic umed nu m-atinge, iar agitarea mi se serveste in zgomote ce par a da nastere la muzica.

Un chillout deranjat de mancarimea pielii, o luna stinsa de rasaritul grabitului soare, iar pluralul e spre a satura obsesia ce se iveste in legaturi cenzurate.

Ma gandeam cine poate face dragostea cu ea, cu ploaia, stiu ca gura lumii spune doar vorbe in vant, stiu cum multi flutura promisiunile si apoi le strecoara printre degete, simt cum nimic nu poarta funda, sunt doar noduri fortate ce nu lasa dorinta sa cada spre implinire, o vesnica nebunie armonizata.

Si uite asa ivesc eu fata nevazuta, vad cum regia ma ajuta, cum mi se sufla sugerarea si cum nimicul functioneaza in stare imperfecta, totul creste prin rabdare.

A inceput razboiul, se zbate victima inchisa'n carcera, se limiteaza zborul si sa tace fara explicatii. Pictez scaparea si o montez ca pe filmul vechi si neuitat, dau play si reusesc o miscare pozitiva, se indreapta actiunea spre unicat. Se reuseste, victima ciopleste libertatea'n ea, iar oxigenul are gust, e mandria pe care-o ai cand invingi moartea.
Sa traiesti visand, dar niciodata singur.

marți, 28 iulie 2009

| Cine se mai pateaza? |

E un lux dus spre superlativ ce nu are limite, petele se iau foarte greu, iar unele urme pot ramane pe viata. Detergentul, prost cum e el, costa o avere, iar cum economia loveste de la buric in jos, chilotii sunt cei mai solicitati, se umezesc instant. Totusi, pe timp de vara, orice se usuca repede, mai greu mintea perversilor ce umbla noaptea dupa "luna".

Extremele din ziua de azi au o vina la baza. Limitarea, cea pe termen lung, exagerarea si tinerea in cusca. Evadarea ulterioara are consecinte ce tin de haos in schimnare. Cum scapa, "leul" devoreaza tot, se manaca singur privindu-se in oglinda, se injecteaza si se pateaza. Durerea apartine necunoscutului, de aici incepe prima runda cu moartea, cu hainele murdare ce inghit jegul pana la inecare.


O tuse puternica ofera urechilor primul impuls negativ, e timpul ca cineva sa ridice cortina si sa-si dea seama ce se-ntampla dincolo. "Actorii" sunt pe jos, sunt drogati cu vise, sau ametiti de la bautura luata pentru curaj. Cum doar lasii s-au prezentat, betia s-a instaurat pana la fund, iar o noua cerere a fost plina de tarie. De ce bautura? Pentru ca e rece si te uda, te ia si te tine in ciuda.

Se pateaza astia care mint prea mult, care vrajesc doar prin cuvinte si se impiedica la fapte, cei care plesnesc sau busesc, dar nu stiu cand si ce sa mangaie, cei care privesc si nu uita niciodata sa clipeasca, cei care plang doar ca sa faca impresie in fata "concurentei", cei care se dau mari experti, desi tanjesc la putin si copiaza pentru o falsa reusita, se coloreaza cu negru cei ce se transforma la cererea "publicului". Cu greu te cureti, si totusi nu e prea tarziu.

A incepe inainte de terminare, a lupta fara pic de atac. Totul tine de cat de mult nou poti aduce. Pata nu se curata cu orice, iar daca plusezi pe aceleasi idei, ai posibilitatea sa iti spui la revedere.

Te vei ascunde o vreme, iti va fi teama ca nu cumva sa-ti para ceva de moment, vei inceta sa mai simti, dar o parte din "esenta divina" te va da peste cap. Sunt niste suflete ce ratacesc spre regasire si daca nu li se ofera, atunci cumpara la mana a doua, necesita patare.

Dragul nostru pamant, ce-l pe care uitam sa-l sarutam, il patam zi de zi, am ajuns sa nu ne pese de ce se afla prea jos, privim prea sus, dar nici norii nu suntem in stare sa-i atingem. Stii, da?

Nu ma lasa sa scriu prea mult, vorbeste-mi, comunicarea e cea care-mi salta siguranta la un nivel indestructibil, o noapte in care timpul s-a oprit in loc, in care plutirea a fost la propriu.

Toti fraierii spun ca tre' sa ma trezesc, ei imi dau indicatii, totul e cu dedicatie, toti se dau "grande" si nimeni nu-mi ofera atunci cand trebuie. Nu ma patati fara motiv, v-am facut prea multe "rele" si mereu mi-ati intors spatele, v-a deranjat ca eram prea alb, nu v-ati dat seama ca foloseam un detergent ieftin.

Ce e asa special? Lucrul ala marunt si ce nu-mi miroase-a figurant.