| Deconecteaza-te, rupe-te, lasa-te |

Timpul fuge, nu sta in loc! E ca nisipul ce se strecoara printre degetele tale calde si bronzate'n soare. Te rog sa-mi juri tradare, sa-mi chinui apogeul si sa ma rupi de credinta intr-o lume stupida. Adu-mi aminte cat mai des cat de fericit sunt cand visez. Zambeste-mi atunc cand eu obosesc, sterge-mi lacrimile doar atunci cand nu mai stiu sa plang si ucide-mi visele de noapte ce seamana a cosmaruri.

Te apelez de pe un norisor pufos. N-ai ghici in veci, sunt in bratele tainicul "ei" suflet si iti daruiesc putina liniste, deconectare de la bomba biologica ce zace in rautate celor fara vina.

Televizorul ne arata: stiri cu spanzurati, taiati, accidentati, omorati din greseala sau cat de trista e Romania, poate chiar lumea. Radioul ne puna duduiala in delir, ne imita, ne fura identitatea, ne spune cine nu suntem. Sunete si imagini, atingeri si vibratii, mirosuri scumpe si gusturi de lux si nici pic de placere din interior catre exterior.

Rupe bucata din timpul tau si uita de restul omenirii. Macar 5 minute pe zi ofera-ti exclusivitate, rasfata-te si asculta-te cum respiri. Plimba-te hai-hui cu ochii inchisi si fa un mix de culori divine, priveste ceea ce va deveni noua ta viata.

Ceea ce se numeste tehnologie nu e pentru salvare de fericire. Save-ul tau de pe pc nu aduce intelepciune, iar noul tau telefon nu reda adevarata voce a unei persoane cu care conversezi. Viata nu inseamna o mare de biti, ci lucrul manual al nostru pe timp de lumina. Lumina de sus, nu artificiala.

Iti cedez in scris o mare dorinta, o bucata de fericire plina si inertie de liniste fara intrerupere. Totul dupa inchiderea pc-ul-ului.

Ar putea fi un inceput.

| Colturi pline de barfe |

E frig si degetele se roaga de mine. Manusile din dotarea inexistenta imi cer acoperire permanenta. Sunt un incapatanat pe linia financiarului si nu suport invelirea. Complexul cel suport nu merita absolutul si nici macar vreo atentie, e un alt nimic pe care nu-l trec pe hartie, ramane doar o mica zgarietura pe suflet. Acum stii si tu, iar eu as vrea sa uit.

Ce complex? Barfa cea de toate zilele, cea din care ne infructam si pe care o imbogatim atunci cand ni se da ocazia. Din tantar, armasar. O competitie de care orcui ii e dor la un moment dat, dar unde se castiga doar din noroc.

Ma "bruiaza" simpla ei atingere, dar imi oxigeneaza inspiratia rupta din rai. Incearca sa-mi dicteze prin privirea ei, puterea ei de parapsiholog daruita si politicienilor.

Asteapta sa-mi zambeasca, o evit doar cat s-o tachinez, doar mintea barfeste ganduri mai perverse. Vrea sa zboare, canta si dorinta ei nu-i departe de realitate. Obiceiurile ei sunt de neoprit si razboiul cu sinele face parte din intelepciunea femeii.

Ma regasesc in mijlocul unui cerc perfect, ma simt ca in vid, sunetul petrece prin locuri stranii, umbrite de geometria de care eu n-am habar.

Matematic vorbind, adunand doua cantitati egale, ar trebui sa ne dea un dublu. Aplicatia poate fi setata si pe suflete pereche. Fericirea incepe cu dublu. Barfa serveste un zero!

Sa-mi canti intre limite si sa-mi spui c-am depasit etalonul. Sa-mi sugerezi trairea si sa nu am nevoie de amintiri, ci doar de prezent. Respir adanc, plamanii tai m-ajuta.

M-am dus s-o sarut. A renuntat pentru cateva batai de inima la integrame si pixul ei verde. Mi-a dat un pic din reciproc. Acum s-au adunat liniile. Totul e complet.

Urmeaza vizionarea unor monoloage imperfecte, o tenta de animatie, replici intalnite si putina lumina. Acum film! Nimic care sa strice comunicarea impecabila a monitorului cu ochii, doar ambalaj bine gandit cu miros de floricele(pe campii).

Se tipa, se vrea liniste, incepe de la fix. Va las ca sa pot sa va iau la loc!

| Constipat mental |

Vreau sa alung fiecare urma ce se regaseste pe pielea mea, vreau sa aprofundez si sa gasesc substanta si in substraturi, vreau sa inceteze zgomotul si imi doresc o mutenie locala. Curand voi depasi cumulul de energie nedorit si voi stii ca explozia a avut efecte pozitive.

Setat in modul de ceata, fara vina alcoolului, fara miros strain de tigara, ma descarc si las cuvintele sa acopere si sa indulceasca raul asta de care se impiedica orice "sfant", indur si regret cand timpul fuge si-o ia razna. Cuget!

Am penetrat cearceaful in dezordinea mea si mi-am spus ca pentru mai mult e deja tarziu, doar ochii inchisi imi fac imaginarul posibil, dar palpabilul vine intr-o lume prea incuiata, cheia e ascunsa, nu-ti pasa.

Trebuia sa mai dormi, sa mai dorm, sa nu se inece simturile, eu ajungeam la timp, eram un rege prin intuneric, dar trezirea ta a fost brusca, te-ai lovit de nimic, un orb cersea adormirea si un nebun aprindea lumina, se destindeau imagini ce graiau de la sine, se mesteca o amintire, curand totul isi pierdea gustul, doar "a simti" nu era pervers.

Iar schema e continuata si punctata cu fiecare oftat in parte, azi vii in blugi, maine in rochie, azi mai putin, maine mai mult, azi ceva, maine nimic. Dar nimic inseamna ce-ti doresti tu, e o cantitate nelimitata.

Gata cu tampeniile, las degetele sa respire, putinul meu, e o savoare pentru nelimitati. Adevarul se suge pana la finalizare, decide pentru tine, si-apoi pentru ceilalti. Nu da vina pe mine pentru constipare, e vremea sa ploua si sa creasca. Azi "a simti", maine "a trai".

Experimenteaza conjugarea in viata reala, foloseste persoana I si a II-a.

| Ce-i comercial lui Dumnezeu nu-i place |

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.