|Eu| Si |Tu|

Fabrica de fericire

2012-01-27T18:10:00.002+02:00

Deşi îmi doresc o fabrică de fericire, în mintea mea nu reuşesc să realizez un contur al acestei minunăţii care ar schimba lumea. Avem fabrici nenumărate şi producţie cât pentru întreaga populaţie, dar nu avem încă o fabrică de fericire.

Regret confuzia pe care mulţi o fac renunţând la valori şi construind imaginea unui produs pe baza emoţiilor şi a fericirii. Mă refer la acea băutură pe care cu toţii o cunoaştem, o consumăm, dar am vrea să renunţăm la ea. Undeva există o oarecare legătură. Sunt mulţi care încă nu au o percepţie clară despre ce înseamnă fericirea, iar dacă acest sentiment, dacă îl putem numi aşa, se nuanţează şi începe să existe într-un anumit individ - se poate crea o confuzie, o frică şi chiar o renunţare. Dar nu cred că vrea cineva să renunţe la fericire. Undeva, ar trebui să zacă o informaţie despre ce înseamnă fericirea şi cu ce se mănâncă ea. Prea multe cupluri se despart, chiar şi înainte de moarte, doar pentr a-şi împlini poftele carnale sau pentru a recunoaşte că singurătate e o alternativă mai blândă. Mă sperie societatea în care trăiesc şi sunt adeptul munţilor ce-mi lasă imaginaţia în toată libertatea ei.

Fabrica de fericire ar trebui inventată de noi toţi, energie cu energie, o ecuaţie care trebuie să aibă un rezultat tot mai bun cu fiecare clipă trecută. Deşi există atâtea motive pentru care viaţa să-ţi pară o buda în care ne complacem cu toţii, undeva există şi o aerisire, un mic spaţiu pe care trebuie să-l mărim pentru a scăpa din blocajul numit obişnuinţă. Mintea are dreptul să combine lucrurile cum vrea, să ia elementele pozitive, să le exploateze şi să le împărtăşească cu cei ce ştiu să profite de oportunitate.

Cu toţii avem dreptul la fericire şi unde există posibilitate, există o piesă ce ajută la crearea fabricii.

Cum putem începe realizarea acestei fabrici de fericire? Poate sună ca un extras al vreunui pocăit plin de manipulare şi putere religioasă, însă, dacă lucrurile sunt tratate ca atare, dăruirea necondiţionată ar fi suficientă pentru această fabrică de fericire.

Stând cu mâinile în sân alegem să renunţăm la ceea ce ni s-a dăruit, la viaţă. Motivaţia e doar un steag pe care îl ridicăm pentru semenii noştri, ca ei să ştie că existăm şi că avem puterea să facem ceva.

Fericirea ta are legătură cu fericirea mea? Sunt surprins de această întrebare primită din interiorul sufletului meu la care se lucrează la foc continuu pentru ca îngheţul exterior să nu aibă de câştigat. Fericirea este aceeaşi pentru întreg mapamondul, însă existenţa mai multor stadii ale aceleaşi manifestări, decid confuzia totală a celor ce vor să definească fericirea. Ea, fericirea, nu trebuie definită, ci trăită. Prin trăirea fericirii putem contribui la această fabrică, la care cu toţii am lucra cot la cot, şi am câştiga în mod egal.

Eu sunt doar un alt frustrat care încearcă să-şi exercite drepturi de exprimare. Când scriu nu pierd timpul, ci mă simt conectat cu plăcerea mea. Mă simt fericit atunci când scriu - nu contează care sunt activităţile tale, contează ca tu să nu-l dereanjezi pe cel de lângă tine şi să te simţi bine cu tine.

Stăm şi butonăm cu toţii despre ce anume vrea să însemne fericirea, însă comportamentul nostru în viaţă reală nu denotă ceva mai bun. Ceea ce suntem în spaţiul virtual suntem şi în viaţa de zi cu zi, cea care continuă să existe între pereţii ce ne adăpostesc/feresc de interacţiune.

Va urma un "update" atunci când voi putea percepe ... mai mult.

Pozitivismul în faţa eşecului

2012-01-27T14:33:00.003+02:00

Mă pregătesc, încă din vârstă fragedă, pentru toate darurile scumpe, dar valoroase din punct de vedere spiritual. Îmi aştern în pagini neînsemnate un plan inteligent şi sper ca totul să decurgă exact ca pe ciorna ascunsă în buzunarul de la blug. Nicio hartă nu-mi poate ajuta destinul şi oricâte ţipete îndrumătoare aş auzi în spatele meu, nu aş întoarce capul să văd cine are drept asupra propriului meu destin. Poate că am urme de egoism şi îmi place să mă lovesc de probleme şi să le găsesc o rezolvare - însă am descoperit că nu mai avem timp pentru aşa ceva. mă simt limitat şi recunosc că sunt multe momente în care nu pot ţine pasul cu cei de aceeaşi calitate cu mine. Pic pe gânduri şi cineva îmi face haşuri asupra percepţiei. Liniştea se tulbură la prima mea acţiune şi sunt derutat, cer ajutor prietenilor, dar din vina mea, i-am lăsat în urmă, prea în urmă. Sufăr de o izolare completă şi oricâtă libertate mi s-ar da pe tavă, tot întâlnesc robotizarea şi răceala oamenilor.

Libertate se referă la interacţiunea sufletului, dar printre fiare vechi nu poţi decât să cauţi un adăpost şi ziua de mâine.

Când eşecul îmi face o vizită, îi specific faptul că nu e pe mâini bune, el nu înţelege şi insistă, ca în final să-şi dea seama cât de agresiv sunt în mentenanţa ce-mi provoacă lene şi sedentarism. Ar merge până la capăt cu mine, dar eşecul primeşte în mod repetat pozitivism la kilogram. E ca şi cum mă prefac că sunt orb, doar că să nu văd câte cifre trebuie să înapoiez băncii.

Devin pozitiv atunci când am o motivaţie - când ştiu că rănile se pot vindeca. Mă simt ca într-un spital în care nu trebuie să dau spagă pentru a primi un tratament corect, oamenii se comportă frumos cu mine, dar nu primesc vizite...

Dacă am prea mult pozitivism îndesat în spaţiu meu închiriat de viaţă, mă feresc în a-l arăta, de teamă să nu fiu catalogat drept copil. Şi ştiu, dacă eşti copil nu e o ruşine, doar că eşti exclus din programul de robotizare, iar toate şansele tale se nimicesc, pozitivismul arătând că nu poate face faţă.

Un şut în fund eşecului şi o bună administrare a pozitivisumului. Un vals unde doar roboţii se calcă în picioare!

La semafor

2012-01-24T12:49:00.003+02:00

Aşteptările din viaţa mea ajung să primească o stagnare, deşi, în ochii multora sunt o stea ce nu cade de pe cer, ci doar luminează mai greu. Semaforul la care aştept e montat special în drumul meu, e ca un popas fără alegere, un fel de obligaţie repetitivă ce se încadrează pe toate benzile unei singure autostrăzi - viaţă.

Cunosc ceva culori, însă nu am talentul special pentru a întinde pe o pânză creaţia mea imaginară, semaforul doar mă pune în limitări, mă aduce în reverie şi îmi îngroapă copilăria în vechile suburbii. Printre porumbeii ce zburdă pe cerul eliberat de norii parcă plânşi, tot se mai amestecă o cioară. Mă întreb, oare cine a pus cioara asta în peisaj? Şi cine spune că cioara nu e bună?

Încalec răul şi mă pun pe fapte uriaşe, sper să depăşesc în inteligenţă un copil ce merge în patru labe şi să-mi dau seamă că doar prin fugă am să reuşesc. Dominarea subită a gurilor rele mă îndeamnă la tăcere, iar unde vocea mea se vrea a fi impunătoare, îmi sparge cineva farfuriile în cap - am uitat să le spăl.

La semafor am primit primul sărut, dar şi primul şut în fund. Pentru că nu am ştiut unde îmi ţin ascunsă adevărată faţă, au fost momente când a trebuit să aştept chiar şi pe verde. Mozaic alambicat şi trafic plin de beţivi ce-mi liniştesc apetitul pentru distracţia de moment. Rapiditate în cuvinte şi-o lustră ce nu se aprinde. Lumânări în loc de leduri şi semafoare ce nu se dăruiesc nici duşmanilor.

Un semafor e ca o lecţie de viaţă, e ca şi cum tu ai fi privitorul, iar viitorul ţi l-ar fura următorul, cel care te-a păzit şi te-a atacat în mod intetionat. Vieţile se strică, iar destinul dă eroare, nu-i ies calculele, virgulele apar, iar metematica e doar în scris şi în ultimele pagini, cele ce conţin cuprinsul şi rezolvările.

Verdele e pentru cei corecţi, roşul e plin de furie şi ghinion, iar galbenul aparţine ţării în care supravieţuiesc datorită unui miracol, o ironie subtilă pe care unii o aruncă asupra neamului. Aştept să primesc o amendă şi să învăţ semnele de circulaţie.

Şi cu toate legile în vigoare, nu suport să-mi dicteze nimeni alegerile!

Abuz împotriva subconştientului

2011-11-13T13:07:00.001+02:00

Îmi închipui un copac bogat în frunze verzi, ordonate într-o armonie greu de descris. O cazemată ce se rezumă la linişte şi protecţie. Un vals fără muzică şi fără mişcări regulate ale trupului. Sunt ameţit şi sângele nu a primit în prealabil alcool. Nu îmi pot explica trecutul şi doar subconştientul mai dă rateuri, mizând pe reveria mea acceptată în aşteptarea cartofilor prăjiţi.

Neuronii mei au primit vizită neaşteptată din partea unui străin, mă simt abuzat şi urgenţa nu m-ar ajuta decât cu nişte pastile. Senzaţia că trăiesc ca într-un Metrix se datorează imaginilor vizionate, îndelung timp, cu ajutorul pixelilor măsluiţi de lumina unui neon ce stă să moară. Lentile, ochelari şi zodia gemeni. Dualitate şi bonus primit în dar după fiecare finalizare. Nu există runde, ci doar săptămâni ce par tipărite în aceeaşi ordine. Triunghiul primeşte câte o coroană la fiecare glonţ ce-mi nimiceşte vreun vis de noapte. E vorba de rege şi regină, de putere şi stăpânire, de lupte prin cuvinte, de câştig prin romane.

Fantezia subconştientului e să se dea timpul înapoi sau viitorul să domine clipa prezentă. Pumnii mei strânşi ascund elixirul şi vocile celor legaţi la ochi îmi întind o capcană. Sunt legat de ceilalţi, sunt suspendat de-un fir de aţă ce taie carne fără milă. Mişcarea eronată, aduce lipsă de viaţă, căderea în gol trezeşte şi morţii din somn. Leapşa dezvăluie ultima scorbură în care să-ţi păstrezi intimitatea. În întuneric nu ai voie să respiri, iar lumina se lasă aşteptată. Trec dintr-un vis în altul, cadrele se schimbă, însă acţiunea îşi continuă nenorocitul negativ, e o carte interminabilă, fără rost şi cu mult foc. Nu pot să mă ard, nu fac parte din poveste, sunt doar un privitor manipulat de picturile zeilor. Credinţa îmi este bruiată prin semnale acustice, de joasă intensitatea. Un zgomot scos din canale vrea sa domine naivitatea unui mers în patru labe. Subconştientul a devenit mai activ ca niciodată. Îşi face de cap!

Rădăcinile copacului încep să putrezească, seceta usucă pulsul frunzelor, iar eu mă îndrept cu viteză către pământ. Nu mai am acoperire. Sunt distrus! Ochii mei rămân fixaţi către cer şi pentru o clipă mă împac cu Sindromul Down.

Copilăria, o parte a subconştientului - în ea zac cele mai multe răspunsuri!

Inspiraţia optimiştilor în prezenţa morţii

2011-10-19T17:08:00.000+03:00

Când moartea îţi bate la uşă, la geam, în perete şi îţi urlă în timpane, evenimentele încep să decurgă tot mai intens. Orice picătură de informaţie devine importantă, iar triunghiul în care destinul se învârte, arată spontan în explozie şi energie. Ceasul numără existenţa noastră clipă de clipă, o cascadă varsă în mod grăbit amintirile, iar blestemul e privit ca pe o medalie ruginită.

Filmul însetat de culori, rulează în alb negru, iar optimistul suge energie din întreaga întindere a luminii. Grădina, plină de ierburi otrăvite, primeşte un impuls, iar soarele hrăneşte mireasma florilor proaspăt înflorite. Când moartea îşi face loc în trupul unui optimist, o pastilă plină de fericire jură că nu va lăsa inima să îngheţe, iar mintea va juca poker la cacealma, fără pic de alcool în sângele infectat de tehnologie.

Cancerul nimiceşte ţeluri prin simpla prezenţă în micile mele rânduri. Acest cuvânt e televizat, vizat, ştampilat, introdus în gura oamenilor din toate categoriile sociale. Eşti martor la propria ta crimă şi nu vrei să laşi oglinda să-ţi arate trupul mâzgălit de milioanele de străini. Războiul a început imediat după diagnostic, iar vinovăţia nu lipseşte din peisaj. Ţi se sugerează alternative, citostatice şi un pumn de medicamente. Ceaiurile te pun într-un cadru naturist lăsând boala să cocheteze cu pământul. Nu există şanse reale, decât minuni şi doctori ce mint de zor pentru autosugestie. Noua generaţie şchiopătează, iar curajul începe de la pacient urmându-şi firul până la ultima rudă, cea de dincolo de ocean. S-a depăşit interesul, iar globul a primit un pumn de variante valabile!

Slavă Cerului că existenţa nu se termină în ţărână. Fără optimismul bolnavului, cei sănătoşi ar muri fără speranţă, acoperiţi de munca inutilă. Atunci când cad pereţii peste noi, iar sensul în lumea asta se sparge în bucăţi microscopice, atinge-ţi fruntea şi spune-ţi că nu ai febră. Nu fii nebun! Bucură-te că eşti încă aici!

Acum las să curgă şiroaie de rânduri vizibile doar în mintea mea şi îmi astup gura cu bandă, ca să nu şoptesc şi alte secrete, mai puţin domestice. În maniera aceasta, influenţa pozitivă se poate divulga doar prin natura faptelor ce au consecinţe şi peste zece ani! Calitatea cantităţii trăieşte într-o suburbie personificată de legile copilăriei. Totul a început cu suflet şi din dragoste. Unde doar se îngrămădesc lucrurile, iar gunoiul se regăseşte sub preş, acolo dormitează miros de doctor şi bolovani ce provoacă migrene. Termopanul se pregăteşte de evoluţie, iar vidul absoarbe singura şansă - ultima gură de aer.

Aşa se face că doar cei mai puternici reîntregesc inspiraţia şi luptă pentru cel mai mare câştig: viaţa. Legat la mâni şi la picioare, poţi observa, dar nu poţi acţiona. Suntem plini de muşchi ce se roagă să fie puşi în funcţiune. Nu merită să rămânem indiferenţi - hrana sufletească e un înţelept dar.

Neştiinţa parchează lângă naivitate şi cruditatea trupului lasa sufletul pe mâna celor ce reprezintă vocea poporului. Fii motivat de cei ce se bucură chiar şi de ultima lună de viaţă - poate pe noi nu ne apuca nici ziua de mâine.

Contează cum priveşti energiile!

Omenirea e o păpuşă gonflabilă

2011-10-18T19:56:00.003+03:00

Plastic reciclat şi zâmbet uitat într-o oglindă străină. Resetăm timpul în speranţa ca el să ne asculte, iar realitatea arată că ne pierdem viaţa fără să ne împlinim adevăratele vise. Călimara cu cernala a fost uitată într-un dulap îmbibat cu naftalină, iar pixurile şi-au întărit pasta înaintea termenului de garanţie. Virtualul se extinde, iar un bătrânel mă ajută să înţeleg de ce sunt pastruns de o libertate atât de crudă.

Suntem miliarde de suflete prezente pe un singur pământ, iar originalul nu încetează să apăra. Suntem diferiţi şi importanţi cu toţii. Servim linişte cu porţia în lumea haosului. Nu zâmbim decât la comandă, iar sex shop-ul e o alternativă pentru fericire. Ne-a ajuns penetrarea până în gât, din păcate însă, tot căutăm eliberare de tensiune. Deţin un efect psihoactiv pe care şi tu ţi-l poţi asuma în prima intersecţie, în aglomeraţie -doar imaginaţia să nu-ţi stea locului, iar urechile să audă valurile oceanului demn de respect la superlativ.

Păpuşa gonflabilă, e un accesoriu sexual, ce satisface anumite necesităţi fiziologice, îmbunătăţind viaţa, pentru scurt timp - cam cât durează o ploaie torenţială de vară. De la minunatul cauciuc în care s-a pompat aer respirat de-o gură plină de dorinţă şi până la extrema în care omenirea devine o păpuşă, nu e multă sudoare vărsată. Suntem nişte marionete. Ni se achită o sumă de bani şi executăm interese după cum ni se cântă. Teatrul e cea mai bună variantă pentru o autosugestie fără regrete. Nişte sfori ne atârnă trupul spre public, iar cui nu-i convine poziţia, poate renunţa la a trăi.

Existenţa noastră e strâns legată de un pumn de carne ce pompează sânge în vene. Ne hrănim acţiunile, dar uităm de alimentarea sufletului. Robotizarea societăţii a lăsat în urmă o cantitate uriaşă de informaţie spirituală. Vila cu piscină, maşina de lux şi femeile în harem nu ne mai satisfac întreaga fiinţă. Cocoşaţi de durere, căutăm ceea ce am pierdut. Suntem nişte săraci. Cerşim ceea ce au primit primii oameni de pe pământ! Inteligenţa superioară ne amestecă Universul şi ne prinde în mrejele uşilor ce se închid şi se deschid. Ştiinţa e cea mai singură cale prin care omul se lasă manipulat. Prezentul e nul. Viitorul zace şi aşteaptă, iar trecutul e o muză ce dezvoltă pajiştea unui deja vu.

Mi-aş dori să nimicesc acest artificiu, iar cunoaşterea mea să devină unică în spaţiul libertăţii. Stropi de alcool se îndreaptă spre păpuşa gonflabilă. Primul băţ de chibrit şi prima scânteie fac deliciul luminiţei de la capătul tunelului.

Revoluţia spirituala îşi spune cuvântul cu ajutorul cerului. Priveşte-l!

E o zi minunată în închisoarea minţii

2011-10-12T16:41:00.001+03:00

Când foloseşti cuvântul minunat, gândul pătrunde adânc până în limita posibilităţilor. Amintirile prind viaţă şi ceva se naşte la superlativ. Cerul albastru explorează amintirea şi inexistenţa rupe trăiri ale imaginaţiei. Toate conexiunile au loc în creier şi senzaţia că pământul e sub picioare, dispare la prima ploaie ce te îngroapă în noroi. Alegerile îţi aparţin, dar tu vrei să dai vina pe moneda ce joacă rolul decisiv în intrările şi ieşirile tale. Scena îţi aparţine, iar personajul a fost inventat la vârsta la care tu ai luat naştere.

Nu e nimic mai presus de tine, însă când te gândeşti la "minunat", ai impresia că cineva te priveşte cu ochii mari de sus. Asupra întregii cuvântări supui minusculul şi reîntregesti nimicul. Tot ce e capabil în lumea de sus, pentru tine e un lux intrat la apă. Aşa se întâmplă când simţi că te-ai închis. Aşa mă simt şi eu când mintea nu mă lasă să-mi îndeplinesc misiunile.

Duc un război cu cele necuvântate, dar gândite. Mă aflu într-o închisoare rece şi întunecoasă. Abia am loc să mă mişc şi deşi totul e strâmt, mă înghesui şi mai tare în tainicul zidit. Vreau să nu exist şi să mă nasc iar. Nu există nicio siguranţă că dincolo de gratii ar există o soluţie, dar noul îmi face pielea ca de găina şi vreau mai mult din această plăcere interioară.

Rămân în stare de faliment, iar chipul îmi amorţeşte atunci când observ evoluţia prostituţiei verbale. A scoate cuvintele la înaintare, e o armă de mijloc - haosul produs în zilele noastre e născocit dintr-o eroare umană. Acum suport consecinţele, stau închis. Nu-mi pare rău de povestea în care m-am înscris, însă gura mea simte dorinţa unui ultim sărut cu câteva picături de ploaie. Nu mi se stinge pofta de univers şi clădesc rânduri pe care să mă caţăr şi să evadez. Aşa-i că sună a fantezie? Parcă nici pereţii groşi nu-i pot penetra. Dar dacă mă opresc din a crede în mine, se stinge şi ultima lumânare, înainte de vreme.

Plusez câteva lacrimi de impresie şi îngenunchez în faţa celor ce se cred zei - doar poligraful ştie câte minciuni am scos pe gură cu semnătură pe hârtie. Sunt un laş ce-şi merită locul, dar ştiu sigur că sunt unii care nu au nici atât. Oare ei ce-au făcut? Mintea mă declară absurd şi-mi oferă o carceră ca pentru cei anorexici. Pereţii se strâng, iar eu mă gândesc la o implozie serioasă. Nu pot sta cuminte la nesfârşit. Pereţii sunt îmbibaţi cu afrodisiac şi mă simt obligat să sap! Car în spate o povară a celor ce vor să-mi fie duşmani şi le trimit câte un gând bun, înainte de culcare. Încă tremur de frig, iar ei de frica mea. Nu le vreau moarte, ci încercare.

E o zi minunată în închisoarea minţii, iar azi e eliberarea mea. Nimic nu ţine de cauţiune, bună purtare sau îngeri ce vor să mă ia. Mi-am ispăşit pedeapsa şi vreau să profit de libertate.

Ameţeala mea te-a pătruns şi pe tine, ai încercat lichide şi fumuri, dar nu ai găsit porţi deschise. Uşa principală a fost izolată, iar acum te regăseşti în putoarea celor ce au închis visele mapamondului.

Îţi vând un pont! Evadează!

Asigurare pe viată

2011-10-01T00:02:00.005+03:00

Ne mândrim, dar nu ştim sigur cu ce anume. Găsim puncte încomun cu cei ce ne zâmbesc pe la spate şi strigăm cât ne ţin plămânii, ca nucumva să uite cu toţii de existenţa noastră. Într-o cădere continuă, dominămnecunoscutul, iar dacă peste noapte, un expert se trezeşte să se declareDumnezeu, lovim la ţintă şi nu permitem ca cineva să ne violeze ideile.

Asigurarea pe viaţă edoar o poliţă bună de înrămat şi de arătat prietenilor ce abia îşi trag pateulpe pâine, un fel de clişeu prin care ceilalţi te privesc cu alţi ochi, iarduşmanii îţi aşteaptă decăderea în glorie. Moştenirea, în caz de incediu asupratrupului, e inestimabilă, doar sufletul ştie câtă patimă va duce în spinare şicâţi îngeri va convinge, că nu vine din iad. Lumea haosului e doar o invenţie aschizofrenicului ce-şi pierde vederea prin cărţile cu tentă religioasă, dar cuscop apocaliptic. Nimic nu e sigur. Intensitatea cu care primim anumiteimpulsuri ne poate ghida şi influenţa atunci când o alegere este pe punctul dea fi luată. A bate câmpii e o meserie cunoscută până şi de străini, marţieniifac împrejurul lumii, noi doar tragem cu ochiul la o sticlă plină de culoare.Naşterea unor drumuri, aduce de la sine şi o asfaltare a găurilor în care ceimai polizati pe creier se aventurează şi se pierd pentru vecie.

Mi-aş asigurafericirea, dar nu stă locului şi nici nu ştie să se semneze pe contract. Aşbate măcar palma, dar e construită dintr-o materie necunoscută ştiinţei. Potdoar să mă asigur că în liniile mele transparente, răul nu va putea încăleca,ca pe un cal negru şi nu va fugi cu ce am mai de preţ. La schimb aş da aurul şiargintul şi aş păstra pietrele. Mi-aş construi un pat din flori de tei şi aşmirosi a ceea ce simt când sunt întruchipat, metamorfozat în fericire.

Viaţa e dusă laextrem şi poate fi valorificată doar la limite. Suntem cu susul în jos, iarmonetizarea ideilor ce se dezbracă în visele noastre, ne încurcă prea multşirul firesc al înhămării la un trăi decent. Pieptul dezgolit roade curentul cese zbate în kilovaţi, iar consumul e strâns legat de o tanti ce acceptă doarbacnote, la fiecare final de lună.

Un câine lătra laintrarea mea pe uşa principală, congelatorul îmi găzduieşte gheaţa utilămigrenelor nocturne, iar duşul fierbinte mă izbeşte de o realitate pe care otrăiesc din copilărie. Am ajuns să îmi păzesc intimitatea de pereţi şi să-miasigur scurgerea, de teamă să nu fiu absorbit cu totul de ispiratie. Înschimbul neglijenţei mele, aş fi un singuratic sec şi fără vlagă, un grup decaractere ce ar marca sfârşitul zile şi nimicul ulterior, un somn profund desomnambul şi un frigider golit la comandă.

Astăzi nu ştiu ce zie, gradele Pământului se degradează, iar viaţa mea pare sigură - vrea mai multde la ţărâna din care s-a născut. Mama îmi încurajează doar materialul, iarpotenţa ce stă în ochii mei, luceşte ca o văpaie într-un întuneric din primul cartiermărginaş ce-ţi vine în minte. Trăiesc o poveste deloc stropită de fantezie, iarciudaţii ar spune că sunt plin depastile cumpărate de la colţ - replica mea nu le este oferită - mă îmbrac înnegru şi fac pe surdul. Sunt prezent la înmormântarea asigurătorilor mei. Ştiamcă va veni şi momentul ăsta, însă, legea nu îmi permite să le iau ce ei auacumulat în atâtea vieţi. Vampirul din mine nu o să sugă nimic, asta pentru căfilmul rulează doar la cinema, nu şi în fascinanta lume pentru care nu plătesc,ca să vizionez.

Dacă vi se întâmplăca cineva să vă fluture hârtii prin faţă, indiferent de valoarea lorsentimentală sau bănească, evitaţi orice contact. Nu vă ataşaţi de ceea ce mânaomului a vrut să imite. Dumnezeu lasă un întreg concert să se dezlănţuiedincolo de fereastra în care se prezintă anorexicele mele cuvinte.

De ce anorexice? Deteamă că nu au asigurare în faptele uterioare!

Cerșesc o libertate bună de pus pe grătar

2011-09-28T14:58:00.001+03:00

M-am fript,nu de puține ori, în cantități industriale. Conform legilor ce mi le creez,altfel pentru fiecare clipă, explodez la orice mișcare ce se perinda în jurulmeu, în mod misterios. Misterul mă înlănțuie, mă ridică și mă introduce pe untărâm unde nu am acces la nimic, chiar și telefonul și-a pierdut curajul - numai are semnal.

Ridic ușor dintr-o spânceană și dau deînțeles că mă interesează intimitatea mea. Nu vreau arest în lumea specialcreată pentru un singur cobai și nici big brother în variantă exclusivistă.Vreau aer tare, bun să ațipesc la mijloc de inspirație. Sunt dispus să-mi dedicuniversul în care funcționez cu ajutorul atâtor mecanisme discrete, cu ajutorulprimei melodii ce-o aud la radio. Râd în palme și unii cred că bocesc cât pentruun ocean.

Fără supărare, dar mă simt prea conectat.Lumea pretinde că există lângă mine, chiar și în visele mele, dar în lipsă deinformație cognitivă, amestecată cu tehnologia ultimei generații, sunt unsinguratic ce-și face, cu greu, o ceașcă de cafea amară - zahărul brun evinovat, nu îndulcește.

E lesne de înțeles că mi s-a cam luat și nuîntrec munții prin înălțimea eforturilor mele virtuale. Cerșesc pace în lume șiforfotă ameţitoare în doi. Amestecând mai mult de două elemente, suntem caextratereștrii, nimicim vidul și căutăm noi așezări. Lăsăm urme în explorareanoastră și doar amintirea a două trupuri c-un singur suflet mai poate facemotivația să zburde alături de neuroni. Pustiu la tot pasul. Îngenunchez într-opiață aglomerată, îmi pun capul pe asfaltul rece și las zgomotul să măruginească. Atât de multe suflete și nici măcar unul pentru mine. Sunt un tristposedat de acțiunea unor culori. Ceea ce văd e mărețul Matrix rupt din mințileregizorilor dozați în fiecare noapte petrecută prin cluburile întunecoase. Suntun șoricel rămas fără codiță, un înger blocat în propriile-mi aripi, o cafea ce sevarsă o dată cu spargerea ceștii, un iluminat ce a murit la loc de suburbie.Iar joaca asta pe câmpii nu ne interesează, lucrurile mărunte sunt aruncateîntr-un coș de gunoi dotat cu pungă de plastic. Fundul gunoiului face caleliberă spre o biserică, iar cei ce cred că lumina e doar sus, au apus înainteasperanţei.

Libertatea mea și-a cumpărat cătușe de lasex-shop, se distrează și incinerează ultimele versuri scrise înainte săîmplinesc 14 ani. Tinerețea mea a început să prindă riduri și covorul înfloratca la țiganii de elită, îmi fuge de sub picioare. Sunt eu, un iluzionist. Îmifac sufletul să dispară și las libertatea să se confunde intr-o oglindă cu zecide reflexii.

Televizorul e cea mai bună oglindă în care neregăsim. Idolatrizăm niște păpuși și avem sămânța de scandal. Fugim în excursiio dată în viață și prindem un tren personal plin de intenții. Libertatea nuoprește în stații, dar merge mai încet atunci când tineretul suportă cu greuconexiunile stradale încastrate într-o cameră internaută.

Ofteazăși realizează! Conștientizează și spune după mine. Suntem, cu toții, nișteprizonieri. Putem scăpa doar retrăgându-ne în munți. Laptele de capră nu vaface figuri, iar gustul branzei va aduce un zâmbet pe chipul obișnuit cu fastfood și taclale urmărite pe plasmă.

Am pregătit grătarul, am suficiente lemne șicărbuni. Cerul e senin, semn că n-o să plouă, iar prietenii sunt în așteptare.Sper să nu fie imaginație. Va aștept pe toți în libertatea mea!

Pe înţelesul celor ce vor să plece

2011-08-20T10:26:00.007+03:00

Crud si fără de sperantă. Nu există verdict împotriva unei mici răutăţi.... Dacă dispare, din simplă întâmplare sau din motive bociferate în limbi străine, e cazul unei schimbări de regulament. Dacă dorinţa-i gata împachetată si expediată spre doritor, sufletul n-are voie să cedeze - un adevărat calendar de distractie îl asteaptă!

Laudă celor celor ce uită de ei în speranta de a deschide noi orizonturi celor ce vor să apună înainte de vreme.

Cine stabileşte vremea când coasa intră în actiune!? Nimeni! Doar de te crezi Dumnezeu, îti poţi reda o putere. De reuşesti un negoţ, foloseşte pozitivul ca pe cea mai buna opţiune ce se află în testamentul unei noi generaţii.

Să continui prin a însira spovedania pe o coală albă. Am pătat până şi rodul muncii mele şi nimeni nu mi-a sărit în ajutor. Ceva fără de pacat e parte din minune. Pe Pămant zac minuni mişcatoare – doar evoluţia a pălit substanţa. Ne credem nişte singuratici, deşi ne minţim - pântec din pântec si rugă inchipuită pentru sângele vărsat doar în poveşti. Să plângi în neştire, iar picurii săraţi sa-ţi ingroape gândurile în mare.

Viaţa poate pătrunde în fiecare măruntaie de nisip, iar de frică, ti-aş sugera să-ţi traieşti momentul fără a întoarce capul către ispită. Cel puţin... nu în viaţa asta!

Seductia tehnologiei! Facem dragoste ca niste roboti

2011-06-17T10:50:00.009+03:00

Ne ucidem cu bestialitate visele si ne rezumam la instinctul animalic. Nici mass media nu ne mai ofera prea multe alternative si fara sa ne dam seama de intregul proces pe care il urmam, ne transformam in roboti ghidati de catre o forta ce nu se afiseaza in pozele de pe site-urile de socializare.

Nu suntem mutanti din nastere, revolutia mutilarii isi urmeaza calea in decursul anilor, iar pana la maturitate, oglinda ne arata un plastic comercial, un photoshop ce mascheaza realitatea fara intarzieri. Facem promisiuni catre divinitate si promitem sa fie totul doar din curiozitate, dar drogul nostru, trupesc sau sufletesc, nu tine cont de pactul nostru anterior. Introducerea noastra in cilindrii vietii ne face nedisponibili pentru mirosul teilor gata infloriti.

Ne-am blocat alimentatia, ne-am surzit ca sa nu auzim ciripitul diminetii si vazul nostru este blurat in mod intentionat de informatie irelevanta. Ne tinem buretii aproape de trup si daca aparem nud, devenim pornografici. Nu reusim sa ne desprindem de sexul vazut in mod televizat, iar amaraciunea intervine cand e musai sa existe si o bucata de dragoste in fiecare moment al penetrarii. Luciditatea e in betie si retinem peisajul adus parca de la o inmormantare. Se face frig, iar patura nu reuseste sa transpire. E ceva ce vine din interior, dar care a fost produs de exterior.

Constientul nostru a fost patruns de o sageata, a curs sange, iar acum se dezvolta ceea ce eu numesc libertate. Gandurile au evadat si cauta surse palpabile de exprimare. Inca de la primul zbor iti dai seama cat de mari sunt lucrurile la inceput si cat de mici pot deveni datorita interventiei pe care o suporti o data cu fobia ta fata de responsabilitate. Ti-a fugit pamantul de sub picioare, dar te multumeste moartea si destinatia ta - tarana de pe fundul apei in care-ti petreci sfarsitul.

Pare imposibil, dar tehnologia ne omoara simplitatea, ne construieste sofisticatul si recurge la planuri diavolesti - reactionam la fel ca si sobolanii de laborator. Piata ne face de ras si noi recunoastem cat de incapabili am ajuns, rasfoim internetul si ne achizitionam un plug in, doar atat ne permite bugetul.

La ce ne foloseste un plug in cand noi detinem o structura omeneasca? La normalitatea sociala ce zace intr-o carcera a viitorului. Simt cum ne ducem la vale, desi gravitatia spune ca e varful!

Sunt ca o carte citita in graba

2011-06-14T10:46:00.007+03:00

Asa ma simt de o bucata buna de vreme. Sunt doar o alta marioneta ce freaca strazile cu miere si lapte. Nu sunt cu nimic mai special decat ceilalti, iar daca nu stiu sa ofer primul impuls, sunt din categoria oamenilor ce vin si pleaca.

Cum se citeste o carte in graba? Pe sarite, cate doua randuri pentru zece pagini, titlurile si o fraza din prefata si asta doar din cauza unei coperti idioate ce nu ma lasa sa-mi desfasor imaginatia, o fatada ce-mi face de rusine povestea mea de succes, cateva guri rele ce spun inversul despre ochii mei. M-au doborat, sunt la pamant!

Ochelarii s-au invechit, iar lentilele sunt prea proaste pentru ochiul omenesc. Vedem doar ceea ce ne convine si sufletul nostru e vandut de carnavalul prezentat centimetru cu centimetru pe trupul nostru.

Privim in gol atunci cand ni se arata povara unui om chinuit inainte de prima tinerete, iar drama unui cuplu ce tocmai divorteaza, e un mod simplu de a spune: Vreau si eu! Ne-am cicatrizat ranile si invataturile, am inchis cutia Pandorei si lasam copilul din noi sa urle dupa o ciocolata de un leu aflata in cel mai mare supermarket.

Ne dorim, ca niste simplisti innascuti, lucruri complicate. Nu vrem sa facem fata din prima rasuflare, vrem truda, vrem aprecieri si imagine. O statuie sa zaca prin ploaie, vant, soare si ninsoare, sa spuna cat de mareti am fost noi si cat de inapoiati sunt cei ce privesc de jos.

Ma simt folosit! Realizez cu fiecare conexiune ce-o las in trecut ca nu sunt vizat pentru prea multe motive. Ne folosim intre noi si spalam de zor carpele umplute de noroiul provocat de la prea multe lacrimi. Radem si plangem, traim ca intr-o librarie!

Pentru final de reguli scrise - sunt ca o carte citita in graba. M-as bucura sa nu-mi uiti numele!

Perfectiunea asa cum am perceput-o eu

2011-04-21T12:06:00.006+03:00

Sa umblu gol pusca intr-o natura vie. Sa dau de un Rai doar al meu si sa nu gasesc decat o pajiste imensa plina de frumusete. Sa sterg tablourile ilustrand crimele si sa se conceapa istoria doar din momentul prezent in care traiesc.

Cand perfectiunea a inceput munca pe parcela mea, am sperat sa plec in zbor si sa nu ma las atacat de vreun vultur nemilos si infometat. Visul mi s-a implinit pe jumatate, iar vinovata e doar furtuna ce m-a prins printre norii pufosi preschimbati in frustrari umezite.

Perfectiunea e o femeie frumoasa, dar lipsita de vulgaritate. O portocala decojita, un ceai aromat si fara zahar, un ceas mecanic... Perfectiunea exista, doar ca noi ne impotmolim in carnea frageda ce ne face cu ochiul in miez de noapte.

Percepem materialul ca pe cel mai real existent al lumii si nu scotocim suflete pentru a gasi calitate. Perfectiunea uita sa mai viziteze un robot matur si plin de vicii. Lumea e automata, totul functioneaza dupa reguli stricte, limitarea isi creeaza bariere solide si zbieram dupa libertate - insa nimeni nu ne-aude.

Perfectiunea nu stie de gluma, perfectiunea nu exista azi. Adam si Eva si-au stricat puritatea incercand sa caute ceea ce ispita a vandut din vorbe. Se intampla aceeasi manevra si in zilele noastre, doar ca s-au facut mici retusuri pentru cei cu ochelari de cal si plini de invatatura: legea atractie pluteste in manipulare.

Si ca sa te inund cu ceea ce simturile vor sa inghita pe nesaturate, iti daruiesc un pat moale cu apa, o iarba fina trasa pe nas, un alcool ce ameteste lavabilul din cutia ta, o lumina stearsa de buzunare goale si eternul vals prins pe orizontala pentru care inca mai platesti bani frumosi.

Perfectiunea asa cum am perceput-o e u, chiar daca risc sa fiu pus la zid pentru ca visez prea tare.

Tinerii petrec pana la moarte: tigari si etnobotanice (droguri usoare)

2011-04-05T15:22:00.007+03:00

Ne plangem de poluarea pe care masinile o fac si dam vina pe mancarea nesanatoasa pentru aparitia anumitor boli din viata noastra. Strangem pumnii in fata celor ce ne gresesc voit si nu ii intelegem pe cei ce ne-au tratat cu flit în trecut. Nu lasam sa ne treaca pragul un dusman de moarte si vorbim despre cei necunoscuti ca si cum ar fi prietenii nostri.

La tineret se mai uita cineva? Ce sperante mai are un tanar proaspat iesit de pe bancile scolii si cum se mai poate el manifesta ca si fiinta productiva cand nimeni nu-l trage de maneca sa-i spuna ca nu e bine calea pe care a apucat-o?

Sunt pustani care nici nu au 18 ani de vietuire omeneasca si se prostesc luand tigarile ca pe o placere si o calmare instantanee. Probleme din varsta frageda? E chin si infern, iar un copil poate muri din cauza unui fum de tigara, amestecul unui context ilegal il stimuleaza sa încerce si etnobotanicele. Fericire rupta din iad. Sa privesti plonjarea unui tanar curajos, de la etajul zece, atunci cand mintea ii este afumata. Sa-l striveasca pamantul si nimeni sa nu mai poata interveni. Parinti acuzati de neglijenta si indiferenta, dar nimeni nu stie ca raul este facut de mainile proprii.

In caz ca sunteti adulti, stati cu ochii pe puritatea tanarului ce va duce generatia mai departe. Nu-l influentati si ajutati-l sa cunoasca lumea, nu gasca din fata blocului.

Etnobotanicele si tigarile nu au voie în viata nimanui. Dependentele strica mintea si trupul.

De retinut: Tindem sa fim ambalaje frumoase ce retinem viermi pe dinauntru.

| Gogule, probleme in Paradis? Despre cum ne ucidem, dar ramanem in viata |

2011-03-13T12:40:00.007+02:00

Ne inspiram din povesti inexistente si pline de talc ca sa aflam cum sta treaba cu Paradisul si ca sa ne hotaram si noi intr-un final ce naiba e aia fericire. Cu cat scotocim si amestecam lucrurile mai mult intre ele, cu atat ne infundam mai adanc in nisipurile miscatoare ale unei vieti pline de amabilitate virusata de informatia sociala.

Paradisul e creatia omului, iar omul e creatia Universului. Atacul se iveste atunci cand cineva nu intelege singura regula: Toti suntem parte din Dumnezeu! Pacatul intervine atunci cand se strecoara cate un nebun fumat, consumator de etnobotanice inchipuite care se crede in pustiul Saharei si vrea sa fie stapan pe caldura datatoare de moarte.

Gogul din "povestea" noastra face ravagii, e un amorezat continuu si se suspenda automat atunci cand calca pe bec, rupe hartii si semneaza contracte cu alte silicoane ce nu-si au obsesiile puse la punct.

Gogul nostru nu este capabil sa-si perceapa functia pe care o are. El e ametit de putina tuica pe care-o serveste impreuna cu oile si ciobanii razleti. A nu se intelege cum ca Gogul are probleme in Paradis datorita dorintelor animalice pe care le are. Gogul nostru nu e zoofil!

Trecand peste betia de care da dovada de cel putin o viata, putem clarifica lucrurile. Nu exista un Paradis pe Pamant pe care omul sa-l descopere si sa-l pastreze. Omul este capabil de viol asupra roadelor, in spate ramane doar noroi plin de alergie.

Cum sa aflii de magie si sa spui de ea? Nu fii penibil, pastreaza secretul cat inca nu au venit nenorocitii sa investeasca in ce au vazut ochii tai.

Gogul avea si el o femeie si a vazut-o ca pe o printesa (nu ca la manelisti), a crezut in magia ei si a intrat intr-o relatie (updatata si pe facebook) numita Paradis. Dupa putina vreme "bomba sexy" de care s-a indragostit, s-a transformat intr-o evaluare zilnica, viata s-a blocat, iar mintea a creat o reverie dezastruoasa: a intrat in Iad, iar asupra suflarii s-au pus gratii. Stire de ultima ora: Gogul e la inchisoare!

Acolo, in umezeala pisicilor tandre a dat si de internet si a aflat cum sa-si intensifice viata amoroasa, cum sa-si sudeze dragostea pe care-o poarta pentru o ea si cum sa-si bata joc de tot :). Swing-ul a devenit noul subiect pe care l-a tot discutat si abordat din toate perspectivele. Si sa vezi atunci ce viata a prins Gogul de cand a auzit ce trasnai legale poate face fara ca nimeni sa-l judece. De-ar stii mamica lui... ce face el.

Vieti intregi au mai trecut, iar individul din povestea noastra tot nu s-a maturizat, ba chiar s-a redus la mai putine dorinte decat inainte: sex, mancare si somn (termeni obisnuiti pentru multi).

In locul Paradisului a venit o pata mare si neagra ce s-a instalat pe inima personajului nostru atat de real in ochii ce privesc la fiecare oprire cauzata de semaforul rosu.

Consistenta de care da dovada haotica traire poate ajuta la crearea unei depresii prelungite. O boala de suflet ce se duce la inima si o investitie catre un regret etern destinat nasterii. Se pune un imbecil in fata trenului si se -ajuta- : nu moare, ramane fara picioare.

Gogule, de unde ai plecat si unde ai ajuns? Credeai ca ai probleme si ca nu te regasesti cu picioarele pe pamant? Ei bine, acum la propriu, ai ramas in mari dubii. Sa-ti doresti asa cum esti sa ramai si sa iubesti, chiar daca nu primesti decat un rahat - nici macar un multumesc-.

| De ce sa ma schimb pentru altii? |

2011-03-10T21:25:00.005+02:00

Schimbarile sunt bune atunci cand sunt facute treptat. Sunt momente cand se cere ceva brusc, radical si fara regrete. Cum sa rezist fara sa comentez? Nu ma pot intarata singurel pe lumea asta, stimulii sunt putini si nu las prea mult de la mine. Explorez schimbarile altora si ma amagesc visand la pozitivul servit pe tava. Nu sunt de acord cu turma si ma retrag cand prea multe guri ma ataca. Nu suntem perfecti, iar schimbarile vin ca urmare a frustrarilor noastre.

Sunt hotarat sa merg privind inainte si sa nu inchid ochii la provocarile vietii. Daca cineva ma calca pe cap, sunt inzestrat sa-i raspund timid pentru inceput. Daca lucrurile se inrautatesc, car bile negre cu mine. Violent sunt atunci cand cineva ma obliga sa ma schimb. Nu ma inghiti asa cum sunt - incearca sa ma eviti - si nici eu nu te accept cape un soricel sa misuni prin viata mea.

Eu vad schimbarea ca pe o impusliva obligatie sau asa a inceput sa fie perceputa de cand presa dicteaza lumii ce sa faca in timpul liber (sa si-l piarda). Daca te plictisesti de rahatul in care te afli si daca televizorul functioneaza atunci cand vorbesti despre cuplu, divorteaza, fa la fel cum se poarta pe anul 2011.

Dincolo am lasat lumina aprinsa, imi astept musafiri, iar eu m-am sechestrat de buna voie intr-o camera intunecoasa, astept propuneri incitante si dezinhibate - raman exact cum ma stiu, neschimbat - palite de reguli scrise in ecuatii imbatranite.

| Pe un perete scrie: "De ce va ganditi doar la voi?"|

2011-02-21T09:58:00.005+02:00

Sunt atacat de peretii din jurul meu. Zburd insotit de pedometrul meu prin micul orasel in care traiesc si ma lovesc de tot felul de mesaje. Multe dintre ele sunt vulgare si nu contin mai mult de trei cuvinte, asta in cazul in care "artistul"a fost foarte inspirat si a creat un mesaj personalizat.

Am gasit tot felul de mesaje scrise, desenate si/sau pictate pe pereti, pe geamuri, pe orice suprafata ce nu vrea sa ramana alba. Va enumar cateva, ca sa va faceti o idee:

"Meat is murder" - ma "invata" sa recunosc ca sunt un criminal chiar daca mananc doar piept de pui gatit - cred ca acest mesaj nu vine de la un vegetarian, ci de la o suita de oameni pacatosi ce nu au ce face in timpul lor liber.

"xulita ia M*ie"- mesajele difera, le vedeti si voi, sunt cat se poate de idioate si vor sa arate cine e seful unui cartier si cine e gura tuturor. Sunt pesimist, nu cred ca se vor diminua pe viitor mesajele de genul acesta - asta e la "ei" e comunicare.

"De ce va ganditi doar la voi?"- asta e un mesaj scrijelit de curand cu vopsea neagra si conturat cu varful unui cutit, chiar in centrul tuturor lucrurilor. Oamenii trec fara sa-i dea atentie, dar eu, din curiozitate, l-am admirat si am plecat spre destinatie gandindu-ma profund la ce inseamna cu adevarat. M-am simtit mai prejos decat toti ceilalti, mi-am dat seama cat de egoist sunt, cat de mult tin la persoana mea, ce inseamna narcisismul dus la extrem si cat de greu e sa accepti realitatea.

Sunt un talhar al sufletului meu, ma gandesc prea putin la ceilalti si-mi fac timp suficient pentru mine cat sa nu duc lipsa de nimic. Sunt sigur ca e o reteta buna pentru fericire, insa individualismul nu doresc sa mai faca parte din viata mea. Sunt prea multe carari pline de oameni infometati, dornici de ruga, plini de idei si care nu au nici macar un pic de placere (iubire), iar eu stau ca un nerusinat si privesc oglinda chiar si atunci cand sting lumina. Sper sa ce? Sa vad chipuri triste carora le-am strans mana sau le-am sarutat obrajii, dar de care am uitat?

Nu garantez si nici nu girez cu increderea mea, tind doar sa imi fac timp si pentru cei ce ma cauta in mod direct. Nu o sa fug, promit!

Iar voi mesagerilor, cei ce raspanditi nelimitat, aveti n variante mult mai punctuale si care dau roade negresit. Incercati un faceebook, si el promite un wall (perete) gigant!

| Cine vrea sa moara azi, e limitat la viata |

2011-02-15T11:24:00.003+02:00

Frigul e din lipsa caldurii, iar ura e din lipsa iubirii. Nu ar exista rau fara sa verse cineva fericirea intr-un canal de la periferia orasului. Cand omului cu ochii luciosi i se pune pata, strica orice zambet din jurul sau, vinde cuvinte si lasa visele prostilor in soare sa se arda. Priveste si vezi cine te pandeste!

Mi-ai bagat viata intr-o sacosa si m-ai trimis la piata fara un leu in buzunar. Cum sa cumpar eu pofte trupeste cu ceva ce nu se vede, dar se simte? Stiu doar ca de la carne se vrea tot carne. Sunt un tampit si cred ca te voi cumpara c-un zambet si o vorba buna. Astern criza mea isterica si rup ce-a mai ramas din ultima ta scrisoare: mi-ai promis si nu mi-ai dat papucii. Ma tii strans fara de viata si tu spui ca e lapte si miere.

Ce sens are moartea fara pic de viata? Ce sens are mancarea fara sare? Ce sens are cafeaua fara picul de lapte insotit de linguri de zahar? Cum sa trec pe la tine cand tu ai rupt podul?

Mi-au mai ramas niste aripi de rezerva! Le folosesc cu succes si cand obosesc, pic fara sa-mi ofere cineva ajutorul. Asa dansez eu prin aer si nimeni nu intelege frustrarile ce le imit jucandu-ma c-un dop de la o sticla goala de vin.

Pe cine a mai prins carnea in mreje? Ce rusine se mai joaca cu mintea ta? Unde iti lasi copilaria si de unde incepe bestia din tine sa se dezlantuie? Vreau ca macar sa m-anunti cand ai murit... sa incep si eu sa traiesc.

Viata e o limita, moartea vorbeste singura despre ea. O vedem la stirile de la ora cinci, o citim in presa locala si nationala, o privim chiar cu ochii nostri si o inhalam stiind ca e fructul interzis.

Spun sa se faca protest si sa ne amintim exact de ce-am venit pe lumea asta. Nu e corect sa pierdem vara luand silicoane dezordonate la control. Daca vreau sa ma scobesc intre dinti, sa stiu ce urmeaza dupa si sa fiu privit doar cand sunt la capacitate maxima.

Viata nu exista din cauza unor conexiuni de ordin nefiresc. Viata nu e un cuvant cu care sa te joci, iar moartea profita cand tu n-o barfesti. Viata si moartea ar trebui sa-si faca cont pe facebook si sa-ti dea comentarii la poze. Vom stii exact cand traim si cand murim, cand ne mintim pe interior si cand ne topim de atata energie pozitiva primita de la viata. Femeia cu mustata exista, dar barbatul care s-o iubeasca, nu!

O sa-mi pun ochelari afumati la purtator si o sa fac pe simtitul. Nu o sa regret clipa in care mi-am dat moartea pe-o bucata buna de viata.

| Unde s-a dus mirosul pielii tale? |

2011-02-05T21:44:00.005+02:00

Am sa cred ca cineva m-a sechestrat si m-a lasat fara pic de miros, ca mi-a astupat narile si mi-a indus sufletul in eroare. Cum sa mangai ceva ce inca nu-mi miroase a viata si a NOI, cum sa stiu despre viitor, cand nici macar prezentul nu se concepe?

Tradez cu fiecare pasire de-a mea si lupt ca sa fac simple diferente. Blugul nu sta la locul lui, iar inima e tampita. Iluzia nu s-a inventat in zadar, are scopuri deloc caritabile si se claseaza pe primul loc.

Sunt un magician si nimeni nu trebuie sa stie asta. Cum sa creada cineva ca ma refer la o piele de azi? E o piele ce-am atins-o intreaga viata, de care-mi e dor atunci cand mi se sugruma sansa de a mai respira. Dau de gol stele ce-mi sunt in preajma si luna nu se mai vede decat intr-un colt de linie curbata, linistesc salteaua si azi e rosu... stau la semafor.

Ma dor ochii de la atata plans in mine, canta muzica singura-n urechi, bat rimul usor cu piciorul drept, pozez ceea ce trebuie sa semene a amintire.

Pielea e un asfalt de pe o straduta uitata de ochii mei. Sa-i spunem "old street", iar cladirea albastra nu a devenit decat o poanta, o gluma buna. Sa refacem puzzle-ul si sa nu murim cand primavara invie. Nu-i asa ca ma furi atunci cand dormim?

Nimeni sa nu stie de fularul ce ti l-am tinut in brate pentru o mie de clipe... de acolo a-nceput mirosul pielii tale.

| La pescuit de oameni |

2011-01-09T18:02:00.004+02:00

Pentru pescarii amatori, aceasta destainuire poate fi tentanta si creatoare de noi fantezii. Pentru profesionisti, o alta apa rece si fara pesti.

Ma perind prin acvariul vietii si supravietuiesc datorita unui artificiu - omul. Imi place interactiunea si imi vine sa urlu atunci cand e liniste in jurul meu. Daca taci, insemna ca esti timid si ca esti schilod in cuvinte. Nu doar ca sunt maniac, dar sunt si doritor de cat mai mult nou. Sunt multe de descoperit in lumea asta si ca sa fiu superior, voi incepe cu muntii. Ma voi parasuta pana intr-un lac si ma voi ineca la mal.

Povestea merge mai departe cu renasterea mea si cu ciclul pe care il reinventez. Imi doresc sa nu traiesc senzatia obisnuintei si a stresului. Nu vreau repetitie, ci doar mai mult si mai bun. Nu sunt sigur de obligatiile mele si tocmai de accea sunt nevoit sa incasesz suturi la greu.

Cersesc mila criminalilor si rup mainile celor ce-mi fura sufletul. Echitabil, nu?Doar criminalii fura suflete!

Du-te in balta ta si pescuieste-ti viitorul. Sa prinzi pestisorul de aur si sa-i cruti viata. Sa nu astepti nimic de la el si sa te rogi sa nu te prefaca Dumnezeu si pe tine intr-un innotator.

Lanseaza-te cat mai departe de momeala ispitei!

| Anul 2011 sa va mearga la suflet |

2010-12-31T18:08:00.006+02:00

Mai sunt putine momente pana ce va intra si Romania in anul 2011. Ma simt plin de energie si pregatit sa sper la mai mult de la mine pe anul ce vine. Nu voi tine cont de criza si nici de gura lumii si voi actiona, ca si pana acum, dupa cum imi spune sufletul.

Anul ce tocmai il las in urma, ramane in istoria schimbarilor din viata mea! Am realizat ca timpul nu sta in loc si ca trebuie sa ma comport dupa cum imi cere turma. Am invatat sa-mi fac patul, sa nu-mi mai las ciorapii pe unde mi se nazareste mie, sa aerisesc camera dimineata, sa-mi spal farfuria in care am mancat, sa nu mai beau coca-cola decat ocazional, sa nu mai frec menta pe internet, sa rup relatiile cu cei ce nu vor decat sa se foloseasca de mine, sa spun nu... sa lucrez cu spor si pasiune, sa ma respect si sa iubesc! Raman multe nementionate, dar totusi as vrea sa specific viata de lux pe care-o duc de cand nu mai ma dadacesc ai mei si traiesc aproximativ pe cont propriu. Nimic la intamplare!

Ii multumesc iubitei, logodnicei, sotiei mele pe aceasta cale oficiala pentru faptul ca ma suporta cu toate idioteniile din viata mea si incearca sa ma inteleaga pe cat posibil. Iubirea ramane pe primele locuri!

2011 va fi darnic cu mine si imi va oferi sansa sa-mi gasesc un al doilea job si sa fac din emisiunea "mETRoNet in noapte" un "drog", asta daca nu am reusit inca!

Voua va multumesc pentru ca ma cititi, pentru ca ma criticati, pentru ca oricum s-ar intelege cuvintele mele, ma vizitati!

Sa dea norocul peste voi si sa va indragostiti de viata! La multi ani!

| Silicoanele castiga detasat in fata sufletului |

2010-12-18T15:15:00.003+02:00

Pustoaica anului 2010 si-a inceput sexualitatea pe la 13-14 ani, dupa ce in prealabil a avut cateva experiente cu prietenele din cartier. Dupa doua trei beri si/sau o gura de tarie si-a facut curaj si a inhalat si o doza de legale, party pills sau spice si si-a artat rusinea, fofoloanca, virginica, in fata unui tataie cu doua masini si cu o burta ca dupa sarbatori. Plina de ameteala nu a inteles mai nimic din ceea ce a dorit marlanul si a crezut ca asa trebuie, ca la final el sa-si descarce frustrarile albicioase in gura ei... si sa-i lipeasca si vreo doua peste chipul naiv.

Multe ajung in situatia asta, politia ii spune viol, pedofilie sau prostie. Nu mai e nimeni vinovat, asta pentru ca domnisoara a fost de acord cu swing-ul sau cu sex-ul in grup. Parintii o cred fetita model, iar ea se duce fara chiloti acasa... ii lasa suvenir celui mai dotat financiar.

Cum timpul trece repede si fata schimba madularele... ajunge la o modalitate mai simpla de produs euro. Are conexiune la internet, un webcam si putine haine pe ea. Cu o inteligenta haina sta si cauta pe google o firma legala care s-o exploateze si sa profite de pe urma pornografiei. Isi gaseste un site ce recruteaza fete/femei focoase, sexi... atragatoate pentru prestari servicii sexuale fara atingeri. In consecinta, sfarcurile ei tari se vor prezenta in cadrul videochat-ului. Barbatii hormonizati si fara sotii... amante... vor da bani buni pe o prospatura ingenuncheata.

Asadar, povestea noastra continua cu penetrari,vibratoare, preludiu fara sex, preludiu salbatic si dusul fierbinte de dupa golirea cardului. Fata face biznis maret, ajunge sa se intretina singura si nu mai are nevoie nici de scarba aia de facultate. Se vede toata viata aratandu-si trupul golas.

Ii trece prin vis chiar si dorinta de a deveni "matroana", dar afla ca sunt altele care i-au luat-o inainte! Scapa de cosmarul in care tocmai s-a bagat si adopta un stil tot mai pervers. Cand frigul din suflet o doboara, se intalneste cu un print, se indragosteste ca o prosta si i se dau papucii. Vorbele mamei o prind din urma si afla cat de mitocan e masculul. Renunta din acel moment in a mai spera ca sufletele pot fi pereche si se rupe total de iluzie.

Ajunsa la 30 de ani isi achizitioneaza niste silicoane si se pune pe cucerit barbati pe viata. Strategie simpla, azi nunta, la anu' divortul. Doar un contract prenuptial i-ar mai putea strica planurile.

Nu a spus nimanui, dar se descarca in fata oglinzii, plange, se critica si se taie cu o lama. Spune ca intr-o zi o sa-si ia viata, ca nu merita sa faca umbra Pamantului degeaba.

Compune o scrisoare de adio si pleaca... Isi da sansa la a cunoaste efectul de dupa sexul salbatic.

| Sinaia este invadata de comercial si publicitate |

2010-12-18T11:56:00.004+02:00

Unde exista prea multa comunicare se regasesc si anumite dezavantaje. De exemplu, cand se "descopera" o locatie de vis, internautul incepe sa raspandeasca experienta petrecuta, sa uploadeze poze si filmulete si sa scrie si pe facebook. Nu ne putem abtine de la promovare si in consecinta dezvoltam turismul! Oaza de liniste se transforma intr-un baieram ieftin, iar preturile la cazare se tripleaza ca asa e la moda.

Sinaia ramane un oras cu multa publicitate unde nu se merita sa poposesti de prea multe ori. E ca un satuc ce detine un munte bun de escaladat. Ursii sunt infometati, iar frigul te pune sa dai si mai mult bani pe haine si bauturi firbinti ( cafea, vin fiert, tuica fiarta).

Sinaia e un oras cu incasari uriase de pe urma turismului pe tot parcursul anului. Ma mir ca acum vreo 6 luni s-au deranjat si "ei" sa puna o toaleta decenta la intrarea in gara. Imi e rusine ca nu pot sa vad lucrurile frumoase din aceasta parte muntoasa, dar stiu ca e si vina celor ce te fura pe fata si-ti ofera conditii derizorii! Va recomand Hotel Anda, dar nu va garantez mancare delicioasa.

Cel mai bun meniu costa 13 lei ( meniul saracilor), dar fitele nu isi au locul aici. Daca esti prost, iti dau liber sa-ti arunci banii pe fereastra.

In centru am zarit un bradut artificial de calitate ce pe timp de noapte isi face treaba si da senzatia de sarbatori autentice ca in anii ce nu se vor mai intoarce, dar bannerele strica intreaga coloristica si sunt sigur ca intru intr-un mall fara acoperis!

In speranta ca va veti indura sa dati o fuga si pana la cota 2000, ar fi bine sa serviti o ciorba de fasole cu ciolan afumat pentru a va tine de cald.... un vin bun si va ia somnul.

Vino la munte cu gasca si faceti cheta pentru distractie! Salutare primarului, Vlad Gheorghe Oprea!

| Revin de unde am plecat |

2010-12-17T20:18:00.006+02:00

Mi s-a spus ca trebuie sa-mi gasesc un tel in viata asta, sa promovez binele, sa urc cu grija fiecare treapta a vietii si sa ajung in varf. Sa ma leg de spiritualitate si sa transpir asteptand minunea ce aterizeaza ca un meteorit din cer.

In cazul meu, traiesc intr-un haos conditionat de controlul unor personaje invizibile. Simt cum cineva joaca sah cu mine, iar eu nu am dreptul la nicio mutare. Labiritul in care imi traiesc zilele intra in reverie atunci cand ajung acasa, cand observ ca exista un motiv comun, cand stiu ca nu sunt singur pe arca lui Noe. Realizez ca nu as face fata singuratatii... nu dupa ce am cunoscut sufletul pereche.

Si cu toate astea, la panda sta in intuneric o pisica neagra ce vrea sa zgarie, o ispita ce sopteste un altfel de univers si neaga realitatea in care ma aflu. E un paradox pe care nu-l experimentez de nebun. Sunt multi in acelasi rahat ca si mine. Tehnic vorbind, noi ca si suflete suntem niste produse asezate pe rafturile prafuite ale unui magazin de cartier. Nu vom aveam sansa unor reduceri, chiar daca vin sarbatorile.

O sa strabat tara in lung si lat, dar nu am sa uit drumul spre casa. O sa ma arunc in gol, dar am sa port parasuta! Voi bea fara limita, dar intotdeauna insotit. Ma voi rani, dar voi purta pansament dupa mine. Incalc reguli si vreau sa scap cu viata, iar pentru cat sunt de nemernic primesc si un premiu, rudele ma favorizeaza pana imi uita numele.

Sunt acelasi om, doar ca ieri a trecut, iar maine e un viitor deloc indeparat. Nu termin sticla de J&B, arunc in vasul de toaleta acidul cancerigen si ma joc prin fulgii de zapada. Renunt la a-mi mai roade unghiile si le dau luciul specific. Ma indrept spre usa ce deschide noi orizonturi, falsez si imit miscarea unui sarpe, ma reped sa mananc din ce mi se pune pe tava si constat ca doar mama gateste cel mai bine, doar ca uita sa renunte la calicenie.

Revenirea mea cu picioarele pe pamant e ca o binecuvantare pe care o primesc fara sa ofer ceva. Si daca imi cresc aripile la loc, voi avea grija sa am si fluturi in stomac. Nu vreau sa mi se faca scarba de pasiunile ce le practic, din simplul motiv ca exista un prost chel ce se crede smecher. Imi urmaresc urmele lasate de dorintele mele si las Pamantul sa se-nvarta pentru mine. In 24 de ore as avea ocazia sa violez intreaga rasuflare. Hmmm, dar ce ma cred eu... Dumnezeu?

Trei lumanarele aprinse, eu imbracat in cearceaf, telefoane ce nu mai suna si o penalizare data timpului. Cine fuge, pierde continutul si cheia!

| Profiti cat inca nu te-ai ofilit |

2010-12-16T13:06:00.007+02:00

Fii un mandru trandafir, nu te ofili fara voie, nu te izbi de duhoarea poporului si nu lasa betia sa te macine in primul club de noapte! Bautura nu e pe gratis, prin ea te vinzi mai repede, zambetul tau nu e spontan, e doar o masca pusa prea pe ochi... d'aia nu mai vezi!

Acasa te asteapta caldura sufleteasca, pe drum dardai ca un caine fara stapan, unde e muzica nu e nimic si totusi nu esti singur. Loveste din lateral oglinda in care te privesti, sparge sperantele unei imbunatatiri fizice si priveste dincolo de pieptul ce urla de mandrie. Fii tu, mai ceva decat o floare! Stiu ca la anu' ai sa te ofilesti. Si ca sa scapi de tentatii, ia un taxi pana la prima strada laturalnica, acolo doar pisicile mai stiu cum sa te-ncalzeasca.

Aproape e iarna! Se fastacesc stropii si tind sa se faca nea! Oamenii vor ramane aceiasi, doar fata si-o vor schimba... ascunde... cu-un batic, fular, punga sau ochelari.

Trage de timpul asta pretios, fa-l sa se-ntinda precum o guma mestecata ore-n sir. Nu te obosi sa arati ce-ai mai bun, altii descopera raul ca fiind atu! Ce-i drept, cata vreme cineva iti va uda radacinile, tu vei urca spre cer, dar intr-o zi dusmanul te va surprinde, va face pe nasul si te va taia cu totul. Vei devini un trofeu, un brad de Craciun ucis pentru doua saptamani de mireasma.

Mai du-te la biserica, mai spune o rugaciune si nu ajunge la mila nimanui. Doar tu te poti ridica din groapa in care deja ti-ai adancit picioarele. Si cum frigul porneste de la calcaie, ai sa racesti!

Pentru eternitate... am sa cunosc un trandafir artificial!

| In loc de reclamatie via Posta Romana |

2010-12-02T14:16:00.005+02:00

Daca tot se apropie sarbatorile, iar lumea devine mai darnica, m-am gandit sa ma scotocesc si eu prin buzunare si sa fac gesturi pline de magie si simbol. Pentru ca nu mi-am pregatit o tehnica cu cateva luni inainte, am intrat pe okazii.ro si am solicitat o cautare amanuntita a unor cadouri pe placul meu. Am apelat si la google pentru o satisfactie garantata si pana la urma am gasit ceva indraznet si deloc scump.

De pe okazii.ro, satisfactia a fost pe deplin, asta pentru ca am cautat ca transportul celor dorite sa fie efectuat prin FanCurier sau in urma unei intalniri cu expeditorul. Nu e nimic mai bun pe lumea asta decat sa ai exact ceea ce-ti doresti. Asta pana cand, m-am gandit sa utilizez Posta Romana, sa ma las pe mana lor si sa imi transporte un anumit colet cu greutate, pana la cel mai apropiat oficiu postal de locuita mea.

Am primit o instiintare pe care am ridicat-o din cutia postala, m-am prezentat la o coada infernala unde am stat circa 50 de minute si la final am achitat suma ceruta de catre o tanti draguta. Printr-o ploaie cu galeata m-am indreptat spre casa. Ajuns in canicula Radetului si... am deschis surpriza!

Jumatate din cantitatea coletului era deteriorata, deformata, ciobita, sparta si putin umezita, desi ambalarea a fost corespunzatoare si exista folie din plastic cu bule de aer pentru o buna protectie.

Expeditorul ( o ea), m-a asigurat ca nu exista vina din partea firmei ... S.R.L si ca ar fi indicat sa depun o reclamatie via Posta Romana! Am contactat Oficiul Postal cu pricina si mi s-a spus ca nu se "asigura" continutul coletului, ci doar exteriorul (cartonul). Un raspuns cat se poate de sugestiv si expedititv.

Pe cine sa dau vina? Pe cine sa reclam, injur, rup in cuvinte ca pentru Boc si Basescu?

Posta Romana are un tratament satisfacator pentru comunisti si pensionari, asta pana cand se va schimba cu adevarat sistemul, iar coletele nu vor mai fi tratate ca niste pietre.

Acum, am ramas fara cadouri de Sf. Nicolae! Ma duc sa culeg niste nuiele!

| Mos Craciun a saracit |

2010-11-30T18:06:00.003+02:00

Mi s-a intiparit in minte inca de mic copil, existenta pozitivului si a lui Mos Craciun. Nici macar in prezent nu pot sa rup legatura magica dintre mine si cadoul surpriza venit de la batranel. Dintr-o nesimtire obisnuita, familia mi-a spus curand sa deschid ochii si sa renunt la a mai crede in magia sarbatorilor.

Mi-au ramas amintiri placute si mirosul de portocale, pur si divin. Azi, Mos Craciun e tinerel, are in ureche un cercel, vine si face striptis pustoaicelor cu bani, aduce vibratoare ca si cadou, excursii in tarile calde si eliminarea traditiei. Ne-am decapitat sufletul si ne umplem stomacul de calorii. Ne vaitam ca nu avem ce manca pe masa, dar cand vin sarbatorile facem tumbe, ne spargem capetele, ne imprumutam la banci, ne prostituam legal si bem cat ne tin picioarele.

Mos Craciun a saracit pe interior, vine fara zambete, aduce putine clipe de fericire, iar cei mici incep sa reproseze asta cerului. Din haosul asta nu se fac decat bani. Mos Craciun e doar un "biznis". Echilibrul nostru a fost dereglat de prea multa publicitate.

Cazarile au triplat preturile, iar sarbatorile vin in batjocura. Dai trei salarii pe o distractie si un la multi ani. Totusi, exista minciuna ce ne face sa speram la ceva mai bun, la o schimbare, la o daruire reciproca si la pacea mondiala.

Mos Craciun va fi inlocuit! Incerc pe aceasta cale, sa-i conving si pe altii sa duca rugamintea mea mai departe. Va implor, nu ucideti Craciunul, nu-l lasati sa zaca intr-o balta de sange!

Colindatorii nu mai au ce cauta pe la casele/blocurile oamenilor. Locuinta noastra e pazita de Bidepa, avem interfon, centrala termica in loc de soba cu horn pe care sa intre ...

Iar cand se va auzi colinda, ironia va grai: " Iar ati venit sa cersiti?"

Mos Craciun nu exista! Pacaleala de 25 decembrie ...

| Locul tau de munca nu se gaseste, nu in Romania! |

2010-11-29T12:26:00.006+02:00

Stai sa bati din usa in usa, sa depui tot felul de CV-uri, sa imprumuti un costum jerpelit si sa faci impresie buna! Cu toate astea, usile se inchid mai repede decat cele de la metrou. Viata ne indica anunturi irelevante, matura ni se face prietena buna, iar toti vor sa stea in scaun si sa le pice banii cu caruta.

Nu va mai impachetati in haine scumpe si bauturi fine, nu lasati cateva nopti sa va fure avutia, deveniti eco si ganditi-va la ceva si mai bun. Nemernicii nostri sunt saraci pe interior, nu vor sa investeasca averi in mana de lucru. Se achizitioneaza tehnologie si se lasa omul cu gura cascata. Asta e strategie de saracie!

Iti cauti un loc de munca stabil si bine platit? Tine-te de treaba, termina o facutate si spune: La revedere, Romania! Nu vei avea regrete, mai ales daca familia ta se va putea hrani de pe urma muncii tale. Tu vei lucra din greu si te vei intoarce in tara cu saculetul plin. Partea proasta abia acum intervine. Ce vei face cu banii? Vei incepe constructia unei case sau vei sacrifica totul pe un rahat ce in Romania se impute si mai rau?

Iti spun eu, iti vei lua o masina tunata, iti vei gasi un/o amant/a, vei lucra cu ispita si te vei imparfuma cu singuratatea. Banul, pe roman il prosteste. Putini sunt cei ce se regasesc departe de pofta trupeasca si de distractiile tampesti ale zilelor noastre.In orice caz, cu diavolul in buzunar e greu sa zici nu. Ai nevoie de un antrenament temeinic. Pleci calugar si te intorci rebel virgin doar in urechi.

Instraineaza-te, fa-ti de cap cu cap si nu uita ca acasa te asteapta caldura sufleteasca. Ce porti tu acum in minte e doar plecarea si relaxarea. Ce e aici, e oriunde, nu vei da de mai bine, vei da doar de mai mult.

Acum, Romania revine la somnul cel de moarte. Mirosim a peste si ne confundam cu femeile. Ele si pe criza asta au succes. Sa dam cu totii din fundulet si sa ne bagam silicoanele la inaintare! Revolutia prostitutiei a inceput prin prostie, acum e pura manipulare.

Zambiti, va rog! Sa stie lumea ca aveti dentist!

| Parc Aventura Brasov, scapi de kilograme si ai parte de distractie |

2010-11-19T16:17:00.006+02:00

Nu departe de urbanul inecat in poluare si plin de stres financiar se ascunde o padure plina de oameni ce se distreaza si zambesc lasand in urma toate grijile pe care viata le ofera. Nu cunosc secretul acestui loc, dar stiu ca are o poveste plina de detalii de ordin sufletes. Cineva s-a dedicat!

Parc Aventura Brasov este locul in care vrei sa vii atunci cand ai nevoie de distractie, atunci cand vrei sa faci miscare si sa iti activezi adrenalina. Parcul contine 100 de jocuri ce se impart pe 8 trasee, oferind grade de dificultate dintre cele mai variate. Nu exista exceptii nici macar pentru pici, totul este sa respecti regulile cu strictete si sa iti lasi emotiile deoparte.

Negru este culoare ce o detine cel mai dificil traseu. Simti ca traiesti si ca esti in pericol, echipamentul insotit de cele doua carabiniere si o rola pentru deplasarea pe tiroliane iti intaresc moralul.

Cele mai multe detalii despre escaladari prin copaci se pot gasi pe www.parc-aventura.ro!

Costul acestei distractii sanatoase costa pana in 40 de ron si ti se asigura tot suportul (tehnic si mental) timp de 3 ore. La final poti simti cum trupul tau se "metamorfozeaza" si ai ocazia sa iti saluti si vechii muschi pe care nu i-ai mai pus in miscare de o lunga perioada de timp.

Parcul este deschis in toate anotimpurile, iar programul de activitate incepe de la ora 10:00 AM si se finalizeaza la apusul soarelui.

Nu regret ca am descoperit acest tip de distractie. Mi-e teama sa nu-mi dezvolt o dependeta si sa ma upgradez la ceva extrem.

Curajosii traiesc extrem!

| Ma aflu intre DELETE si ENTER |

2010-11-12T17:20:00.005+02:00

Sa plang cu lacrimi amare si sa le pot expune in scris. Sa-si dea seama orice prost de ce boala sufleteasca sufar si sa-mi sara un om iubitor in cale, daruindu-mi un pansament. Sa sterg ce nu a fost si sa revin la intrarea mea intr-o lume mai buna. (EU)

Unde e rahatul asta de lume buna? Unde e splendoarea ce pute a gunoi neridicat de saptamani? Unde sunt zilele insorite si oamenii ce zambesc fara sa fie platiti? Ce rost mai are sa dai ENTER cand nimeni nu primeste ceea ce incerci sa transmiti? Ce poti sa faci? Da un DELETE!

In virtual te poti juca si poti fii cine ti se nazareste, dar in realitate nu poti comite decat o singura greseala, apoi esti luat si tratat ca un incapabil ce vrea sa para ceea ce nu e. Mastile, precum si falsitatea de zi cu zi ne ajuta sa mai pupam in dos cateva puteri si sa ne mai castigam painea, curand mult mai usor decat in prezent. Suntem niste spagari ce nu ne oprim si ne mintim pana ajungem in varf. Cadem fara parasuta si Dumnezeu ne da DELETE.

Curajul nostru e tradat de avutie. Toti vor stii ca furtul nu e o mandrie. Si chiar si asa, tiganii continua sa aiba palate. Ieri mancai parizer, azi te dai pe salam sasesc. Nu mai gatesti si nu te mai imbraci de la second hand. Stai cu blana agatata de sunci si servesti curcan la cel mai renumit restaurant.

Da-ti DELETE! Renunta la a mai exista, nu te balbai si vei realiza ce-ai pierdut. Cui sa-i mai dai ENTER? Tie... la adevarata viata, la familia pe care ai lasat-o in urma, la TU cel de altadata. Si pot insira cat de "mafiot" ai fost, dar imaginea deja iti este patata.

Ma cauta un dusman, desigur, pe google. Ce fac? Ii dau IGNORE definitiv!

| Scriu pe blog ca sa nu ma ia somnul |

2010-11-12T16:52:00.003+02:00

De cand am creat acest blog si pana in momentul de fata, multe lucruri s-au schimbat. Se lucreaza mult la comunicare, dar madularul continua sa se afle prin gurile noastre. Degeaba ne-am tras facebook si twitter, pentru ca idiotii si pitipoancele apar ca buretii dupa ploaie.

Nu am mai gasit intelectualul decat in gurile de canal, printre mosnegii ce au apus inaintea mortii lui Lazarescu si in saracia lucie a unor tarani ce stiu ca portocalele se mananca doar de Craciun.

Ma ia somnul, asta pentru ca nu mai gasesc originalitate in nimic. Totul este un deja vu continuu si da in telepatie cu sindrom de plagiat. Sa va zic una tare? Nu, ca apoi voi o spune-ti la colt de strada si spune-ti ca-i creatie proprie. Blog-ul asta e o culegere de idei si experiente personale, uneori abstractizari si musamalizari si de putine ori exista atacuri in legatura cu putoarea omeneasca.

Cum eu nu fac pipi pe primul gard, nici tu sa nu-ti lasi cainele de casa sa faca asta. Daca totusi insisti, eu voi da cu vorbitorul in scrierile mele si te voi face de ras. Asa fac bloggerii, asa se mentin ei in top, prin gura lumii, prin barfele si informatiile ce nu au intotdeauna cele mai bune surse. Ne nastem ca sa scriem cand murim, dar de teama premonitiilor noastre, ardem orice dovada a puterilor noastre. Pacat, am fi putut fi faimosi doar prin moarte. Acum, si ultima sansa ni s-a spulberat.

Eu nu scriu pe blog cand stau pe wc, pe motiv ca o sa explodeze inspiratie in mine si voi face ravagii. Imi doresc sa cititi altceva, iar pe aici sa treceti doar cand frigiderul internaut face striptis si Iulie Darie e la bara. Sunt constient ca nu ma enumar printre prosti, dar mandria ma poate dezintegra cu prima conexiune intrerupta. Un martalog va pazi portile tarii, iar eu voi renaste prin catapultare de stiri.

Vulgar sa fiu, voi sa digerati bine. Si sa nu va puna ala cu doua coarne sa faceti pacat din vina unui rahat de windows/ linux sau ce mai aveti. Cand se defecteaza, profitati de energia neconsumata. Trageti pe nas aer curat de munte si nu lasati tutunul pe pajistea dintilor vostri.

Ordinea in care eu scriu pe blog este partial inteleasa. Fragment cu fragment, ca sa va vina mai usor si ca sa nu va afecteze neuronii ce de mult au coborat intr-o vale plina de imagini manechinuite . Testosteron mucegait!

Tot ma ia somnul. Prea putina cafea?

| Poezia lui Adrian Paunescu si mass media |

2010-11-05T15:34:00.005+02:00

Insusi moartea lui e o poezie. Se astepta plecarea lui. Se pregateau de exclusivitati si nimeni nu vroia decat mai mult trafic si publicitate vanduta pe bani frumosi.

Adrian Paunescu va trimite mesajul lui incepand de azi. Marii artisti se lupta pentru un spatiu de libertatea, iar presa rupe barfele si uneste un puzzle inexistent. Cruditatea cuvintelor e pusa la loc de cinste si nu isi va bate nimeni joc de ultima poezie a celui ce s-a stins.

Politicienii au aruncat formalitati si cuvinte de lauda celui ce candva zidea o imagine buna Romaniei. Suntem nimicuri aruncate pe Pamant de catre divinitate. Impreuna invingem si impreuna distrugem. Rimele vor dainui cu o alta valoarea, iar moartea va avea succesul ei.

Sa plangi la capataiul celui ce si-a pregatit ultimii pasi e semn de durere. El ne vrea zambetul pe buze, vrea sa jucam o carte si sa castigam viata. La urma vom realiza cat de nepregatiti am fost. Lipseste cartea adevaratelor valori. Respectul nostru e umil si intristat de catrene.

Presa se fericeste, oamenii se ingrozesc si toti ii asteptau plecarea.

Ultima poezie a lui Adrian Paunescu:

De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtati-vă de grijă, fraţii mei,
Păziti-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate.

| Batjocura din mass media |

2010-11-04T11:43:00.004+02:00

Fie ca e vorba de radio, de televiziune sau de ziare si reviste, din ce in ce mai frecvent percepem o miscare pornografica si totusi legala. Nu exista inca nicio lege care sa interzica prostiei exprimarea, in consecinta, publicul primeste ceea ce a cerut.

Fata de la miezul noptii e pe deliciul celor mai obsedati si necuplati oameni. O astfel de emisiune nu face altceva decat sa hraneasca prostii si sa-i puna sa dea dedicatii formale si taxate cu aproape 4 euro/sms.

Acces direct promoveaza blondele vopsite si nu lasa mortii sa doarma! O astfel de emisiune are tot felul de replici, iar radacina se adanceste in inima Otv-ului.

Madalin Ionescu devinde subiectiv la Kanal D si face un ghiveci pentru cei saraci si infometatie de informatie de proasta calitate.

Oreste nu mai are prestari manelistice cu Mircea Badea de-o viata, spiritualitatea l-a patruns si-si manipuleaza oile. Trist!

Sunt si romani care se plictisesc in casa si care nu'si permit decat un televizor. In acest caz se pot servi: Fata lui Tata, Casatoreste-te cu mine, Ochiul din umbra si alte rahaturi imputite de audienta mediocra.

Capatos nu poate face fata obositilor culturalizati. PR-ul de la Antena 1 ii dicteaza un bufet suedez, asa ca in cadrul emisiunii moderate de catre acest pacatos veti observa si scapari pline de inteligenta rara, dar fericirea e pentru a atrage prostia ulterioara.

CanCan si Click sunt doua prostituate ce stau la kilometru si fac cu mana tiristilor hormonizati si nedescarcati. Blow job-ul revine in senzatie 3D si ziarele se vand fara probleme.

Doar de PlayBoy nu imi e rusine, asta pentru ca unii redactori stiu sa arunce texte utile celor ce se numesc masculi si vor sa priveasca inflorituri sau deflorari in masa.

Daca tot avem putere, hai sa facem haz de necaz, sa rupem audienta si sa rada fiecare in parte de icsuletu' care n-are nici 4 clase, dar canta manele pana in dimineata. Ratat sa fii, sanse la bani sa ai! Poti castiga cat 10 bugetari la un loc intr-o singura noapte.

Cat despre FM, nu mai vorbesc. Ca sa faci matinalul la Radio 21, in zilele astea, tre' sa fii: vedeta, cool, trendy, dinamic si sa te numesti Paul Ipate, Ioana Blaj sau in cel mai rau caz Bogdan Ciudoiu. Ce e asa special la cei trei indivizi? Moacele lor ce-au aparut in prea multe reclame de la Vodafone. Au pupat unde trebuie! Felicitari!

Kiss-ul e doar o retea cu muzica buna si cu un matinal stabil. Iar Radio Zu e nebunie cu cap si fara dobitoci.

Cam atat. Spor la prosteala, MUST MEDIA!

| A murit Adrian Paunescu, azi, 03.11.2010 |

2010-11-03T13:44:00.005+02:00

In stare critica, deocamdata! Dupa... va suna asa:

"Adevaratele valori mor si noi ramanem intr-o pace seaca. Nu cred ca se nasc geniile de pe o zi pe alta. Iar cat ni se da pe Pamant o creatie, nu stim s-o apreciem. O videm dupa moarte si avem acces direct la televizor cu cine si ce a facut.

Inima nu-i mai bate, imaginea lui va ramane in urma si va fi ingropata de cateva stiri de ultima ora aparute in ziarele pline de pipite goale. Rusinea unora ce isi scot banii pe banda rulanta si ce zac in mijlocul succesului, bucurandu-se ca s-a mai stins o stea.

Cine o sa-i inlocuieasca vocea lui? Paunescu nu a fost doar o imagine, nu a trait ca o himera si nici nu s-a laudat. A trait in modestie hranindu-se cu versuri. Poezia se renaste si se apreciaza, vocile calde vor citi noul vechi si magia va disparea cand un tampit va isca un prim scandal.

Presa te poate face pedofil, gay, infidel, hot. Orice! Din tarana nu te mai ridica nimeni!

Regrete eterne celor ce pleaca dintre noi. O lume mai buna va exista, dincolo de aparenta si de "viata".

A plecat sa ia o gura de aer..."

| Schema manipularii practicata in Romania |

2010-10-22T22:13:00.002+03:00

Atentie la neatentie cu intentie!

| Pamantul imi fuge de sub picioare. Realitate si exclusivitate. |

2010-10-22T18:24:00.007+03:00

Cu scarba imi fixez ochii catre manipularea ce are loc prin orice mijloc mass media. Nu suport sa nu ma simt important macar pentru mine, dar cum altii ne trateaza ca pe niste jucarii, ma rog sa am baterii fara scurgeri de energie.

Tehnologia zilelor noastre seamana cu putoarea de care ar trebui sa ne ferim... Pielea iritata de saracia sincera a oamenilor necajiti e unsa pe moment cu cea mai fina crema. Credulitatea e sora mai mica a violentei sufletesti.

Vine din intunericul sumbru al adjectivelor inexistente un oarecare si isi permite sa spuna ce va fi. Timpul se misca la fel pentru toata lumea. Doar lucrurile nelumesti pot deslusi tainele trecutului, dar si ceea ce urmeaza a se intampla.

Originalul din noi se dizolva! Plecam urechea la ideile tampite ale unor "mareti" si astfel incepem sa credem ca viata noastra va functiona.

Ideea nu e o priza in care noi sa ne bagam degetele! Sa fugim de noi e semn de lasitate, lucrarea destinului este facuta cu voia noastra. Daca ne dorim cu adevarat, ni se permite o negociere si in urma acesteia o marire de fericire.

Doar copiii mai au cutia Pandorei nedeschisa, copacul trairii cu toate ramurile pline de frunze verzi si puritatea ce tinde sa se "vindece". De cand minciuna ne ataca si de cand muzica urla ca sa nu ne ia somnul, de atunci ne-am pierdut, ne-am ratacit si inotam in vid. Stirea ca noi suntem morti pe interior ar functiona ca un soc anafilactic. Zambim! Doar carne ne dorim. In caz ca se neaga acest adevar, inseamna ca am ajuns in faza in care ne mintim pe noi insine fara constientizare. Si un schizofrenic e mai liber!

Stiu exact cum sa va spun. Ne-am lovit la cap... dar nu ne doare!

| Tuica fiarta invinge raceala |

2010-10-09T21:16:00.006+03:00

O metoda testata pe pielea mea, este "tratamentul" cu tuica fiarta. Nu abuzati de aceasta placere pentru ca are si o parte mai putin placuta ce creeaza dependenta.

200 de ml de tuica este o cantitate suficienta ce se poate pune la fiert intr-un ibric. Se adauga doua linguri de zahar si cateva boabe de piper pentru un gust aparte. Se lasa continutul sa fiarba pentru 5 minute, timp in care majoritatea alcoolului este eliminat prin evaporare. Asta nu inseamna ca puteti consuma fara limita!

Se bea in doi sau intr-o gasca cat mai sociabila si se serveste inainte de miezul noptii pentru a va putea odihni fara nicio problema. Uitati de ceaiul de tei si serviti o tuica fiarta.Un mod destul de economic prin care scapati de raceala si serviti viata incalziti de substanta bio si fara conservanti. Nu dati banii pe cafea sau pe ceaiuri ce au doar miros si gust nu. 2 l de tuica costa pana in 50 de lei si va ajuta la crearea unei bariere impotriva virusilor ce intra in contact cu voi pe timp de frig.

In caz ca ideea mea nu va surade, va puteti abate de la regula si puteti gusta din pastilele inmagazinate in farmacii la preturi piperate si cu efecte intarziate. Nu lasati ca boala sa va doboare, preveniti imbolnavirea si pastrati-va sanatosi si fara probleme. Taranii se bucura de toate remediile naturiste si duc o viata linistita, atingand varsta de 90 de ani. Sanatatea e vitala, important e sa nu ne batem joc de ea si sa o pretuim!

Pana cand se da drumul la caldura prin caloriferele ploiestene, eu ma rog la Dumnezeu sa nu raman fara tuica si fara caldura trupeasca in doi. Pentru femei un sfat e bun: lasati moda deoparte sau imbinati utilul cu placutul. Durerile de coloana sau racelile la ovare va pot cauza semne interioare pe viata. La un moment dat va puteti dori un copil, acesta nu va veni decat daca ati avut grija si v-ati protejat!

Mancati sanatos si consistent. Nu neglijati miscarea. Faceti dragoste in mod regulat. Consumati lichide calde ( nu fierbinti). Un pic de grasime nu strica niciodata. Utilizati fularul si faceti bai cu sare o data la 3 zile.

Da, bine! Spor la baut cu cap si cu masura! Pe mine nu ma paste o raceala! Tu ce pronostic iti dai?

| Copilul tau are o dadaca? |

2010-10-09T19:43:00.006+03:00

Cand muncesti din greu pentru a-ti intretine familia, uiti de adevarata esenta si te adancesti in ritualul obisnuit al vietii. Nu iti mai permiti petreceri private cu minunatiile pe care Dumnezeu ti le-a daruit si iti angajezi o bona, o dadaca, o femeie care sa aiba grija de copii tai.

Gingasia celor mici se pierde in ochii strainilor, "angajata" isi face de cap si calvarul intervine inca de la ruperea conexiunii familiale. E un blestem sa stai la camin, sa ai pe cineva necunoscut care sa aiba grija de tine si sa iti vezi parintii atunci cand pot sa-si aduca aminte si ei, cam de patru ori intr-o luna.

Un deceniu va mai trece, iar micul print se va trezi la "vesnicie", va transforma munca adultilor intr-o ambuscada plina de reprosuri. Va spune ceea ce simte si iti va spune pe nume. Nu stie de mama sau de tata. Tehnologia ne irita trairea, iar dezvoltarea are loc in alte etape si cu efecte secundare nedorite. Nu e usor sa pleci in "strainataturi" ca sa le asiguri prichindeilor confortul necesar, dar cand tu te intorci ei sunt prea mari... Au baut doar lapte praf.

Tu fii o mama cu suflet si nu lasa o inimioara sa doarma departe de tine. Iubeste, daruieste si primeste intr-un univers echilibrat. Evolutia depinde de caldura interioara.

| Testamentul Romaniei |

2010-10-09T00:33:00.003+03:00

Pamant divin, imputiciunea in care zac trupurile noastre, antireclama televizata, gurile pline de gunoi...

Daca Romania ar trebui sa aiba un inventar, un Testament cu ceea ce lasa urmatoarelor generatii ar insira o cutie a Pandorei, dar si o bogatie nesfarsita. Noi avem motorul, dar ne lipsesc ambalajul si combustibilul. Dormim in orase poluate si muntele se plictiseste singurel asteptand noi vizitatori care sa se si stabileasca si sa fructifice ceea ce gasesc.

Ne pricepem in a distruge, in a rupe din frumusete! Fondul de ten te face mai frumos, dar apa iti arata uratenia ce se regaseste dincolo de gunoiul de sub pres. Nu ne putem ascunde la nesfarsit, suntem nepriceputi in a agata turistii straini de Romania, vin cativa chinezi si se minuneaza, dar stirea pozitiva ajunge cu greu pe internet. Strainii spun ca suntem tigani, ca ne omoram intre noi, ca nu stim decat sa vorbim despre saracie si ca suntem lenesi cand vine vorba de munca.

Ne scuipam chipurile pentru greselile altora si nu stim sa ne asumam riscul de a castiga. Lasa.., ma, ca merge-asa... au facut altii, nu are rost sa ne mai miscam si noi grasimea pentru cativa ani de existenta. Murim toti in 2012? Neahhh, murim normal ca si pana acum si mizeria ne va lovi ca picatura chinezeasca.

Criza la altii dureaza doi ani, apoi totul merge ca pe roate. La noi criza a devenit o moda dupa care altii profita si incaseaza ultimii banuti ramasi prin saltelele romanilor. Traiasca bancile si imprumuturile facute pe cinci ani!

Vom lasa tarana amestecata cu sange, aur inca nedescoperit, forme de relief unice in lume si istoria unor oameni ce au trait pentru a ne pastra in forma in care ne regasim in zilele noastre.

Haosul este in prezent. Legea nescrisa spune ca se va face liniste cand rautatea va depasi iubirea. Ne inselam din nestiinta si nu avem voie sa credem in vid. Inca n-a uitat de noi!

Romania, tara pe care cei infometati o parasesc.

| Ai plecat Trabant, te-ai intors Ferrari |

2010-10-09T00:09:00.004+03:00

Putini au norocul de a face bani frumosi fara a se prostitua, fara a fura din buzunarele oamenilor necajiti si fara a juca la bursa. Lumea nu se invarte pentru tine! Nimic nu e la cheremul cardului asezat in portofelul tau...

Nu te mai lasi privita, nu mai ai acelasi numar de telefon, nu dai acept la prietenie pe facebook si nici nu te dai in vant in a ma cauta in ideea de a vedea ce mai face prostul de mine.

Fitele tale sunt stanjenitoare, orgasmul lui Iri te-ar satisface si i-ai taia bon la finalul scurtei partide. Desi esti tanara, nu te mai vad urcand in caleasca fericirii, nu mai poti da buzna in visele de noapte ale barbatilor si nici limba romana n-o mai legi bine. Tiganeste stii? Daca nu, invata...

Imi este rusine de evolutia unor cunoscute persoane din viata mea. Parul meu lung ma ascunde de singuratatea din tine. Fii pe faza, nu mi-as dori sa te loveasca ceva si sa nu-ti sara nici macar o "cioara" in ajutor. Lasa-te de baut cafea si da-te pe alcool. Fii ametita exact ca si viata ta. Prietenii stiu de ce nu-ti mai sunt prieteni, iar cu dusmanii inca mai ti legatura, asta ca semn de naivitate din partea ta. Sa iti amintesc de felul tau de a fi? De carnetul de conducere pe care nici nu-l luasei? De modul tau in care-mi pilotai timiditatea si ma faceai sa am curaj?

Te-ai ruginit de la baza, nu mai existi decat pe podium si in poze. Suferi si te salveaza cate o poezie scrisa de Eminescu. Ti l-ai facut iubit pe Bacovia si nici n-ai aflat cat plumb atarna pe cantarul egoismului tau. Te-ai vandut bine! Un negru te-a licitat pana la o suma frumusica, dar cum tu erai puturoasa te-ai speriat de cratita si ai jonglat din pat in pat. Ce-ti mai fac picioarele? Mai stiu sa ajunga acasa? M-ai stiu ce e aia mama si tata?

Ce sa-ti sugerez? Cu ce sa te mai mituiesc? Sa te stimulez si sa-ti spun ca nu esti singura careia ii creste cota si care se da la "teve" cu abdomen plat si cu sani naturali? M-am manjit destul si m-am milogit cand nu era loc decat de intors spatele. Te trimit prin curier rapid la un cersetor, el iti va spune cum sa faci bani dupa tinerete.

Totusi, sa conduci cu grija!

| Aveam doar sapte ani, dar ma simteam batran |

2010-10-08T23:50:00.005+03:00

Asta imi tot repeta un batranel de care imi e dor. Un batranel ce-mi apartinea ca si bunic. Inca ii mai vad fata zambitoare si pielea ridata de trecerea timpului. Parul alb si mai rar decat in tinerete. Nu foarte mic de statura si cu o cultura vasta, desi avea doar patru clase.

Frumusetea lui i-a fost rapita de trei femei oficiale, iar de restul secretelor doar el stia. Avea doar sapte ani cand ai lui l-au "expediat" la munca si... desi pare un lucru iesit din comun, in zilele acelea era un ceva necesar. Fraged, dar muncit!

Cam optzeci de ani avea si era fericit. Se curgea vlaga lui pe zi ce trecea, dar nu lasa asta sa se vada in sufletul meu. L-am iubit pana dupa ce a incetat sa mai apara in visele mele si nici acum nu am incetat sa-mi mai aduc aminte vocea lui calda si replicile pe care le folosea pentru a-mi lua apararea in fata parintilor mei atunci cand faceam o boacana. Eram un disperat, recunosc... si nici acum nu sunt mai prejos.

Scriu si e miezul noptii. Suntem in era tehnologiei si incercam sa ne pastram tineretea in mod electronic. Am uitat sa mai strabatem dealuri si munti, sa mai respiram aer curat, sa mai bem o tuica fiarta si sa radem copios in miezul noptii la focul unei sobe incarcata cu lemne taiate de toporul ce noi l-am ascutit. Am trecut de traditie si ne-am napustit in necaz. Nu vrem sa ne dam de gol, dar nefericirea apare din moda prosteasca, din manipularea televizata si sexul facut doar ca sa fie.

Nu vom mai prinde multi batranetea adevarata si ne vom stinge la jumatatea bunicilor nostri. Poate de prea mult dor...

| Singurii ochi care l-au rapit |

2010-10-08T23:25:00.004+03:00

Barurile sunt impanzite de alcool. Cluburile se ratacesc in ameteli dorite si nimeni nu zambeste cu sufletul. Toata frustrarea se varsa intr-un sex rapid dupa primele doua bauturi mai scumpe de zece lei. Nu e suficienta ziua, e necesara noaptea si nelinistea. Un hotel de cateva amarate de stele si o baie in care nu intri cu romantism. Maruntisuri aruncate si o ejaculare precoce.

Dimineata nu stii cum sa fugi de adevar, servesti micul dejun la o shaormerie si iti suni in disperare sotia ce te-a asteptat pana la apusul lunii. Nu ai niciun scenariu in minte, nu stii ce nume purta trupul de mai devreme si ai vrea sa dai timpul inapoi. Ai purtat macar un prezervativ? Te-ai infectat sau nici macar n-ai intrat?

E pustie memoria, bate vantul si nu suporti o raceala. Curand o sa-ti incasezi o bataie verbala, vei spune ca nu esti vinovat si te vei arunca in patul conjugal. Vei deschide televizorul si vei fuma ultima tigara inainte de a trage un pui de somn. Ce curva s-a nascut in sufletul tau? De ce ai uitat ce vrei? De ce ai jurat si ai vrut inel pe deget? Rugaciunea e simpla, vrei sa te trezesti din acest cosmar, partea proasta e ca palpabilul te cam izbeste de realitatea. Iti curge "capul" si te rastorni in alta betie. Mahmureala ta subita e copiata de fiecare vecin cu care te-ai intalnit in drumul tau spre casa. Esti barfit si facut de rusine. Nu-ti pasa decat de ratele de la banca si de bataia ocazionala pe care i-o aplici in mod pervers "iubirii". Nu te inmultesti, te pierzi in suferinta si minti ca un prost. Nu-ti merge bine. Tuseste pana te-o lua salvarea. Nu ti-a pasat de ce e in jurul tau. Cu toata sinceritatea iti spun, te poti astepta la nimic...

Ploaia i-a spalat creierul, l-a lasat singur in mijlocul drumului, gol si proaspat barbierit. Ea il privea de sus. Desi ii era dor, i-a "daruit" o noua viata. Un nimic nesfarsit.

| Iti sunt prieten si te manipulez |

2010-10-07T15:21:00.006+03:00

La usa ta suna realitatea. Deschide-i! Intra pe aceasta pagina oricand ai nevoie de o gura de aer, nu lasa mediu ostil si nepamantesc sa te calce in picioare. Nu cauta ceea ce nu exista decat in povesti, fii un narcisist convins si joaca-te o leapsa cu cel pe care-l zaresti in oglinda. Fa pe prostu' si nu spune nimic. Poarta o masca atunci cand esti inconjurat de prea multe voci. Nu te deschide daca nu se merita. Nu lasa sa patrunda in inima ta ceea ce nu e decat pentru cateva nopti fierbinti si destrabalate.

Ai ramane atarnat de speranta si ti-ai sinucide toate gandurile frumoase in momentul in care ai afla marea veste: Prietenul tau te manipuleaza! Nu e nimic iesit din comun, e un vis "frumos" care se implineste, pisica a crescut, a inceput sa zgarie. Tu alimentezi fatasma din ce in ce mai putin. Saracia buzunarului tau face ca transparenta sa apara. Un show caritabil incepe de la primul refuz. Ce rapid fug soarecii! Versi lacrimi si nimanui nu-i pasa. Cine naiba ne-a nascut fara un drum drept si plin de intuneric?

Tu insuti esti capabil sa-ti sustii ideile. Nu ai nevoie de prieteni ce iti daruiesc cuvinte si iti ascund interese. Nu e drept ca tu sa te simti tradat, iar un alt cuplu sa se nasca din durerea si naivitatea ta. Minte-ma, varsa-ti nevoile asupra unei foi mototolite, arde trecutul si da-ti un restart. Poti incepe din aceasta clipa sa atragi energiile pozitive, dar nu uita sa maturi bine prin amintirile tale. Finetea durerii te poate irita, o raie nu ar fi iesita din tipare.

Rudele sunt si ele departe de a te spriji, asta pentru ca tu nu esti in stare sa le spui ce simti cu adevarat. Tu iti pazeste spatele, dar altii te fac pe fata. Isi exprima falsitatea si tu esti impresionat. Ai ajuns sa fii bagat la naftalina.

Suntem cu totii manipulati. Originalul e o acumulare de idei rostite de altii si unite de catre tine.

Iti sunt cel mai bun prieten si nici nu-ti cunosc intentiile! Iti zambesc si-mi miroase a tradare!

Stii ce? Te-am prins la mijloc! Cale de iesire nu mai ai. Eu am purtat o masca, iar tu ai fot rege! N-ai fost capabil sa conduci. Totul s-a schimbat. Te elimin acum!

| Telefoane NOKIA cu garantie, de vanzare la jumatate de pret |

2010-10-02T13:28:00.004+03:00

Sunt colorati, au burta umflata cu pompa si te abordeaza prin centrul orasului, vrand sa-ti vanda marfa "proaspat" fluturata din magazine, depozite sau genti prost pazite.

E avantajos sa iei un telefon in stare impecabila si la jumatate de pret, dar e jenant sa ramai fara un bun al tau pentru ca ti-a strecurat un tigan/roman mana in haine si si-a practicat "meseria".

Eu am ramas fara ceva miliaone bune din cauza unor taranoi amarati, dar cu strategia in sange. Nu va mai luati dupa ieftinituri, cumparati din magazin produsele si asigurati-va ce garantie primiti. De multe ori este valabila doar pentru o singura componenta, gen bateria telefonului.

Grasutii din inima orasului lucreaza pana la lasarea serii pentru a putea face fata cersetorilor ce castiga si patru milioane intr-o singura zi. Ma intreb cine ii ajuta pe acesti mici "traficanti" sa obtina si certificatele de garantie si cum de politia, desi stie de ei, nu actioneaza sub nicio forma.

Politia cumpara telefoane, gen Nokia, de la coloratii ilegali? Facem ce ne trece prin cap si ne jucam cu legea? Ma intreb ca un stupid ca oricum lucrurile astea se vor dezvolta, prostia deja are o retea si maine, poimaine isi deschide si vreo institutie " andarcavar".

Iubesc telefoanele Nokia si vreau sa mi le vand pe toate. De la Nokia 5310 pana la Nokia X6, totul cu garantie, pacat ca nu am grasime in exces si nu ma fardez pe intreg trupul cu negru. Sa mananc ciocolata amara?

| Pot explora Transfagarasanul pana pe 31 octombrie 2010 |

2010-10-02T13:22:00.001+03:00

Am observat o activitate intensa a romanasului prin zona Transfagarasanului anul acesta si o experienta de neuitat cu un peisaj extras parca din alta lume, nu din Romania poluata si plina de mizeria urbana.

Inca nu am ajuns sa ma ametesc printre serpentinele Drumului National 7C, dar pe data de 3.10.2010, adica maine, ne-am decis mai multi prieteni sa punem bani de benzina si sa fugim de Ploiestiul ce e in plina asfaltare datorita primarului Volosevici.

Si tu poti profita de altitudine si de aer curat pana la sfarsitul acestei luni, dupa care, pana la vara, doar din poze vei mai putea admira o mica avere pe care doar Romania o are. O salutam pe acesta internauta cale si pe Elena Udrea cu tot cu pantofii ei rosii cu toc de treisprezece pentru ca ne-a amintit de turism si de chinezii dorinici de aventura salbatica si taraneasca.

Acum sa ma tem de vreo rapa, de vreun vitezoman cu masina tunata, de vreun fenomen paranormal sau de vreo furtuna tanara si nelinistita.

In caz de nenorocire voi suna, daca voi avea semnal, la 112. Daca va bate gandu', va astept la altitudine maxima!

| Ziarul Click o trimite pe Dana Nalbarul la psihiatru |

2010-10-01T12:15:00.001+03:00

Nu sunt un fan al Danei Nalbaru, nici nu i-am urmarit activitatea in ultima vreme, dar nici nu sunt de acord cu vanzarea unoer produse ce musamalizeaza o minciuna scrisa de catre vreun anonim.

Ziarul Click inventeaza, ca orice alta parasuta de lux, pentru ca omul sa citeasca, sa intre pe site si chiar sa cumpere ziarul. Mi se face scarba de cate sexualitate a ajuns presa sa vanda si ma crucesc si cand aud cererile cititorilor. Daca aveti chef de penetrari sau frecari si nu aveti cu cine, dati un "sarci" pe google si cautati asa: filme porno gratis; Apoi reveniti pe blog la mine si injurati-ma ca tot spre un ziar ati fost redirectionat. Aveti dreptate, unii obosesc, dar nu renunta, intoxica fiecare cuvant stergandu-i adevarata valoare. Trebuie sa cauti bani si sa dai de saracie, sa cauti saracie si sa dai de fericire. O joaca a jurnalistilor ce vor sa manance si ei o paine. Grasilor!

Stirea se afla aici, iar dupa ce e facuta nebuna, depresiva si de dus la psihiatru se ajunge si la o concluzie. Stirea este un amarat de pamflet si trebuie tratata ca atare. Sa nu explodezi in idei vulgare? Sa nu inchizi pagina definitiv si sa-i consideri pe cei de la click niste schizofrenici?

In cele din urma aud explicatia: Informatia nu este sigura, sursele sunt prea putine, in caz ca se supara Dana, sa avem cu ce sa ne aparam.

P.S. Click.ro este un site ce primeste vizitatori de la obsedati, pedofili si politicieni ce se cred vedete.

| Azi, 30 septembrie 2010, cutremur in Vrancea |

2010-09-30T11:10:00.005+03:00

Observ ca nu a trecut inca luna septembrie si o miscare semnificativa a placilor tectonice s-a produs, exact asa cum au anuntat expertii.

Deocamdata nu se poate vorbi despre o catastrofa sau despre pagube materiale. Cei mai simtiti si matinali oameni au putut observa cum pamantul da semne de viata si de libertate, iar cei mai puturosi abia acum afla vestea.

Daca in urmatoarea clipa divinitatea ne-ar surprinde cu o replica zguduitoare la propriu, ne-am intoarce inca o data la Dumnezeu, dar ne-am reveni din "inteligenta" in cel mai scurt timp.

Cineva inca trage semnal de alarma, dar noi fumam iarba si nu ne pasa nici de cersetorul de la colt de strada, nici de criza in care ne-au bagat niste monstri si nici de familia pe care o iubeam cu patima intr-o alta viata.

Maine nici nu exista! Noi speram ca stirile negative sa-i izbeasca pe oameni de realitatea, dar efectul este total invers si ireversibil. Tragem aer in piept si observam ca asta nu inseamna traire, ci doar chin. Rugaciunea nostra nu se mai refera la sanatate si fericire, ci la castiguri de bani, la ploi cu vile si masini luxoase si la femei ce-ti ofera siliconul pentru o suma "modica" de aur.

Ne vindem si Pamantul se supara pe noi. Energia negativa pe care noi o emitam in urma actiunilor noastre egosite face ca o forta malefica sa ne poceasca cu riscul ca noi sa nici nu ne dam seama decat la final.

Cutremurul din aceasta dimineata nu a depasit 5 grade pe scara Richter! Cutremure mici sunt tot timpul. Dupa cum ne descarcam noi rautatea, la fel face si Vrancea, in cazul nostru.

Ce vreau sa zic? Ca vom muri ca niste prosti neimpliniti omorand visele altora.

2012 e departe de a fi un final! Eu vreau ca poveastea sa nu se opreasca. Voi?

| Cafeaua pe care vreau s-o savurez |

2010-09-22T13:08:00.004+03:00

Detin energie nelimitata, dar sunt usor de influentat si merg pana in panzele albe daca asta iti este dictatura. Te urasc si te iubesc si totul se intampla in doua clipe. Pun suflet in ceea ce fac si banul sta la panda gandurilor mele doar cand nu am ce intinde pe paine. Pisez usturoi il amestesc cu ulei si presar putina sare, azi nu am sa mor de foame.

Pariu ca uiti de tine? Arunci cafeaua in ibricul plin cu apa ce vrea sa se verse pe aragaz, faci o maroneala, o scalzi in micul bazin numit cana si pui zaharul nedulce. Bei totul ca pe apa sau ceai si fugi spre rahatul tau de munca de la care iti iei banii cand isi mai amintesc sefii de tine.

Nu se face asa! Trezeste-te cand inca mai auzi cum altii sfoaraie. Lasa-te purtat de frigul ce-ti intra in oase, cu ochi de somnambul ia un ibric in mana, umple-l pe jumatate cu apa. Aprinde focul la aragaz si pune-ti creatia la incalzit. Intra in reverie, asteapta mersul tau sa prinda frigiderul ce depoziteaza cateva picaturi de lapte. Gaseste cafeaua aromata si amestec-o cu ce ai tu prin dulapurile tale. Fa-ti putina ordine in dimineata si ia o lingurita, pune cafeaua putin oparita in cana, adauga zahar cat sa simti rautatea vietii, amesteca tot si mai fa inca o cana.

Eu ma indrept catre patul ei. Ea doarme in surdina... Las canile la etajul doi al masutei. Ma duc s-o sarut, sa-i spun buna dimineata.

| E 3D si-l astept cu sufletul la gura |

2010-09-22T12:42:00.003+03:00

Mama imi povestea cum prin anii '90 ea a vizualizat prima data un film 3D cu niste ochelari speciali. Pana acum vreo doi ani, habar nu aveam cu ce se mananca, care este tehnica de filmare folosita si nici ce senzatii pot trai impreuna cu tine, ochii pe care-i ai mai sus de nas.

Am vizionat Avatar, SHREK, Alice in Tara Minunilor si am ramas ametit pana la final si la propriu si la figurat. Ador sa observ cum tehnologia are orgasm si ajunge sa se catere pe cele mai inalte culmi.

De vreo doua luni incoa' a inceput sa-mi dea tarcoale un promo al unui film pe care eu nu am voie sa-l ratez. Deja am stat cu floricele la gura si am urmarit 6 parti, mai ceva ca o telenovela, iar acum din nimic se va naste SUCCESUL.

Cand am auzit ca Saw mai are inca o parte si ca vine in format 3D am ramas masca." Tu vorbesti serios?" Cred ca vor avea incasari uriase si vor da oamenilor o noua perspectiva despre viata.

Cei care nu au urmarit inca nicio parte din Saw, ar fi bine sa se grabeasca, pentru ca e trist sa nu pot face legaturile cat mai stranse.

Saw 1, 2, 3 resusesc sa te bage in ceata si te fac sa crezi ca dincolo de ele nu mai exista niciun raspuns, dar apare si Saw 4 pentru a dezvalui si a incalci in acealsi timp povestea. Saw 5 si 6 te fac sa intelegi ca filmul are un scenariu foarte bine pus la punct si ca nimic nu e intamplator.

Si am zis ca s-a terminat, ca nu mai exista vreo replica, dar pe 29 octombrie 2010 se lanseaza SAW 3D.

Desi incredibil, nici SAW 8 nu e departe!

"Live or die, make your choice"

| I3.ro iti ofera blog pe moca |

2010-09-22T12:11:00.004+03:00

Nu este singurul site de hosting si manipulare a unui blog, dar este un copilas ce promite multe intr-un timp foarte scurt. E adevarat, fara oameni care sa scrie, sa se exprime si sa-si etaleze creatiile, o astfel de mini afacere poate da faliment mai curand decat s-ar crede.

Un pic de pasiune, un design atragator si vorbe pe intelesul tuturor, asta ca sa-ti faci cont cat mai curand pe I3.ro. Eu as tremura in fata concurentei, dar se pare ca exista oameni "mici" ce vor sa ne surprinda si ce nu se rusineaza sa infrunte gigantii blogspot si wordpress cu "violenta" romaneasca.

Eu unul, inca mai astept sa-mi cumpar un domeniu .ro si sa gasesc un om capabil sa-mi faca o imagine internauta care sa ma reprezinte. Daca I3.ro nu m-a convins, inca, pe deplin, mai are timp sa isi rectifice "greselile" si sa ajunga taticul meu de care eu sa ascult si la care sa apelez atunci cand am o frustrare sau vreau sa vars fericirea incinsa si pe altii.

Precizez ca exista si alte servicii ce au multe in comun cu I3.ro, dar care cer un tratament banesc ce ajunge de multe ori la o suma de pana la 40-50 euro. Cum vantul bate prin buzunarele multor artisti si cuvantatori cu pofte ispititoare catre tastatura, vrei sa-ti pice totul din cer pe gratis, asa ca I3.ro lasa loc de avansuri si logari constante.

Blog sa ai, ca cititorii vin singuri!

| Sex live cu moldovence in visele tale |

2010-09-21T09:52:00.005+03:00

Periodic stau si studiez "piata" cititoare de bloguri personale. Ma minunez de google-ul dumnezeiesc ce face niste redirectionari "impecabile" pentru romanasii nostri obsedati si fara o caseta porno sau o femeie macar gonflabila.

Undeva exista o eroare umana. Eu scriu despre moldovence, iar motorul de cautare ma indexeaza ca pe un bordel plin de femei ce sunt apetisante si live prin web cam. Asta e imputenie internauta, nu mai gasesti nimic concret, dai de inutilitati si ai speranta sa gasesti ceea ce te reprezinta.

Visele tale umezite de ce ai gasit pe internet pana acum putine ceasuri te fac sa vrei si mai mult. A doua zi cauti ca un schizofrenic cele mai focoase domnisoare, chiar si minore. Prin magie de tot rahatul ajungi pe blog-ul meu. Pentru ca esti tu cretin si nu ai habar, mai imi lasi si un comentariu in care iti arati dezinteresul si ma judeci pentru faptul ca nu poestez imagini pornografice pentru ciuperca ta destrabalata doar de Emanuela de dincolo de televizor.

Cum sa ma iau eu de "Fata de la miezul noptii"? Daca e vreo moldoveanca? Incep curand sa cred ca am ceva cu carnea frageda si cu perfeciunile materialiste Nu am bani dragele mele, nu am de dat!

Continui sa scriu despre obsedatul ce imi "ataca" blog-ul si-mi sugereaza noi idei. Nu am sa-ti dau satisfactie, nu ai sa gasesti "tremuriciul" pe aceste pagini si te voi expedia cu dezinteres.

Google-ul nu-ti arata ce are el mai bun, ci paginile care sunt cele mai vizualizate. Sex, bataie intre minore, negrese focoase si pline de frisca, fantezia ta, show lesbi, tot ce-ti doreste singurul tau neuron uitat la mijlocul trupului, dar nu pe aceste meleaguri. Incearca ceva mai rosu sau mai pink, du-te la chilometru si risca acumuare de boli, suge-ti burta si da-te un tinerel plin de virilitate.

In cazul in care e rost de sex live, atunci sa fie si atingeri, pe net e doar o aluzie. Ia-ti somniferul si ceaiul tau de tei, amorteste-ti si atrofiaza-ti poftele pamantesti.

Incepe sa gandesti si sa cauti eficient!

| Cine se exprima pe internet? |

2010-09-20T11:17:00.004+03:00

Incepand cu cei ce nici macar nu au implinit cei sapte ani de convietuire si adevarata constientizare si terminand cu un batranel de peste optzeci de ani ce-si cauta dragostea prin poezia ce-o posteaza pe internet, aproape toti detinem un calculator cu legatura catre internet.

Nu e de mirare ca nu mai vedem lumea, realitatea, cu aceiasi ochi. Sa calatoresti catre munte, sa mananci o rosie sanatoasa si sa bei un lapte de la sfarcul vacii, e un lux de pe care incepem sa stergem praful plin de indiferenta.

Stai gol in mijlocul pustietatii, alergi ca un nebun cu laptop-ul conectat si nu lasi twitter-ul si facebook-ul la o parte. Nu inteleg de ce trebuie sa-i informam pe ceilalti (chiar si pe prieteni) in legatura cu starea alimentelor noastre imediat dupa ce ele vor sa iasa pe usa auxiliara. Unde mai este acel tabu de care cu totii avem nevoie? Nu cumva ne vom plictisi cand vom atinge perfectiunea?

Unirea (conexiunea) , pe langa multitudinea de satisfactii, aduce si suicidul spontaneitatii, cersitul de lucruri ce pana acum iti pareau un hoit si retragerea cand ceilalti iti incalca REPLICILE tale divine.

A te exprima nu e un lucru de evitat. Partea proasta e ca noi ne exprimam atacand persoana si uitand de libertatea ce sade la loc de "cinste", ca un ciorap amortit si uitat in locuri inaccesibile mainilor, ochilor si aspiratorului.

Iti inteleg talentul, dar nu exagera cu turbo pus in degete, nu te juca cu imaginatia crezand ca esti impenetrabil prostiei. Te exprimi ca sa ce? Sa spui ca esti public si ca promovezi fufele la TV?

Si eu ma exprim pe internet, dar asta ca sa fac economie de foi si pix si ca sa vad cine mai vrea sa-mi dea o lovitura pe la spate.

Unii fac poze, altii vorbesc, altii canta si cativa cica scriu. Nu e drept! Exita talente ce nu-si arata viata pe internet, ce scrijelesc totul pe peretii casei sau inchisi intr-o lume fascinata si iubita de natura. E drept, ei fac dragoste cu pamantul, noi finalizam prin a ne pica curentul. Observam unde ne-a dus egosimul si ne-am gandi la o invazie a bucuriei ce altii o detin si sunt pe cale s-o imparta cu noi. Ce ne mai retine? Pacatul rostit si apoi facut, dar negandit, viata de oras si metroul ce te plimba, dar nu-ti foloseste picioarele si copacii ce nu-i gasesti decat in parcuri, inca.

O cruce ce ne-o facem inainte de a da " enter" si speranta ca tastatura ne va face mai celebri. Un drog ce-l sustinem si-l promovam si o boala ce circula prin vene noaptea cand doar credem ca suntem deconectati.

Bizarul spune ca unii au gandit strategii in lanturi de cate cincizeci de ani. Noi murim ca prostii, ei sunt imputiti de bani.

NIMENI

| Edward Stanescu scrie pe viatadeliceu.ro |

2010-09-15T11:17:00.006+03:00

Nu am primit spaga nici rosii, nici castraveti si nici bani lichizi ca sa scriu despre un "oarecare" pe care de curand l-am intalnit in mod oficial, in calitate de invitat, in emisiunea pe care o moderez. Mi-a mirosit a om imbibat in cultura si care vrea sa elimine majoritatea ce se respecta cu prostie de calitate.

Viatadeliceu.ro, este o revista online ce prezinta posibilitati nenumarate internautului de a-si satisface curiozitatile de orice fel. Pustanii, precum si fostii liceeni se pot exprima in mod liber fara a regasi pornografie destupata sau ironii necontrolate.

Cum e Edward la prima vedere? Cu ochelari pare un tip pregatit sa te dea pe spate, care nu te va lasa sa-i dai peste mana si care-si va sustine ideile pana in panzele albe, un luptator cu constiinta si un pudic cand vine vorba de supravietuirea pe timp de criza. Nu dupa multa vreme isi paraseste ochelarii si devine o sosie a lui Tudor Chirila, un om care e dezbracat de egosim si de falsitate, un jucator in viata.

Imi doresc ca viatadeliceu.ro sa creasca in ochii oamenilor cu cap si sa capteze si fidelitatea celor mai indrazneti si cautatori de senzatii cuvantate pe internet.

Inchei asa: Fara aroganta nu faci fata!

| Esti batran ticnit si vrei sa divortezi |

2010-09-11T00:51:00.003+03:00

Nu e de mirare ca in ziua de azi feminitate face ravagii facandu-i chiar si pe cei mai impotenti barbati (trecuti) niste obsedati nemilosi carora le cad balele din gura. E suficient ca un sfarc provenit de la o tanara domnisoara sa-si faca aparitia prin bluze transparente sau chiar sa se arate spontan si fara rusine, facandu-ti cunostinta cu erectia de mult atrofiata.

Arunca-i pudoarea si rusinea ta femeiasca in gura lui extra cariata si plina de dorinta in a suge ca un prunc o gura de lapte si fa-l sa taca.

Barbate, te simti bine acum, nu? Parca-ai fi in tinerete! Doar ca odata ce te-ai terminat devi un catelus. Pentru siguranta, curva, bestia, frumusetea... iti ofera o zgarda. Ti se pune un nume de cod: cutulache. Acum pupa tu la mama fiecare coltisor ce-i acopera lenjeria intima si cotizeaza cat de des posibil cu hartiute de calitate, gen euro.

Nevasta-ta e plina de nervi, ii e scarba sa te mai priveasca si incearca sa discute cu tine. Tu esti prea destept, o evacuezi din calea ta din doua replici, dormi fara sa-ti pese de durerea ce-o creezi in jurul tau si care se extinde cu repeziciune.

Batran ticnit, ia potoleste-te! Iti fac cadou o scumpa papusa gonflabila ce nu-ti cere decat o singura data bani, la achizitionare.

Copii tai nu te vor mai inghiti din cauza deciziilor tale, iar in scurt timp si prospatura te va lasa sa putrezesti ca o ca un mar stricat. Nu crede ca lucrurile "frumoase" sunt pentru vesnicie. Adevarata fericire sta in ceea ce ai realizat pana acum si nu de unul singur.

Divorteaza totusi, ca sa nu zici ca n-ai facut-o si p-asta, fa partaj si ordine in sentimente si roaga-te la Dumnezeu sa nu te judece. Cladeste-ti o structura adevarata si mori in bratele unei fapturi fragede ce-ti spune ca te iubeste, desi ar calari o scula, super unealta, pana i-ar sari capacele, doagele, creierii. Tampeste-te si nu ma lua in seama, creste copii altora, fa-ti un viitor ruginit si joaca o ruleta ruseasca.

Un glont e pregatit pentru oricine greseste! Tu ai gresit de prea multe ori, iar painea cea de toate zilele ai impartit-o pe ascuns si celor ce nu ti s-au numit nici familie si nici cersetor.

Esti batran, te inteleg, iti foloseste si ultima zeama amortita prin butoaiele sparte si impanzite de carnea ridata si paroasa.

Epileaza-ti fanteziile, ucide-ti ispita, dar fa ca dragostea sa mai infloreasca in cel putin inca o mie de moduri.

Daca nu, ai murit de mult, acum doar coarnele unui gingas demon mai iti imping intentiile si picioarele. Vei regreta cand vei afla... cand usile nu ti se vor mai deschide.

| In exclusivitate, Madalina Manole isi ia adio |

2010-09-10T17:52:00.005+03:00

Salut pe aceasta cale televiziuni nationale precum, Pro TV, Acasa Tv si Antena 1. Stiu ca foamea este mare, dar ma macina un lucru dureros. De ce nu-i lasam pe cei ce nu mai sunt printre noi sa se odihneasca in pace?

Ieri Diaconescu statea in mijlocul audientei, astazi cerseste un nou subiect, iar voi vorbiti despre Madalina si despre sufletul ei la care nu multi au ajuns.

Maruta si-a lasat barba si look-ul "noilor" oameni e din cauza vremii ce se schimba la fel de rapid. Ne vindem ca pe niste curve si ne asteptam ca oamenii sa ne placa pentru ceea ce suntem dincolo de sticla. Nu mai merge cu realitatea, unii dorm in scaunele lor si dau ordine, iar altii executa fara drept la cuvantare.

Nu e cum vrei tu, e cum vrea MUST media, cum vor viitorii morti si oamenii pe care nu-i apreciem decat dupa ce stau dupa gratii, la doi metrii sub pamant sau dupa ce depresia ii innebuneste.

Filmul Madalinei Manole se va arata in mai putin de o ora si va inchide gura tuturor celor care au suspectat suicidiul ca fiind un plan diabolic al celor apropiati artistei.

Happy Hour se bucura de incasari fabuloase, toate ziarele nationale de maine vor scrie cate ceva despre "eliberare" si "adio".

Televizorul isi bate joc de noi! Ne aflam intr-o oala ce sta sa dea in foc si noua ne pasa de ploaia de afara.

Senzational, dar am inchis televizorul, nu-mi doresc sa inghit voma celor ce vor sa-si promoveze un album sau imaginea pe spatele unei tragedii.

Madalina Manole, adio ...

| Cazare revelion 2010 - 2011 |

2010-09-07T17:03:00.004+03:00

Poate nu va vine sa credeti, dar eu unu, deja imi fac planuri inca de pe acum in ceea ce priveste bugetul pentru la iarna si mai ales cheltuiala dintre ani.

Nici macar nu am iesit din datoriile facute cu Marea Neagra si ne gandim ca e bine sa avem in mintea noastra si o administrare a sumelor fabuloase pentru Revelion.

Mai putin de 4 luni au mai ramas si aproape toate site-uri specializate si-au etalat ofertele la cazare si masa festiva pentru MOMENTE SPECIALE.

Sper sa nu fugim prea multi din tara din dorinta de a economisi, ci sa ne bucuram de frunza noastra verde si de frigul ce se va napusti curand asupra noastra.

Eu as opta pentru Brasov sau Timisoara, desi preturile sunt piperate si parca nu se merita. Sau as ciocni paharul de sampanie, sus, undeva pe un munte, la o cabana uitata de lume, unde nici electricitate nu exista.

Cazare de revelion gasesti la orice pas, inca. Te sfatuiesc sa incerci de pe acum sa optezi pentru cateva locatii, deoarece ofertele se vor cumpara rapid si a ramane pe dinafara inseamna a da si mai multi bani.

Pana atunci cazeaza-te intr-un loc de munca stabil, unde banii se dau la timp si unde colegii tai iti sunt si amici de bere (fara alcool).

| Deconecteaza-te, rupe-te, lasa-te |

2010-09-06T01:18:00.005+03:00

Timpul fuge, nu sta in loc! E ca nisipul ce se strecoara printre degetele tale calde si bronzate'n soare. Te rog sa-mi juri tradare, sa-mi chinui apogeul si sa ma rupi de credinta intr-o lume stupida. Adu-mi aminte cat mai des cat de fericit sunt cand visez. Zambeste-mi atunc cand eu obosesc, sterge-mi lacrimile doar atunci cand nu mai stiu sa plang si ucide-mi visele de noapte ce seamana a cosmaruri.

Te apelez de pe un norisor pufos. N-ai ghici in veci, sunt in bratele tainicul "ei" suflet si iti daruiesc putina liniste, deconectare de la bomba biologica ce zace in rautate celor fara vina.

Televizorul ne arata: stiri cu spanzurati, taiati, accidentati, omorati din greseala sau cat de trista e Romania, poate chiar lumea. Radioul ne puna duduiala in delir, ne imita, ne fura identitatea, ne spune cine nu suntem. Sunete si imagini, atingeri si vibratii, mirosuri scumpe si gusturi de lux si nici pic de placere din interior catre exterior.

Rupe bucata din timpul tau si uita de restul omenirii. Macar 5 minute pe zi ofera-ti exclusivitate, rasfata-te si asculta-te cum respiri. Plimba-te hai-hui cu ochii inchisi si fa un mix de culori divine, priveste ceea ce va deveni noua ta viata.

Ceea ce se numeste tehnologie nu e pentru salvare de fericire. Save-ul tau de pe pc nu aduce intelepciune, iar noul tau telefon nu reda adevarata voce a unei persoane cu care conversezi. Viata nu inseamna o mare de biti, ci lucrul manual al nostru pe timp de lumina. Lumina de sus, nu artificiala.

Iti cedez in scris o mare dorinta, o bucata de fericire plina si inertie de liniste fara intrerupere. Totul dupa inchiderea pc-ul-ului.

Ar putea fi un inceput.

| Dupa nunta si copii, urmeaza porno |

2010-09-02T12:30:00.003+03:00

Porno defineste manunchiu tau de dorinta, jarul ce nu s-a stins nici pana in ziua de azi, pielea ta ce a inceput sa miroasa ca pentru o prima intalnire si hainele "noi" ce ti le-ai scos de la naftalina.

Te da de gol mersul tau si balbaiala in care dai atunci cand esti intrebat unde te duci. Tu minti si spui ca ai probleme cu serviciul, nu recunosti ca petreci intr-o alta lume, o luna de miere continua.

Imi place sa te ascult ca pe un vecin ce sta perete'n perete cu mine, dar mi se face greata cand lucrez pe mai multe fronturi si trebuie sa-ti acopar spatele. Am ceva experienta in musamalizarea pacatelor tale, dar nici cel mai bun prieten nu ar considera, in acest caz, ca fiind deplasata tradarea.

Iti daruiesc cate casete xxx vrei tu, doar potoleste-te omule. Macar inchirieaza o curva de lux o data pe luna, atunci cand iei si tu salariul si-ti permiti, fa-ti de cap si scapa de fantasme cat mai curand. Totusi nu asta e solutia!

Nu vreau sa tremuri de frig intr-o groapa transportata'n balta imediat dupa ploaie. Vreau sa mai bem o bere impreuna si sa nu te'mbeti de tampit, singur, la colt de strada. Inca mai ai sanse de recuperare, iar eu iti voi intinde o mana de ajutor, pentru ca asa simt.

Partea proasta e ca sotia ta abia de-ti miroase ipocrizia si inca te mai dadeceste ca pe cel mai drag purcelus. Nici nu vreau sa-mi imaginez chipul ei in lacrimi si copii ce vor sa faca si ei la fel.

Educa-ti sufletul!

| Hoitul de care suntem vinovati |

2010-09-01T15:56:00.004+03:00

Cand ceva dureros se intampla, omenirea este in stare sa sufere si sa jeleasca la fiecare portita, fie ea reala sau virtuala. Nu uitam sa aruncam vina asupra unor oameni si sa-i criticam pentru modul ipocrit in care au actionat.

Tranzactiile noastre de ordin sufletesc functioneaza ca pe roate: se trece de la iubire la ura intr-un mod alert. Acum te papusesc si nu mai pot de dragul tau si in urmatoarea clipa iti var scuipatul meu pe tine, mi-e scarba.

Politica si femeile au un rost pe planeta asta, sa ne promita marea cu sarea, sa ne innece in vise si sa ne jure ca o sa fie curat. Ne stergem pentru moment balta de lacrimi ce zace in ochii nostri si mirosim a parfum pentru cateva zile. Nu trece o viata si ajungi curva societatii, din vina ta.

Daca ciorapii tai stau imputiti prin incaperile tale mult prea dichisite, daca nu faci altceva decat sa pui kilograme pe tine, daca esti intr-o cearta continua cu vecinii, daca iti bati nevasta si copii te urasc, tu esti vinovatul. Iar eu nu te judec, dar te-arat cu degetul.

Cu plapuma asta plina de necazuri ne invelim atunci cand ne este frig, doar soarele ne mai da speranta unei reveniri. Un wc-ul ecologic plin de "viata" de care ne folosim, tara noastra draga pe care o ruginim.

Romanul, tiganul, cersetorul, omul in intregimea sa, se ia dupa ce aude, el e vinovat doar ca a uitat. Nu mai stie sa fie creativ, lucreaza pentru altii, asteapta ca banii sa cada din cer si rupe visele celor ce abia incearca sa si le construiasca in minte.

O privire spre ursuletul meu de plus ce nu imbatraneste niciodata, ea, pastrunsa de caldura somnului si eu. Cam putina pace dincolo de peretii in care-mi "zace" privirea.

O sa lingem acadele, o sa mancam ciucalate si o sa bem cafele decofeenizate, toate cu aroma de hoit. In felul acesta limbile nostre vor tremura de spaima si mintea va gasi o solutia pentru radacinile nostre ce se rup.

Sa plantam in noi bunatate si sa culegem in fiecare toamna fructul fericirii.

Deocamdata treaba e simpla: suntem pana la brau bagati in hoit si mirosim in toate tarile. Doar la noi in tara ne plimbam cu Ferrari si Q7 si totusi mai avem o sansa.

Pasta de dinti n-o sa ne spele gura de vorbele murdare. Strategia vine din interior catre exterior.

In fiecare zace o indiferenta nelimitata. Folositi-o ca replica impotriva celor ce ne conduc de pe scaune si din televizioare. Indepliniti-va visul.

| Ilie Nastase, inca potent, da' fara creier |

2010-08-31T10:59:00.010+03:00

Iei la cunostinta faptul ca ai trecut de varsta de 60 de ani, iar intalatia ta inca duce. Ramane sa te gandesti la ce alternative ai.

Esti un inteligent, un domn al manierelor, un oarecare cu o experienta aproape nelimitata.

Femeia ta de-o viata, gen Amalia, nu-ti mai place. Te-ai saturat si de alte doua mii de gauri pe care le-ai mai scobit din cand in cand si iti e dor de una proaspata cu carnea tare si neinvinsa de inteligenta feminina.

Iti tragi o pitipoanca cu rochita nu foarte scurta si te plimbi cu ea prin Timisoara. Te dai in vant cu pletele si mananci sanatos ca sa mai tragi si tu la o buca. Relatiile tale injosesc bunele maniere si rahatul de la "magazin" ti-l gasim in replicile tale scoase pe gura.

Ti se scoala prea des si nu are cine sa te satisfaca? De ce naiba nu te duci la curve de lux? Te-ai tampit acum, pe ultima suta de metri?

Nu lasa cuvatul "rusine" sa fie parte din sinonimia ta.

Pacat de cei ce ti-au apreciat talentul si au dat bani buni pe tine. E firesc sa se numeasca curva cel ce primeste bani multi pe degeaba. Tu? Tu esti o curva batrana.

Daca inca te mai crezi in stare sa primesti laudabilul statut de "gigolo", atunci incepe sa lovesti cu forta madularului in cele inabordabile. Nu le mai deflora doar pe cele ce-ti cad in brate fara stiinta.

Ce nu pricepi? Esti ca un tataie, ori cu tine, ori cu politica, e acelasi vals calcat in picioare.

Unde iti e creierul? Jos in pantaloni? Pe mine nu ma impresioneaza finetea ta cu care vezi lucrurile, mi se pare ca esti doar un pervers ce incalca normele bunului simt si da fericirea pe o stramta pasarica.

Macar daca te faceai gay, asa aveam multi dintre noi o explicatie clara. Dar sa te scoli aproape cu bastonul in mana si sa spui ca inca esti smecher si'n putere...

Regrete eterne celor ce te lauda pe degeaba sau pentru omul ce-ai fost. Nimicul ramane in stomacul tau si-ti va da fiori aproape de punctul limita, asta daca nu vrei sa i-o tragi si ei, cea care te'nteapa cu coasa.

Nasty, ce sa-ti spun, esti ca un cub de gheata ce are succes doar iarna cand sar puicutele infrigurate si fara inima. Vreau sa nu te congelezi pentru pastrare, lasa generatiile urmatoare sa repire cum trebuie.

Daca ai si cea mai mica asemanare cu Diana Ross din tinerete, te poti prezenta, goala, in bratele fermecatorului om. Te va considera o mingie, se va juca cu tine si cu sufletul tau, tenis de camp.

De ce sa-mi fie rusine cu Nikita? Mi-e rusine cu tine, armasar fara mila.

Si cum el "dedica" pe youtube, scriem si noi: "du-te'n mortii ma'tii", "pleaca de-aici".

P.S. Parca'l vad si pe Bote peste vreo douazeci de ani, nu departe de aceasta atitudine.

| Tiganilor, sa ma votati! |

2010-08-27T21:07:00.006+03:00

Am o fantezie ce intrece granitele sexualitatii. Pe tine, omule de rand, te voi spune regulilor, te voi pune sa semnezi si iti voi garanta o viata linistita si plina de bani. Gandeste-te la frumusetea frunzelor ce ies din pamant pentru ca de altceva nu vei mai avea parte.

Voi face din tine o leguma, un om fara cuvant, un nimic ce se va supune unui zid inalt pana la cer. Te ingrop in gramezi de minciuni si iti jur continuu ca te voi ajuta. Eu sunt persoana de care tu ai nevoie, persoana ce vine din urma si inlatura ratatii si hotii.

Chiar si sa vrem si raul tot nu va disparea. Si negativul si pozitivul, fac parte din viata noastra.

O sa-ti opresc bataile inimii si cateva clipe vor fi pentru exclusivitatea ta. Vei povesti ce amar simte limba ta si sarutul banilor iti va tatua batjocura pe fruntea ta.

Va oblig sa ma votati, dar nu vi-o spun in fata, va pun doar sa semnati, sa faceti parte din gasca mea, sa ruginiti si sa incremeniti cand imi auziti numele. Sa alergati si sa va inmultiti cand va zic eu. Voi fi conducatorul vostru. Si va promit, voi face mai multe decat ceilalti.

Ma doare tare si de tigani si de romani. Dar cel mai tare ma doare de mine. Nu va voi pune pe voi pe primul loc, dar va voi face sa credeti asta.

... asa ar putea sa gandeasca o minte absolut bolnava.

Transpir si stiu ca-i realitate. Dane... dane...

| Cum se chinuie unii sa slabeasca |

2010-08-08T12:59:00.005+03:00

E groaznic cand nu te mai simti bine in pielea ta. Medicii practica liposuctia, dar nu adauga si muschii, banii sunt putini, iar noi abia de ne permitem o shaorma toxica pe saptamana.

Sunt de parere ca saracia ii face pe oameni mai grasi, asta pentru ca tentatia spre chimicale este mare si pretul este accesibil. Produsele BIO sunt doar pentru cei inzestrati cu bani pe card sau in buzunare. Discriminarea e in floare si nimeni nu observa libertatea inconjurata de garduri.

Cand greutatea ta ar trebui sa fie de aprox. 60 kg, iar tu depasesti 90 kg, anturajul in care tu supravietuiesti incepe sa-ti bata apropouri, totul devine sufocant si te excluzi din evenimentele ce te vor doar in bikini si cu zambetul pe buze, balacindu-te in piscina, mare sau ocean.

Femeile se chinuie tot mai mult sa arate ca standardul de la televizor. Stardardul care oricum e un fake plin de fotosopare. In alta ordine de idei, minciuna mass mediei este o lege pentru cele ce vor sa arate ca fetitele de la miezul noptii.

Mi-as dori ca slabirea sa nu contina:

Pastile, scumpe sau ieftine, administrate in scopul unei slabiri sigure si rapide.

Degete pe gat, imediat dupa o masa copioasa.

Laxativele ce consumate in mod excesiv pot duce si la deces.

Foametea si postul (religios) indelungat.

Diete ce includ medicamente promovate de catre nutritionisti.

Iar chinul continua la nesfarsit, chiar si mintea trebuie pregatita atunci cand trupul urmeaza a scapa de o greutate, fie ea minora sau majora.

Fara miscare nu faci altceva decat sa-ti privesti surplusul de piele ce incepe sa-ti atarne imediat dupa primul kilogram de care ai scapat.

Foloseste-ti picioarele cat inca le ai. Alearga, mergi pe jos, danseaza si fii un trup BIO.

| Foloseste-ti picioarele |

2010-08-05T08:39:00.005+03:00

Inca de ieri, 4 august 2010, am demarat o campanie ce promoveaza miscarea. De azi ne miscam, de azi mergem pe jos, alergam si nu uitam sa dansam, Hai sa le luam pe rand:

Misca-te! Nu sta in loc, nu lasa timpul sa treaca, nu lasa lenea acuta sa te dizolve pana la ingrasarea ta fizica si psihica.

Uneori, rapiditatea te seaca de spontaneitatea. Mergi pe jos si ai sansa sa traiesti viata din plin. O plimbare zilnica te scapa de stres, calorii in exces si aglomeratia din mijloacele de transport in comun.

Alergand, vei simti energia copilului din tine. Sedentarismul e al nimanui!

Nu e nevoie sa fii un profesionist, si tu poti dansa in felul tau. E vorba de tine si de putina muzica.

Utilizeaza optiunea " Cauta", implementata facebook-ului, pentru a regasi campania " Foloseste-ti picioarele". Alatura-te acestui proiect non profit, adresat tuturor oamenilor de toate varstele.

Curand nu ne va mai fi rusine cu noi, ne vom acorda mai multa atentie trupului pe care il avem si vom stii sa luptam pentru un echilibru al vietii.

Totusi, daca te seaca aceasta campanie, inseamna ca nu esti departe de a-ti bate joc de sanatatea ta. Obezitatea vine in sprijinul tau din momentul in care incepi sa-ti neglijezi viata cu totul.

Sanatos inseamna putin din fiecare.

Doresti sa promovezi aceasta campanie? Lasa-mi un comentariu, aici, pe blog, pentru a putea stabili anumite detalii "tehnice".

Aceasta campanie nu sprijina niciun partid si nu plateste pe nimeni pentru un asa zis "ajutor". Faci pentru ca iti doresti! Nu te obliga nimeni.

| Manole moarta, Diaconescu cu banii in buzunar |

2010-07-18T23:30:00.004+03:00

Suntem experti cand vine vorba de prostie. Unii o exprima, altii profitam de pe urma ei.

Cand moare un artist, se face promovare la greu, trebuie sa stie o lume'ntraga despre "eveniment", cat viata persista, parca sufletul respectiv nu exista pentru MUST media. Incep sa-mi fac planuri pentru sinuciderea mea, macar pentru cateva zile, astfel imi voi promova numele si voi fi pe primele pagini, oriunde in tara asta ce poarta prezervativ la intrare in contact cu inteligenta.

Poate nu are prea multi dinti in gura, dar Diaconescu nu e un oarecare. A manipula, pentru el, inseamna a trai. E o chestiune de viata si de moarte, orice vede, tranforma intr-un subiect de nota patru cu indulgenta. Cum romanul nu stie unde sunt ascunse valorile, pune botul si linge, incultura pe bat, servita la televizor, pana la epuizare.

Diaconescu ne distrage atentia, la fel ca toti ceilalti ce inventeaza SENZATIONALUL!

Madalina Manole a murit pentru asa i-a fost scris. S-a sinucis sau cineva a lucrat mult la o idee criminala. Important e ca ea nu mai exista, restul e inutil. Cei ce se dau acum viteji si fani ai ei, sunt echivalentul unui zero. Cat inima artistului traieste, fanul sta ascuns sau e chiar inexistent.

Profitati de cei ce inca sunt in viata si va pot aduce fericirea in bratele voastre. Iubiti ceea ce pentru urmatoarea clipa poate deveni aminitire. Cand te astepti mai putin, poate deveni prea tarziu.

Vor muri toti, rand pe rand, iar Diaconescu si restu', vor profita din plin. Voi va veti uita la televizor si va fi suficient ca sa uitati cat de frumoasa e viata privita prin ochii vostri.

Greseala voastra, greseala mea. Banii nu-ti aduc decat varsare de fericire direct in vasul de la veceu.

Te-am iubit si te iubesc, mass media mea idioata. Te rog, trezeste-te cat inca nu s-au prostit toti!

| Pe fruntea ta zace o eticheta |

2010-07-17T21:03:00.004+03:00

Adevarul e ca nu va mai trece multa vreme si vom purta asupra noastra si coduri de bare, poate chiar vom suporta si scanarea neintrerupta si vom fi contorizati pentru tot ce gura noastra imbuca.

Nu mi-ar parea rau sa simt cum cineva ma urmareste si sa am senzatia ca statului ii pasa. Dar visele astea se implinesc doar pentru vedete, aici, intre noi, supravietuim doar din respect si barfa.

Fruntea noastra lucioasa de-atata caldura bine-venita, surprinde ochii celor cu stare, iar vorbele curg din curiozitate. Rar intalnesti chipuri cu scoci la gura, fiecare vrea comunicare. Parca ii si simti cum au pofta sa-ti povesteasca ce a facut vecina sau cum e imbracata fufa ce zace plina de viata la semafor si asteaptand un nou tip de claxon penetrant si cu "valoare".

De cand ne stim... De cand ne stim? Va spun eu, de cand se povesteste de noi, inca de la prima boacana iritanta practicata pe adulti. Inca de atunci, invatam sa studiem omul si sa-i dam o nota in mintea noastra. Daca nu stim sa numaram pana la zece, incercam cu niste calificative sau expresii ale chipului nostru diabolesc de credincios vietii.

In alta ordine de idei, ne sustinem unii pe altii si ne adunam in bisericute pentru a ne impartasi experienta noastra de viata. Intotdeauna, exista unu' mai "cocos" si altu' mai fraier. La final, gaina castiga detasat, desi cineva i-a furat ouale.

Nu v-ati prins inca? Ne judecam unii pe altii si uitam de noi. Atentia si aprecierea e pentru ceea ce vad ochii nostri. Chiar si orbii vad... dincolo de aparente.

Noi suntem ceea ce ne dicteaza ceilalti. Conteaza de cele mai multe ori gura lumii, nu putem trai fara ca ea sa ne bage in seama si ne opunem parerilor rupte din realitate care de cele mai multe ori sunt si negative.

Eticheta de pe fruntea noastra, arata cat de studiati suntem de ceilalti. Am facut o coletie de pareri in mintea noastra, iar noi, in oglinda, ne vedem asa cum ceilalti ne-au descris. Am uitat sa ne descoperim pe noi insine si sa inchidem vocea din exterior.

Frumosul vine din interior, doar tu esti important pentru fiinta ta. Ambitioneaza-te si rupe eticheta!

Macar fa-ti un tatuaj si sustine-ti calitatile in fiecare litera inscriptionata pe pielea "muncii".

La final, dupa ce murim, va iesi la suprafata adevarata caracterizare: doar pamantul si viermii il vor mai cunoaste. Si totusi, a fost un om bun...

| Vara asta traiesc! |

2010-07-15T10:21:00.002+03:00

Sunt momente in viata asta ce vin pentru prima oara. Am senzatia ca mi se face pielea gainii si ma balbai fara incetare. Imi tremura vocea de vreau sa spun ceva, iar dorinta o soptesc in taina.

Am inceput sa ne bucuram atunci cand intram in contact cu non valorile, am inceput sa urlam atunci cand ni se cere tacerea si desenam avioane pe-asfalt chiar daca multi n-au zburat decat in visele de noapte.

Vara asta vreau sa scap de canicula, sa "ard" pe interior si sa imi exteriorizez fericirea. Inca o tin in mine, de teama ca nu cumva cineva sa-mi rapeasca ceea ce am doar eu. Stiu, sunt un egoist fara masura, dar nu as putea sa risc asa usor. Totusi, m-am gandit sa ofer cateva momente "sclipitoare si sa vad cum reactioneaza "natiunea". Si sa nu uit, sunt acelasi eu: mic, pervers si cu suflet mare.

Cuvintele ma ajuta sa ma descarc si sa va transmit ceea ce verbal "uit". Sunt in incercarea timpului si tot ceea ce interactioneaza cu mine e purtat de vant pana la o statie mai flexibila. Asta nu inseamna ca sunt un dur sau ca sunt infipt in pamant fara sa am acces la indoire, ci ca accept din ce in ce mai putini oameni pe langa mine. Nu e vina nimanui, sunt doar alte cliterii dupa care imi dezordonez nelinistea.

Imi fac de cap inca de la apusul soarelui si amestec alcoolul in limitele orizontului, nu specific mai mult decat trebuie si nu rezist a ramane in pustiu. Singuratatea mi-o regasesc pe o alta planeta, iar NOI, am devenit o singura persoana.

Vara asta sa tina toata viata si ceea ce e nepretuit si netrait de altii sa fie aplicat pe pielea noastra bronzata de aglomeratia razelor de soare.

Mai ramane sa-mi cumpar nevoia de a spera la o stare cel putin comuna, sa privesc cum in jurul meu se perinda oameni cu zambetul pe buze, oameni ce ma suporta asa cum sunt, care nu imi tin calea si care nu-mi doresc raul. Iar cine vrea sa ma urasca, are tot dreptul, nu condamn pe nimeni, dar va rog, lasa-ti-ma sa respir.

Voi face curand cunostinta cu briza si voi incerca sa nu mi-o trag doar trupului meu. Imi va fugi nisipul de sub picioare si voi clatina apa pana la epuizare. Vara asta voi face valuri si voi pluti.

Sper ca voi invata sa innot si ca marea imi va fi pe masura asteptarilor. In caz contrar, ma voi refugia in noapte si voi privi pata de luna de pe cer, voi dormi zilele si noptile vor radia de activitate.

Mi-e rusine de talpile celor ce calca doar stramb. Mi-e teama de cate becuri vor mai sparge "iluminatii", mi-e greu sa nu spun unde lumea a ajuns si nu retin sa ne fi impus cineva asta!

Pe ea o includ pana in maduva oaselor mele! Acum, traiesc...

| De ce mi-e scarba de Bote? |

2010-07-11T22:43:00.004+03:00

As sta sa barfesc cu voi, excitatele mele, pentru o vreme lunga, dar nu despre un om ce se vinde, ca pe o carne, petru putin sex si o musamalizare a adevaratelor lui pofte trupesti.

Am "auzit" un zvon, cum ca Bote ar fi gay si ca isi cheama feminitatea sa dantuie pe langa el, doar din respect si pentru a nu se da de gol. Parfumul lui se vinde ca pepenii in piata, iar Bianca e o alta carnoasa ce nu stie cum sa mai ajunga in bratele lui.

A fost prezent in show-ul "Dansez pentru tine", si asta doar ca sa se vaite si sa arate si mai mult cat suflet are el. ProTV-ul are un PR nebunesc de bun. Adica, din prost, face destept si din egoist, un mic Dumnezeu.

Ma oftic si plang noptile prin baie din cauza lui Bote. Nu pot sa adorm fara sa imi fac un plan despre cat de celebru trebuie sa devin si eu, exact ca si el.

Mai nou, toate genurile de femei, s-au strans intr-un show stupid, ca sa cucereasca burlacul din inima falsului nostru iubaret.

Inca vreo zece ani de penetrare continua si bilele lui nu vor mai propulsa decat obisnuinta.

Si stiti cine e vinovat pentru faima lui? Noi, astia care il tot promovam, chiar si eu, scriind acest post.

Mai bine ramanea la hainele lui, la materialele de peste hotare si mica lui creativitatea.

Acum e prea mare ca sa se mai uite la trenul personal cu care circula in adolescenta.

Un pic de PRO, ceva din Antena 1 si uite-l cum zboara prin gurile oamenilor.

E frumos ca are bani! Zi de zi, trece viata pe langa unii. Pacat ca nu ne dam seama de frumusetea a ceea ce ne inconjoara decat in ultimele momente.

Bote este un produs televizat ce sta asezat in majoritatea ecranelor si pe care PROSTIA il cumpara.

Nu-mi retrag cuvintele!

| Biker Days |

2010-06-29T12:30:00.004+03:00

Si multa bautura!

| Am luat-o razna |

2010-06-25T22:48:00.004+03:00

Cand vara ar vrea sa graiasca canicula si bronz uniform, eu stau si tremur in casa, fara sa-mi mai dau explicatii pentru tornadele spontane ce apar prin draga noastra tarisoara.

Hai sa tragem pe nas miros de viata, de aer de munte, de mass media adusa la tacere. Hai sa luptam pentru succes si sampanie.

Mi s-a scarbit de ceea ce aud si vad la televizor, de mirosul crud de rahat ce-l provoaca ziarele, de radiourile ce nici nu mai stiu muzica.

In timp ce multe femei se vor declara curve, barbatii vor suferi de o impotenta continua. Nimeni nu e capabil de purificare, traim intr-un haos ce ne conecteaza.

Nu exista clipa in care sa nu-mi dau dreptate. Imi spun cat de frumoasa ar fi "izolarea" mea in varf de munte, aducerea oceanului la picioarele mele, plutirea mea in spatiu, starea de drogare deloc ileagala, fumul industrial sters din plamanii mei.

Nu va trebui sa mai aveti multa rabdare, apogeul prostiei se va arata indata. Deja traim intr-o lume violata, intr-o intimitate de altii controlata, in globul ce unii il pateaza fara sa le pese. Fa o crima, omoara o veste!

Cladeste din ideile si dorintele tale un zid puternic, astfel vei reusi sa te aperi, sa distrugi gurile rele ce "macane" ca niste rate, sa tocesti graiul timbrului diavolesc.

Am luat-o razna, ne-am lovit puternic si nu recunostem. Ne curge sange si nu ne doare. Ne spalam si reusim o capodopera: zoaie.

Cine nu rezista, asteapta sfarsitul. Cine nu rezista, nu traieste. Cine nu rezista, nici nu s-a nascut. Ne bucuram, rezista o lume'ntreaga!

Cum sa nu innebunesti cand e criza, cand vezi ca buzunarul iti e tot mai gol, cand trupul cel penetrai de-o vecie, acum te respinge, cand masina si motorul iti zac in parcare?

Imi adaug accesoriile favorite si car pe capul meu o pereche de casti. Ma deconectez in stilul meu si cutremurul il simt in vene. Am toata viata in mainile mele si nu-mi vreau decat fericire, eu imi aleg starea. Paradox!

Si inca astept sa ma surprinda o ploaie torida, sa-mi ia nisipul dintre degete, sa rupa castele din vama. Sa ma "rastingnesc" cu inceputul lunii si sa beau o bere deloc singur.

Mai tarziu ea sa ma gandile in tapla, sa facem amor si sa ne prinda valurile, sa purtam dupa noi pahare si Jack... si-o sticla de cola.

Abia la final incepem sa respiram si ne mintim ca ne e cald, apoi ne e frig, apoi ne sarutam, ramanem pana la rasarit imbratisati.

Roaga-te sa nu sune alarma, sa nu ne dea de gol lumina, sa mai ramanem pentru o vreme sub clar de stele, sa fie magia de la 1400, sa rupem suflete din mijlocul pustietatii.

Iar pentru final de dragoste, s-o tinem asa inca zece vieti. Pentru inceput de iubire, sa ne dam cu crema de protectie.

Mi-ai bronzat sufletul! O sa tina o vara, o viata!

In lumea asta se poarta razna! Saruta-ma, ma!

| Prost să fii, facebook să ai |

2010-06-23T11:36:00.005+03:00

E na, doar nu va crede cineva că eu mut munţii din loc pentru a critica o comunitate în care până şi eu m-am înscris, dar mergând mai departe de obsesie şi de prostie, mă pot lovi de consumul excesiv de nimic în faţa calculatorului.

Cumpăraţi-vă un acvariu sau mai treceţi pe la bunici, pe la ţară, asta dacă vă doriţi suficient de mult să "munciţi", aşa cum faceţi pe faisbucul dumnezeiesc.

Voi, ăştia cu mintea seacă, să nu vă pună click-ul mouse-ului să vă faceţi cont şi pe ASTA, că se face România de totul de râs.

Dacă nu ştiaţi, această reţea de socializare nu e departe de hi5, doar că IQ-ul este, deocamdată, greu de atins pentru mulţi dintre romani. Iertat să fiu, dar cine se simte, chiar e!

De ce faisbuc? "Am zis să fiu şi eu "cool" & "trendy", la fel ca ceilalţi prieteni ai mei, să nu ies din rândul anturajului şi să mă fac celebritate", aşa mi-a răspuns o dragă ascultătoare în show-ul mETROnET în NOAPTE.

Mulţi nu cunosc, puţini sunt cei ce au cont. Virusul va face incizie până şi în cea mai sărăcăcioasă căsuţa, nu de alta, dar ar fi o ruşine să nu urmezi turma cea de toate nopţile pierdute. Mai în glumă, mai deloc, messenger-ul va face poc, se va pune pe stop, va fi dus la închisoare pentru 29 de... secunde, cam cât rezista un individ fără logare de la pornirea pc-ului.

Noua modă va fi turbarea, vor ieşi bulbuci la gură, se va încinge creierul, vor exploda bitii invizibili, se vor încrunta mădularele şi se vor usca scoicile la aflarea veştii:

A picat net-ul!

| Prostituție muzicală |

2010-05-19T11:36:00.006+03:00

Sunt un vinovat. Mă prostituez și-mi place comercialul. Poate că doar curva din mine și-a dat seama cât de interesantă poate fi boceală ce-o practică artiștii noștri români, dar foarte curând îți va veni și ție rândul.

Eu mă prostituez, iar ei câștigă bani și imagine pe seama urechilor mele. Nu e ca și cum aș sta tăvălit pe trotuarul de la kilometru cerșind un amărât de hit, e o falsă iubire între voce și negativ.
Boala creierului se înfiripă încă de la primul "play" și ceea ce-ți pare a fi original sau ieșit din comun, e defapt un cover al trecutului.

Manelistii sunt autentici, fură pe față și cântă cât îi ține glasul. Sunt niște fideli ai prostiei și nu îmi e teamă să-i apreciez pentru asta.

Muzicalitate frate, o ciorbă de cuvinte chinuite și aruncate la'ntamplare, o voce răgușită sau pițigăiată. Botoxate și siliconate, eronate și manechinuite. Un sex plin de manipulare și tuturor le miroase a bine.

Nu vă mai luati de MUST Media, ei arată o realitate dureroasă a prostiei care se vinde ca o pastilă a fericirii.

Au răgușit înainte de vreme, și-au arătat trupul fără magie, s-au penetrat cu și fără plastic, s-au lins pe bot de încercările vremii, au murit și falsează un zâmbet.

Mâine apare un nou videoclip! Tu ești vinovat dacă judeci valorile în mod greșit.

| Cand gresesc |

2010-05-07T04:23:00.004+03:00

Am de pierdut si nu-mi place sa spun asta. Ma linistesc si ma plimb prin orasul asta linistit in mijlocul noptii. Imi e tare dor sa va mai scriu cate ceva din viata mea in acest virtual usor de venerat. Sunt pasibil de "inchisoare", desi nu am omorat niciun suflet.

Nu prea scriu, nu-mi place tastatura, iar scaunul ma incomodeaza. Din picioare prestez mai greu si-mi pierd ideile.

Mi se pare ca banalitatile vin cu putere din urma si ma ataca fara sa am vreun mod de aparare. Sunt singur impotriva vantului si toti ma vor rapus la pamant. Parca zici c-ar fi mai fericiti fara mine.

Si vreau sa-ti transmit ca noptile sunt facute pentru a fi traite in doi, cu oleaca de tuica sau vin rosu, de preferat sa nu fie de la biserica. Cand te-a luat capul, poti sa incepi distractia, peretii se indoaie si sufletul se jupoaie. Doar o vlaga a trupului ar mai striga, ochii te tradeaza. Betia se instaleaza fara sa scurtezi tu timpul.

Am o relatie stabila cu lumea mea si iubesc universul. Simte-te si simte-ma.

Si recunosc, sunt uneori atat de stupid incat merit palme cu viteza luminii, mai multa violenta decat ar darui un violator sau un criminal in serie. Pasesc cu gandul spre Sibiu si spre Sighisoara, iar ceea ce-mi vine instant in rafale de imagini, e camaruta in care ne-am strecurat si am adormit ca niste pui abia nascuti.

In reteta fericirii s-a mai adaugat un personaj: ursuletul.

Iar cand gresesc, vreau sa dau timpu'napoi.

| Minumagica mea! |

2010-04-10T23:53:00.003+03:00

Sunt sentimente ce nasc trairi cu functii neintalnite nici macar in ploile torentiale ce ar vrea sa faca dragoste cu chipul tau. Ruga mintii tale e sa ramai in starea asta pana la sfarsitul sfarsitului, iar fentarea timpului sa fie la cheremul tau.

Pune-te in locul lui Dumnezeu si judeca-te cat poti de subiectiv, ofera-ti o sansa atunci cand altii pica din nori, cumpara-ti aripi noi, imbraca-te in ciocolata si jura-ti mireasma de vanilie.

S-a trezit si s-a'ntrebat ce fac... am adormit-o, am lasat-o sa venereze visul. Nu vreau sa se foieasca, vreau ca somnul sa-i fie amortitor de bun sau ca o stana de piatra ce iubeste miscarea in lumea ascunsa in ochii unei balerine adormite.

Un fluture se ia la'ntrecere c'un zmeu, iar tastele mele se scuza, inca produc zgomot deloc usor. Si muzica s-a stins, doar in imaginatia mea mai "urla", iar neuronii petrec in betie.

Ma retrag spre un coltisor plin de fericire, simt cum pielea ei fierbinte ma'nveleste si cedez dorintei.

Nu de mult, s-a nascut un nou cuvant: minumagic(a)

Minumagica mea, e timpul nostru in doi!

| Care e frecventa ta? |

2010-04-01T13:16:00.004+03:00

Ce-ti mai face nemurirea sufletului tau? Cu ce-ti mai ungi replicile ca sa reusesti la agatat batai de cap? Ce haine si parfumuri "scumpe" ti-ai mai achizitionat si cum mai comunici tu cu potentialul tau de cearceaf?

Adevar graiesc prin tastele astea, asa ca nu va sfiiti sa ma aprobati si sa va laudati ca detineti un cod, un cifru, un tainc al vostru, o frecventa pe care nu o sugerati decat in clipele mult prea hormonizate, sau atunci cand sentimentele va sunt zdrobite exact ca pieptul de pui inainte de a deveni snitel. Ca sa va treaca mai usor, beti ceva inainte!

Frecventa ta e compusa din dorintele pe care le ai de la viitoarea, actuala si fosta partenera de viata, exact in ordinea expusa aici, in scris.

Prima data esti nemultumit de ceva din prezent si tinzi la a-ti dori mai mult din ceea ce iti daruieste exteriorul, apoi te multumesti cu ceea ce prezentul iti "indeasa" fara rasuflare, iar in clipele cele mai nostalgice, te apuca un dor nebun de trecut, cat sa iti mai iei si de acolo cateva dorinte, satisfacute sau nu. Frecventa se compune si devine in momentul trairii un fel de ceata cu ploaie si cu soare, iar in cele din urma poate rezulta o floare mica, un pas spre un alt grai prin universul surd cu mutii si invers. Hai ca v-am zis-o!

Tragem o linie imaginara si ne destindem mai la vedere. Gagica pe care tu ai pus ochii e mult prea "sus" pentru tine. Ca sa o poti agata, ai nevoie de asa zisa arta a seductiei, apoi de curaj, ceva banuti pe card si prin buzunare si de atractia ta "fatala". O bautura fina si priza la public. Toate compun frecventa!

Exista o categorie aparte ce crede ca frecventa se rezuma doar la compatibilitatea sexuala, dar noua moda impune comunicarea de dinainte si de dupa, un fel de abureala la rece si cu ea moale, sau "minte-ma frumos ca-mi place...".

Ultimul gand ce macina micul meu creier e sa lamuresc o treaba cu tine, cititorul meu inventiv. Nu vreau sa confunzi frecventa pe care o detine intr-un anumit punct, radio-ul tau in banda AM sau FM, ci vreau sa tratezi totul ca atare.

Multumesc pentru citire si spor la cautare, chiar si online.

| Retrage-te cat inca nu te-au uitat toti |

2010-03-26T12:00:00.006+02:00

Sa te saturi de vedetisme si sa mai dai jos niste kilograme bune de pe tine! Nu e voie sa ramai aceeasi persoana ironica! Nu mai pot rezista sa aud cum te chinui sa scoti doua cuvinte din gura, crezand ca o lume'ntreaga se-amuza pe seama creativitatii tale.

Te-ai invechit si noua generatie te-a facut pe la spate. Ai disparut partial si doar zgomotul gurii tale mai reuseste sa polueze o frecventa, maxim doua. Si inca reusesti sa te suporti, lacrimezi o data pe an si te tranformi intr-un monstru. Inca mai poti scapa, inca mai poti musca din momeala mea, inca mai poti face un suicid cu destinatie directa spre egoism.

Ideea e ca te-ai cam afumat de la tigarile tale scumpe si curand vei fi servit pe tava canibalilor inchipuiti. Nu stiu, dar cred ca sunt cativa care ar vrea sa te manace de viu, sa simti si tu un flit in fata ta.

Iar daca sufla vantu' e posibil sa salivezi la saliva norilor, dar cum capu' iti e prea sus, vei cadea in prima groapa adanca si umeda.

Masina ce-ti mai face? Mai incapi in ea? Tot pe bonuri bagi lichid? Tot rasul ala prostesc de parasuta nepatrunsa il ai?

Vei da faliment in clipa urmatoare si multi vor afla vestea. Nu le spune ca ai fost cu boase, ca te vor face impotent. Da-ti curs imaginatiei si renunta la a mai fi cu gandul la fosta ta gagica senzuala. S-a inscris de mult in agenda celor mediatizati si la putere. Acum ramane sa mai dai pizza pe gratis si sa renunti la shaorma, sa lepezi chilotii si sa-ti faci poza la ea... Hosteaz-o si pe facebook!

Nu regret ca sunt rautacios, am o doza de realism in mine ce zbiara si-mi spune sa ma exprim. Eu ma abtin putin!

Trage pe nas aer curat si nu mai merge in basini!

| Cine vrea un idiot? |

2010-03-25T11:01:00.009+02:00

Futomodelul lu' Monica e pe toate blogurile si asta nu excita! Voi nu vedeti ca il promovati si mai mult? Voi nu vedeti ca facem Romania sa puta si mai rau?

Ne prapadim de ras, dar pe riscul nostru. Eu am inteles, e foame de trafic, dar nici in halul asta. Internetul a ajuns sa ne strice de multe ori ziua, sau sa ne faca dependenti de prostia altora.

Gargara stirilor mondene ne creeaza cruci in sange, iar conexiunea cu lumea intreaga ne face sa ne virusam venele si gandirea. Hartia igienica e acum pe post de servetel nazal. Am racit, ma lasa rece...

Frumuselul Romaniei cretinizeaza profund MUST media. Sa fie el fericit la suprafata, ca in interiorul lui zace o mare de cuvinte non culturalizate. Un nou idiot pe prima pagina!

" Taticu' lu' baiatu' asta", Botezatu', il lauda pe unde poate si el, desi nu cu multa vreme in urma, la Capatos in emisiune, il facea de cacao cu lapte. Sugativa si Bote asta.

Pana diseara, nu va exista om sa nu stie de Romania noastra cu tot cu englezismele noastre pocitoare. Romana nu ne mai place!

E trist. "Tu" nici nu stii, cat de idiot incepi sa fii!

P.S. Cine are chilotei sau boxeri de aici, sa taca!

| Floricica infloreste |

2010-03-25T10:27:00.005+02:00

Nu am plecat prea departe, ci doar scriu mai rar, asta pana cand imi revine net-ul in forta. Multumesc celor care in fiecare zi ma injura pentru neprezenta mea online, dar si celor ce sunt fericiti ca au "scapat" de un "infractor" somnambul.

Ma lupt cu o raceala care vrea sa ma dea gata si sunt pe punctul de a initia un program cat mai strict pentru mine, ca sa pot face totul cat mai coerent. Pe romaneste, incerc sa fac ordine prin lucrusoarele mele si sa decad din norisorii pufosi.

Aterizez pe pamantul prospat umezit si cu prima racheta ma indrept spre Marte. Sunt in asteptare de floricele si de natura vie. Sper ca Pastele sa ma surprinda cu o imagine a verdelui in forta.

Foarte curand va voi invada de informatii. Nu va las in pace! Un razboi placut intre mine si tine, un castig reciproc si un timp mai pe slow, asta in limitele extazului.

| Prezervativul te cauta |

2010-02-26T03:37:00.004+02:00

Un latex ce sta asezat comod in multe din magazinele ce le detine intreaga lume. Un stop pe care ti-l pui, o infranare care te "ajuta" sa ai un viitor mai sanatos si mai "fericit". O penetrare mai in forta, dar cu mai putina placere. Contopirea sufera un handicap, iar isteria "cometelor" e in voie. O "crima" urmeaza, un sex salbatic cu gust si miros de banana!

mTROnET in NOAPTE e emisiunea pe care o moderez la Alpha Tv si Radio Alpha Net de luni pana joi de la 22:30 pana dupa miezul noptii. In noaptea asta am vorbit un pic mai fara perdea, am mentinut bunul simt in aer si am primit pareri virtuale sau la telefon.

Sexul e la purtator pentru un intreg popor. Cine nu are alt trup, are masturbare la greu. Prezervativul s-a cam expirat si "povestile" babesti se reintroduc in sat. Vechile, au devenit noi metode contraceptive. Avem foite de ceapa, buretei inmuiati in otet, Coca-Cola pe post de lichid ce curata scoica umeda dupa folosire, totul cat mai ieftin si mai periculos. Pastilele cica ingrasa, iar metoda calendarului e "fumata" si uitata. Cei mai multi merg pe principiul, ma distrez si ma retrag la timp.

Barbatul are tendita de a impinge, iar cand se apropie de "punctare", cu greu se mai indura sa plece din locul mult prea arzator. Totul ia foc, iar doua trupuri golase se unesc, betia ii baga in ceata, iar dimineata ii face mai lucizi decat s-ar fi asteptat.

Oare chiar s-a intamplat?

Sa nu vi se para stupid, dar femeile sunt cele care vor sex neprotejat, au pretentia de a nu simti un ceva in stil vibrator, vor totul sau nimic. Daca nu... degete!

Multumesc celor ce s-au exprimat in legatura cu acest subiect si sper ca simtirea sa fie mai presus de miscare du-te vino.

Si mai renuntati la tigarile alea, poate asa aveti bani sa va luati un Durex ceva...

| Nu doar cavitatile ei |

2010-02-21T01:36:00.004+02:00

Te arunci cu capu' intre picioarele ei. Pentru acel moment te simti excelent. Iti tremura neuronii, iar buricele degetelor vor sa atinga usor cea mai fina parte a ei. Nu esti decat un alt pervers romantic ce vrea sa impinga intr-un final.

Postura ta de cautator e timida si penibila. Unele lucruri nu vor multa asteptare, tu mai mult ca oricand vrei penetrare. Si ca sa te inscri in nenumarate randuri, inchizi ochii si visezi. Madularul iti deschide noi orizonturi, doar ca cearceaful nu te lasa sa iesi din el. Tu nu iti doresti tot trupul, tu ai ochelari de cal, vezi doar gauri.

Suporti un anonimat continuu, te legi la ochi si urechile'ti sunt surde. Faci doar cateva miscari, aceleasi, iar durata se tot apropie de pustiu. Curand recunosti ca te-ai nascut ca sa fii doar o curva!

Inainte sa te nasti ti s-a spus ca ai suflet, dar cavitatile vazute in jurul tau te-au vandut inca de la primul sfarc ce l-ai simtit in gura. Pentru inceput a fost doar foamea, acum e dorinta sa faci ce-ai vazut la TV.

Hormonii din tine saliveaza dupa femeia din boscheti si daca ai mai sta potolit o vreme, ai ramane stana de piatra, excitat, holbandu-te la pozitia "murdara" a femeii de serviciu.

Mascul feroce ce esti tu, doar cavitati ai vrea sa umpli! Eu ma abtin, dar tot ca tine sunt. Ma bate gandu' sa te'ntrec!

Cine nu recunoaste, tampeste! Abia astepti sa vina vara, sa'ti umezesti botul alcoolizat dupa fiecare trup golas, sa ti se scoale si sa te bagi in apa ca sa te manifesti, sa vrei si sa nu-ti primesti bucata. Dar las' ca vine noaptea! Te dezlantui pe putini bani, profiti de o beata ce-ti sugereaza ideea despre viata. Sa-ti spun ca esti in Vama?!

Fie vorba intre noi, daca e vorba doar de cavitate, de ce nu vrei sa te faci zoofil? De ce sa nu poftesti orgie? Hai baga-te la o tura de lesbi si "gay-ism"... purcede dincolo de liniste.

Un haos pentru tine! Esti sus? Da-ti drumu'!

| Orgie de Valentine's Day |

2010-02-08T17:16:00.004+02:00

Intr-o oarecare masura, pana si fulgii de nea s-au strans pentru un manifest unit in care perversiunea e legata de aer si de pamant. Romantismul se duce de rapa. Singura escapada de care mai poate profita omenirea se afla in complexul satisfacerii absolute, in doi.

Toate site-uri bubuie de trafic, mai nou se poarta americanismele. Trebuie, suntem ca si obligati sa luam ce e mai "bun" de la ei. O sarbataore care e daruita, cica, indragostilor. Atunci e momentul in care "inimosii" folosesc clasicul "te iubesc", dupa care totul se duce de rapa.

O zi in care gesturile frumoase sunt ridicate peste fileu, toti explodeaza de pozitiv, toti spun cat de fericiti sunt ei. Dar in fond se mint! Asta pentru ca tot "discursul sufletului" tine mai putin de 24 de ore.

O alta "sarbatoare" pe care ne-am bagat-o in sange. De dragobete am uitat de mult, de iubire nici nu stim, dar banii ii cheltuim. Moda ne face pe la spate, societatea ne spune cine sa fim, iar noi ametim si atragem migrene suspecte. Devenim pe zi ce trece un terci tot mai toxic, roboti crescuti de "vantul ce se simte". O sa luam foc de la prea multa energie. Ne trebuie o protectie! Nu flacara violet e solutia!

Si multi sunt cei ce se vor caza in "luxuri calduroase" pentru cateva zile. Multi vor experimenta orgia si vor spune aproape de penibil ceva... "magic".

Idiotenia se petrece dupa calendar, ce se simte cu adevarat se manifesta clipa de clipa, un izvor nelimitat. Nimeni nu are dreptul la baraj, restrictiile sunt pentru tampitii ce vor blank in viata lor. Inima ar vrea alt ritm. Tacere?

Si incerc sa ma abtin, vreau sa pastrez o perdea dupa care eu gandesc, nu doresc umezire din citire si nici frecare, doar mai multa profunzime.

Ca tot aud zvonuri, nu pot sa imi tin degetele, iti comunic, orgia contine si pastile! E nevoie de o doza de nebunie nedorita, de magazinele de vise si de un ilegal, plus bautura. Fumul impute, betia rupe.

Dimineata se trezesc aproape toti. Afectiunea e ca o lamaie rasa, iar gaurile sunt dezlantuite, mai incapatoare, dar full.

Cum se termina totul? Cu aducerea aminte! "Mda..."

| Spune ce simti |

2010-02-03T17:23:00.005+02:00

Am inceput sa generalizam si sa credem intr-o lume care merge in stil robotic. Nu se paseste deloc stramb, nu se fac diferente, toti stiu ca intr-o zi finalul ii va regasi.

Imediat ce ai facut pact cu "extravaginalul" ai sansa sa observi cum societatea iti dicteaza. De la primele plansete pocite ti se sugereaza sa taci, mai tarziu stii sa te folosesti de lacrimi ca sa obtii ceva, iar curand, in prezent, plangi pentru ca asa-ti vine. Nu prea exista motive de bucurie, asa ni se spune.

Cand ceilalti cred esti destul de "copt", incep sa te modeleze. Toti te anunta ca viata e grea si ca nu ai ce cauta pe aici daca ai chef de visare. Mai nou ni se spune ca nu ne-am nascut in locul potrivit, altii parca ar vrea redirectionare. Cei mai indrazneti cred ca pe Marte se vor gasi cativa verzisori care sa ne rapeasca. Vise din carti visatoare.

Imi eliberez inima de energie negativa si stau ca o sugativa la panda asteptand puritatea greu de gasit.

Spune ce simti! Spune ca te doare cand nu simti si ca nimeni nu s-a nascut nesimtit. Spune-le ca toti vor tehnologie. Iar generalul ne provoaca ragusirea, tipam ca niste fraieri, ne agitam, iar altii castiga puncte de audienta.

Putine sunt locurile in care ma pot destrabala fara sa incalc regulile. Cei ce ma ocolesc au un motiv, iar eu cred ca e mai bine asa. Pot cerne simturile, raman cu ce e mai puternic.

Se spune ca un singur trunchi de bambus cu diametrul de 100 de centimetri nu e la fel de puternic ca 100 de trunchiuri de bambus cu diametru de un centimetru. Esenta trebuie impartita. Cere imperecherea in cat mai multe puncte!

Traim o telenovela, un "tanar si nelinistit" ce moare dupa noi!

Simt cum ma topesc ca o lumanare, ma evapor si imi doresc sa ma inspiri, sa nu lasi nimic din mine afara. Te rog!

Nu inghite! Simte! Fa mai mult decat sex!

| Colturi pline de barfe |

2010-01-23T16:29:00.005+02:00

E frig si degetele se roaga de mine. Manusile din dotarea inexistenta imi cer acoperire permanenta. Sunt un incapatanat pe linia financiarului si nu suport invelirea. Complexul cel suport nu merita absolutul si nici macar vreo atentie, e un alt nimic pe care nu-l trec pe hartie, ramane doar o mica zgarietura pe suflet. Acum stii si tu, iar eu as vrea sa uit.

Ce complex? Barfa cea de toate zilele, cea din care ne infructam si pe care o imbogatim atunci cand ni se da ocazia. Din tantar, armasar. O competitie de care orcui ii e dor la un moment dat, dar unde se castiga doar din noroc.

Ma "bruiaza" simpla ei atingere, dar imi oxigeneaza inspiratia rupta din rai. Incearca sa-mi dicteze prin privirea ei, puterea ei de parapsiholog daruita si politicienilor.

Asteapta sa-mi zambeasca, o evit doar cat s-o tachinez, doar mintea barfeste ganduri mai perverse. Vrea sa zboare, canta si dorinta ei nu-i departe de realitate. Obiceiurile ei sunt de neoprit si razboiul cu sinele face parte din intelepciunea femeii.

Ma regasesc in mijlocul unui cerc perfect, ma simt ca in vid, sunetul petrece prin locuri stranii, umbrite de geometria de care eu n-am habar.

Matematic vorbind, adunand doua cantitati egale, ar trebui sa ne dea un dublu. Aplicatia poate fi setata si pe suflete pereche. Fericirea incepe cu dublu. Barfa serveste un zero!

Sa-mi canti intre limite si sa-mi spui c-am depasit etalonul. Sa-mi sugerezi trairea si sa nu am nevoie de amintiri, ci doar de prezent. Respir adanc, plamanii tai m-ajuta.

M-am dus s-o sarut. A renuntat pentru cateva batai de inima la integrame si pixul ei verde. Mi-a dat un pic din reciproc. Acum s-au adunat liniile. Totul e complet.

Urmeaza vizionarea unor monoloage imperfecte, o tenta de animatie, replici intalnite si putina lumina. Acum film! Nimic care sa strice comunicarea impecabila a monitorului cu ochii, doar ambalaj bine gandit cu miros de floricele(pe campii).

Se tipa, se vrea liniste, incepe de la fix. Va las ca sa pot sa va iau la loc!

| Picioare subtiri? |

2010-01-12T01:25:00.008+02:00

Nu te duce direct la picioare, in alta parte isi tine esenta!
Extensia dorintei unei femei e privirea. Nu o decodifici, nu o ai!

Trupul ei agitat de o buna vreme inspira sexualitatea si expira rabdarea ce-a ajuns pe ultimul drum. Pielea ei elimina feromoni naturali ce ar atrage masculul si de la o distanta de peste zece pasi. Atat de departe si totusi reuseste, te penetreaza pana la ultimul neuron, mintea se instaleaza in alt loc, iar femeia te pune pe seductie.

Exista femei care nu au un contur pur, dar care pacalesc ochiul barbatului putin alcolizat. Pudra e buna si ea, fondul de ten, bureteii, tocurile, plasticul colorat lipit de ochi, totul pentru perfectiune. O perdea dupa care se ascunde un suflet ratacit.

Picioarele ii sunt parca din revistele Playboy-ului fotosopat, iar lumina o are tinta pe ea. Se infatiseaza cu o tigara in gura, trage putin si nu lasa fumul prea usor. Isi intoxica o vreme plamanii, dupa care nu uita sa scape usor, usor, de inecaciune. Totul spre a atrage atentia.

E posibil sa aiba si un pahar plin cu ceva. Nu va bea mai mult de doua guri din el, nu singura, nu in multime.

O ea ce poarta chiloti negri pe motiv ca vrea sa fie "marcata". Si-a revenit din vechea poveste si crede ca-si va gasi fericirea, chiar si pentru o noapte, intr-o pustie societate inchisa in intunericul deranjat de putine lumini plimbarete. Un club in care zace muzica.

Tigara e stinsa imediat dupa abordare, nu vrea sa para o nepasatoare, vrea ceva diferit. Jocul cuvintelor incepe, femeia incepand subtil sa lase garda jos. Sunt doua scaune romantizate, pe unul e asezata ea, pe celalat se chinuie marcatorul sa cucereasca.

Ameteala se prezinta la datorie, iar starea preludiului e deja pe final. Se afiseaza amandoi spre iesire. Lumea le pare ca se clatina.

Prind aripi in primul hotel ce le iese in cale, iar restul miscarilor sunt destul de cunoscute, poate doar niste pahare in plus sparte ce vor fi achitate la predarea camerei. Actul se consuma pana in dimineata, dar lumina o surpinde singura pe ea. Nu trebuie sa achite vreo nota, nu e nicaieri, e in patul ei fidel ce-o cazeaza in fiecare noapte.

A visat frumos. O implinire ce-o putea simti pe pielea ei transpirata pana la calcaie...

| Unde e cand nu e ? |

2010-01-11T16:59:00.005+02:00

Ma bucur ca inca am abilitatea de a cauta, chiar daca locurile adevarate sunt descoperite abia la final. Dar la finalul cui? Eu nu cer un final, eu nu am nevoie de asa ceva, eu vreau etape si semnificatii, vreau profunzime si esenta.

Cand pierd ceva devin irascibil, mi se incalzesc talpile si fug ca sa transpir cu totul. Oriunde as scotoci, dau peste ceea ce cautam altadata, nimic din prezent.

Unde s-o fi ascuns? Chiar nu e de gasit? Observ ca reteaua functioneaza, iar o tanti draguta imi spune sa revin mai tarziu. E ceata, in mintea mea va incepe sa ploua. Imi voi masturba imaginatia si ma voi simti vinovat. De ce? Pentru ca am putut sa gandesc ca...

Nu sunt multe lucruri magice pe lumea astea. Magia nu e magica! Doar doua suflete invart magicul si-l ascund spre cautare. Nimeni nu-l gaseste, doar cineva...

Tot cineva ma indeamna sa-mi continui visele si sa ma instalez unde e cald si bine. Fericirea e acea senzatie de " burtica ce frige". Nici picioarele nu sunt mai prejos, ele au contact cu pamantul, ele suporta intreaga greutatea, mai putin pe orizontala.

Unde e? Aici? Cum, nu vezi? Sa-ti sugerez niste ochelari sau niste simturi mai dezvoltate?

A atinge nu inseamna a detine. E mult de vorbit, mai ales daca vrei ca a ta conexiune sa vina pe aceeasi frecventa cu o alta. Sa nu uitam de feedback, renumitul reciproc mai pe romaneste.

Anul 2010 e multumitor pentru cautatorii de comori reale, visatorii se vor izbi si vor vedea stele verzi. Se vor descoperi doar extraterestri multumiti de pasirea in noua lume.

Acum astept un sufletel calator...

| Ce mai vibreaza prin viata mea |

2009-12-27T15:37:00.004+02:00

Nu vreau sa ajungi pe blogul meu in mod intamplator, nu vreau sa cauti vibratoare si google-ul, regele virtual, sa-ti spuna ca aici e loc si pentru tine. Vreau sa nu te gandesti la nimic inainte de a da enter, sa fii capabil sa-ti umpli mintea cu ceea ce mi se narareste mie a fi si pentru tine.

Am stranutat. Sa-mi fie de bine. Urmeaza o cuvantare insotita de senzatia unui inceput prin simtire. Trebuie sa fii ipocrit ca sa nu intelegi ca ceea ce vibreaza vine in ideea de a te patrunde din toate punctele de vedere.

Ploua si cu greu miroase a sarbatoare, cu greu poti avea vlaga in tine, cu greu renunti la somnul ce vrea sa persiste intreaga zi. Imi misuna idei prin cap, dar nu pot practica nimic. Tot ce mi se parea atractiv, pentru momentul asta zace ca intr-un cavou in care se toarna morcila de-afara.

La noi nu vibreaza, la noi nu se simte, la noi norii nu vor putine grade, la noi totul e pe invers. O sa ne impotmolim in zapada abia din ianuarie, atunci cand farmecul va ingheta de-a binelea. Se va simti c-a mai trecut un an si nu ne-am lasat purtati de muzicalitatea naturii.

Sa faci plaja in baia ta persoana, sa te rasfeti cu ceva muzica, sa lasi luminile sa pice pe tine in timp ce te privesti in oglinda, sa te te pozezi de unu' singur, sa iei in brate bradul artificial, sa-ti miroasa a oras neingrijit, sa nu racesti, dar sa te lase rece.

Nu pentru mult timp se vor mai aprinde luminitele orasului, licuricii ce mai dau pic de farmec. Minunatul se va scurge pe gaurile de canal, va aparea o pata de soare si nu vei stii ce e caldura. Va dainui frigul si vei simti ca inima e singura cu tupeu, o "nesimtita" ce inca vibreaza.

Cand vine noapte eu nu ma sperii, ma cutremur cu totul, ma las atacat de rece si nu ma plang de calorifere aduse din infernul de gheata. Ma distrez si ma agit, transpir si multi nu ma'nghit, nu imi e foame.

Simt ceea ce vibreaza in directia mea si dau atentie doar spre reciproc. Ma pun in genunchi si ma pocaiesc o urma de vreme, nu tin post cand toti infuleca din placere, sunt doar tentat sa dau spaga zapezii. Va vrea din nou posesie!

Ideal ar fi sa pricepi: Vremea e o curva si nu ma simt atras de ea!

| Dimineti |

2009-12-26T23:11:00.004+02:00

Am primit o cerere verbala, mi s-a propus sa scriu mai des, sa nu fiu inutil si sa spun ceea ce simt. Sa ma las purtat de val si sa nu-mi pese de vremea de afara. Sa ma acomodez in functie de starea celui de langa mine si sa dainui prin visele oamenilor.

Cererea a venit la pachet cu tot cu titlul. Nimic aranjat, totul intr-o seara ca asta, ca sa pot scrie mai bine. Iar daca acum era dimineata, eram prea adormit, nu ma simteam eu, ci doar un maniac ametit.

In randurile astea va trebui sa fac loc pentru ceva porfund, am conexiune catre fiecare bataie a inimii si da, ma simt. Incep sa-mi amintesc...

Cum sunt diminetile mele? Cam sarace in spontan, uneori aud o voce ce zace de multa vreme in alta camera, ma satur de acelasi rol si de identicul teatru ce-mi dezordoneaza toata ziua. Mai savurez doar mici mesaje primite de nicaieri si ma rog sa am credit pentru a da si eu un raspuns. A, de credit nu am nevoie. In lumea astea nu toatea lucrurile sunt limitate. Oamenii sunt cei ce apeleaza la limitare.

Si sa cred acum ca am la dispozitie suficienti picuri de apa pentru a-mi satisface fata si sa renunt la idee pentru a mai ramane o vreme in pat, sa mai admir viata cu ochii inchisi, s-ascult muzica ce ruleaza pe fundal din noapte pana'n dimineata.

Secretul meu consta in vocea ei, cea pe care o aud in telefon. Ma mint si-mi spun ca e langa mine, nu mai conteaza ca doar cearceaful il "violez" cu patima. Conversatia e scurta, nici nu-mi aduc aminte ce-am vorbit, sunt dimineti in care ma trezesc mahmur, nu's bautor, sunt imbatat de vorbe spuse de meschini.

Viata isi da startul la prima ora, doar luna mai intimiteaza durerea, doar ea aduce reveria, in rest e forfota cat e lumina.

Diminetile mele sunt atat de diferite. Sunt prea multe ca sa le pot pune cate un nume si nu ma pot gandi la foiala pe care am avut-o pana dupa miezul noptii. Trisez in fata insomniei, ma tarasc pe jos, iau plapuma cu mine si frigul ma trage usor. Totusi, nu va fie teama, n-am sa mor.

Diversitatea diminetilor e nesatula. Intr-o dimineata m-am trezit: racit, sau zgariat, ranit, indragostit, folosit, batut, mangaiat, sarutat, partial violat mental, manipulat, iubit, neimplinit, cu dorinta in suflet, cu dor de ea, cu dor de-a dormi ca sa nu-mi inchipui cu cine e ea, inselat, doar eu intr-o lume paralela, doar cu cheia ce inchide lumea mea, putin mai bogat, fericit.

Diminetile mele au inceput: din cauza sunetului insistent al telefonului, la strigatul nervos de comunist, din prima soptire a ei, din instinct, datorita ceasului biologic, cu o dimineata in urma, dupa primul sarut si niciodata cum altii au crezut.

Vreau cat mai curand sa-mi schimb obiceiurile. Vreau sa renunt la a mai dormi singur, vreau ca patul meu sa mai faca loc pentru inca o persoana, iar camera mea sa se afle langa o alta camera tot a mea, a noastra.

Desi nu mi-am testat prea mult "talentul" de bucatar in perioada sarbatorilor, am pofta de gatit, doar ca mai lipsesc cateva detalii ce in 2010 mosu' mi-a spus ca mi le rezolva. Speranta moare ultima, dar eu insist, diminetile mele au nevoie de mai mult, vreau sa continui sa visez si sa fac ca realitatea sa ma placa atat de mult incat sa ma deoache.

Nu sunt multe diminetile pe care le-am trait cum imi place, sunt mai putin de 30 la numar, dar promit sa largesc numaratoarea si sa-ncep sa ma laud cat mai serios.

Din sincera profunzime va spun ca m-a luat somnul, voi bantuiti pe aici cand aveti timp si chef, rabadare si dorinta.

Clipe faine? Sarbatori la maxim!

| N-am mai fost in 2010 |

2009-12-26T22:43:00.004+02:00

N-as trai de mi-as vedea viitorul. Imi zic ca toate vor veni la timpul lor. Imi fac deja planuri si le strang intr-un saculet cam maricel. Nu imi e teama, dar tremur ca sa ma antrenez. Stiu cat de cruda e mintea omului nascut de multa vreme, stiu ce spun gurile rele, aud ce nu imi place, iar barfa dupa usa toarce.

Se da petrecere in mintea mea si recunosc ca mi-am surprins lumea. Acum trebuie sa fiu atent la detalii si sa spun exact ce am pe suflet. Nu-mi doresc mai putin decat pot sa am. Sa fiu cinstit, sa-mi beau cupa plina de fericire, toata, pana la fund.

Prevad o scena de plutire sub clar de luna, o declaratie si o dorinta reciproca, o diferenta de care doar cine nu trebuie stie, un glas de prin zapezile de sus venind in diferite ecouri. Eu m-am intins sa fac un inger, dar nu am priceput nimic, am fost prea jos.

2010 e anul pe care nu l-am cunoscut si nu am planuri idioate, ci doar vise modeste plusate si trase de par la maxim. Imi place generalul, vreau sa nu apuc doar cu doua degete, ci cu ambele maini, poate si cu gura.

Ma scarpin, am mancarimi de la atatea vise, nici nu mai stiu sa numar, nu vreau sa dau in lacrimi dureroase, nu cred in masini si case, nu scotocesc sa sifonez iubirea, ma tratez doar cu magic.

Prin scurtul meu postulet sper ca nu m-ati inteles. Interpretarea voastra e geniala!

| Si tu conlucrezi la distrugerea Pamantului? |

2009-12-17T17:10:00.004+02:00

Ai negat din prima si nici nu te-ai gandit sa existe o intrebare mai stupida ca asta. Afla ca involutar facem multe in lumea asta. Obligati fiind de bunul simt, vom spune ca noi stim sa facem doar fapte bune si ca nu avem tente criminale, sau ca sa fim mai soft, sa le spunem scapari violente de moment.

Poti omori un om dintr-o prostie, dintr-o greseala, cu sau voia ta. Cand vine vorba de maretul Pamant, incepi sa ai un fix si sa faci pe salvatorul, te minti pe tine si nu iti permiti putina sinceritate. Ti-ai pierdut harul acela de a spune lucrurilor pe nume, nu te poti afirma, ramai legat la maini. Abia acum ai intrat in temnita mizerabila pe care toti o modelam dupa cum ne taie capul.

Sfaturile ar trebui sa ni se repete in stil "slow motion" si cam orice moment important ar necesita o mai mare atentie. Ce sa mai zicem de cei ce polueaza si cica salveaza, de cei ce arunca si se dau mari reciclatori, de cei ce scriu, dar sunt putrezi de bani produsi din aruncare de sentimente.

Sa stiti ca Pamantul asta are si el o inima, iar daca vreti detalii, atunci uitati-va la cei din jurul nostru, impreuna oscilam intre cateva puncte facand o miscare de dute vino. Daca poporul are tensiune, Pamantul se supara si face tornade, rupe tot in calea lui si ne arata cum apa ne ineaca inainte de a respira pentru ultima data.

Sansa noastra de supravietuire e nu cu mult peste zero. Din categoria, ce nu te omoara, te face mai puternic, regasim viata. Din pacate suntem doar in trecere.

Conlucram la orice, chiar si la distrugere. Suntem ca niste roboti atunci cand ne vin niste banuti pe tava. Am ajuns sa ne blestemam copii din motivul financiar, sa patam si sa nu folosim dero. Ma simt in viata chiar si pe frigul asta, sunt inghetat doar pe dinafara.

Culorile distrugerii zac in gura celor ce opereaza "proiectul". E greu sa construiesti ceva, de orice natura, e mai usor sa cronometrezi implozia!

Sper sa nu vina ziua in care oamenii vor face doar ce e mai usor. Nu vreau simplificare, vreau mancarimi de fericire.

| De Craciun fiti mai putin criminali |

2009-12-16T16:15:00.005+02:00

Ce? Ati uitat? Mancam mai mult decat trebuie, tinem post ca sa ne caim, dar excesul ne baga'n pamantul ud fleasca de zapada, parca bagata la microunde.

Porcii sunt la mare cautare, stapanii vor un ban rapid, iar ca sa fie promovare in floare, ii baga pe net. Vom descoperi astfel cum misuna sunca in format jpg (jpeg) si vom avea grija sa dam si un mass cu noua noastra industrie "netoporcina".

Ma irita un lucru, muschii in forma de colacei si surplusul de mancare ce-l adaugam mereu in noi fara a ne fi necesar. Sa speram ca facem suficienta miscare cat sa nu ne apuce vreo apasare dureroasa pe cantarul primit in dar de cine stie ce partid. De... nu putem renunta la afisajul digital, dar ne stricam ochii aruncandu-ne ochii in monitor prea multe ore. Inteleg, cautati cel mai bun porc, gras si deloc paros.

Si daca ne punem pe mancat prea multa carne "sanatoasa" sa stiti ca tot criminali ne numim, doar ca nu suntem ilegali. Tuica la purtator si sarmalute ca pentru intreg anu'. Sa te fereasca al' de jos, nu de alta, dar altfel ai directie autorizata spre cer privit stand cu burta la soarele cu dintii proaspat ascutiti.

Nu va dau restrictie la "buseala", dar nici nu va vreau in limba dupa trupuri abia ajunse la 20 de ierni si ceva.Daca va e sete, va serversc eu cateva pahare pline de vorbe, lipsite de duh, dar scoase din capsor cu ceva intentii. Nu, nu meschine!

Vrei s-o lungim, dar sa nu tragem de ea? E aprope imposibil, cuvintele sunt insiruite cu un scop, unele costa mai mult, alte umplu ceea ce se numeste gol sau nesemnificativ.

Vraja sa inceapa, kilogramele sa nu se depuna. Nu uitam sa nu ne abtinem, dar respectam regula de sine. Sa fim noi ca sa ne regasim!

Pe final salutam porcii din tara, adevarate condoleante, promisiuni de "neimbucare" si magicul "sarbatori fericite".

Orasul asta imi da batai de cap, dar nu-l iau la bataie, astept sa depuna ca sa am ce lua si critica. Sunt prea bun doar cand nu sunt si nu ma pot opri sa nu exist!

Realizez ca ma simt! In special pe tine, ma!

| Stirea zilei |

2009-12-03T16:21:00.005+02:00

Aici furnizez senzationalul, aici vorbesc despre exclusiv si am grija sa fie totul cat mai fluent si constant. Nu duc lipsa de idei, dar daca nu sufar de nicio afectiune, atunci inventez, asta pe sistemul sunt stirist pe national si tre' sa ma vand bine.

Viata asta a ajuns sa fie punctuala cu cei ce vor sa scoata bani din baliverne, suntem vinovati cu totii, ne holbam si credem orice zvon, nu suportam fara barfa si ne intrecem in a scalda o viata in minciuna. Reusim sa stricam imagini chiar daca nu le-am construit noi. Am uitat sa luptam pentru adevar, nu stim sa privim panoramic, nu mai suntem atenti la margini, nu fotografiem nimicul decat daca e in straie de sarbatoare.

Imprevizibilul apare acolo unde e liniste, evenimentele dureroase sunt parca premeditate si cineva ai senzatia ca ucide pentru o stire.

Noaptea se gadila asfaltul, poate mai se rataceste cineva, se mai lovesc doua metale, se mai moare, se mai violeaza, se mai umbla la buzunare si conturi bancare, varsarea de stiri urmeaza imediat dupa ora 5 cu soare. Ca sa ne impiedicam de mister se precizeaza si aparenta sau fictivul din informatie.

Sangele nu apare din bulion, nu pe starzile din Romania, ma tem ca suntem controlati la milimetru si ca ceea ce facem ne este dictat cu precautie. Multi se roaga sa devenim subiect de stire, noi devenim vedete moarte, iar ei isi incaseaza banii pe rating si publicitate.

Sunt iritat de sunetele ce multi nu le percep ca fiind zgomote, ma impotmolesc in politica, iar ea imi urla pe toate gaurile auditive si vizuale. Pana trece idiotenia ma ascund, stau intr-un borcan izolat fonic, dau play la ce gasesc bun de moment si ma invart in ganduri.

Nu mai stau prea mult si am sa zgarii,am sa fac dungi pe gheata, am sa simt miros de zapada si voi vedea ca prima ninsoare va deveni stirea zilei. Suntem ipocriti cand cautam doar la suprafata. Uitam ca in afara de creier mai avem si suflet, suferim de reverie si iluzia ne itoxica, n-as vota nici macar daca ar candica " mamuca mea".

Nu frate, nu se merita, romanu' e invatat sa fure, tre' doar sa aiba ocazia si se manifesta.

O sa va dau zaharina de trei ori pe zi, ca sa va sugerez magicul. Fara zahar ca faceti diabet. Si asa sunteti imputiti, nu dulci. Vreti parfum? Spalarea!

Asta vreau sa apara la ziar, nu de alta, dar poate va simtiti si voi...

| Mare cascaval ! |

2009-12-01T15:55:00.006+02:00

Din categoria, branza nu'i pe timp de post, oamenii s-au gandit sa petreaca, cu mai putin, sau chiar cu nimic. Se intampla ca o data pe an, romanul sa chefuiasca si sa-si aduca aminte ca traieste in mizeria asta, se intampla ca mass media sa faca tam-tam, politica sa se "jegareasca" pana in panzele afectate de curcubeu, iar eu sa lucesc de fericire, imediat dupa ce totul e in tacere.

Lumea asta nu respecta niste reguli, haosul trebuia sa fie dupa liniste, la noi totul e prea grabit, noi nu avem un preludiu atunci cand vine vorba de durere, noi ne infructam din ea, crezand ca gustul n-o sa dispara.

Inca mai tind sa cred ca suntem niste masochisti care constientizam si ne-am obisnuit.

Iar diferenta dintre cascaval si branza e mare, daca nu pricepi, mai viziteaza magazinele.Super oferta zilei e o cascada plina de lacrimi, balaceste-te crezand ca-i un ocean la discretie . Sa stii ca si lacrimile's sarate.

Multumesc pe aceasta cale celor care sunt, se cred, sau se simt a fi romani. La multi ani voua... oricum v-ati obisnuit!

| Oare timpul n-ar putea fi o curva? |

2009-11-24T23:56:00.005+02:00

Joc de imaginatie! Ganditi-va cate pozitii stie batranul timp, cat de multe roluri are injectate in sangele invizibil si permanent existent doar in vise. Masati-va tamplele si veti simti cum jucariile lui suntem noi, cum conlucreaza cu omuletul divin ca sa respecte scenariul, un film ce nimeni nu-l va viziona.

Cerul albatru se poarta ca si verde, mai ales atunci cand iarba se uita-n oglinda. La fel si fericirea se poate transpune in imagini, cand stim in ochii cui sa privim.

O curva intotdeauna se va plimba pe toate holurile, va incasa manipulare la greu si va stii sa ia grosu', va suporta averi si nu va sta locului o clipa, va fugi spre si mai mult, va cadea in prapastie.

Curva mea, timpul tuturor. Mi-ar surade ideea ca de maine sa ma fac baiat cuminte, timpul ar impune taxa si pe simpla respiratie. Ma voi intretine in lumea mea. Imi voi muta locul acolo unde timpul e la cheremul meu, nu ma voi agita, voi avea greseli imperfecte si va exista speranta ca becul nu s-a ars, ci a picat curentul... voi stii ca netul supravietuieste, dar nu in cautarile mele.

Ce vreau de la timp? O telecomanda, niste baterii si accesul asupra lui! Stiu, imposibil! Atunci, macar un soft prin care eu spun cat sa dureze clipa.

Timpul e atat de mare, incat isi permite investitie pe termen nelimitat! Apetitul sexual e masurat in timpi lenesi si timpi fugitivi, gen trenurile din Romania, personal versus intercity.

Poporul tre' sa se mandreasca cu aceasta achizitie fara gauri si adancituri sufocante!

Si daca sunt un nemernic, macar sa fiu unul sincer. Timpul nu e o curva, dar mintea mea e perversa, gandeste ca intr-o zi va face lucruri dubioase cu secundele, va amesteca decorul si va ameti ticaitul ceasului. Anticul cuc, va canta o data in viata, iar clipa va insira magicul pe o intreaga suprafata.

Iar daca am spus chiar si o farama de adevar, daca vi se pare ca timpul are tente de curvasarie, atunci strangeti olecuta de banet si profitati cand vine senzatie. Sa n-asteptati prea mult, nu cumva sa uitati sa va dati drumul... la fericirea ce zace inactiva in voi!

Si pe final, la singular, te intreb: Te mananca? Scarpina-te pe timpul tau!