M-am mutat pe JohnCristea.RO

luni, 21 februarie 2011

| Pe un perete scrie: "De ce va ganditi doar la voi?"|

Sunt atacat de peretii din jurul meu. Zburd insotit de pedometrul meu prin micul orasel in care traiesc si ma lovesc de tot felul de mesaje. Multe dintre ele sunt vulgare si nu contin mai mult de trei cuvinte, asta in cazul in care "artistul"a fost foarte inspirat si a creat un mesaj personalizat.

Am gasit tot felul de mesaje scrise, desenate si/sau pictate pe pereti, pe geamuri, pe orice suprafata ce nu vrea sa ramana alba. Va enumar cateva, ca sa va faceti o idee:

"Meat is murder" - ma "invata" sa recunosc ca sunt un criminal chiar daca mananc doar piept de pui gatit - cred ca acest mesaj nu vine de la un vegetarian, ci de la o suita de oameni pacatosi ce nu au ce face in timpul lor liber.

"xulita ia M*ie"- mesajele difera, le vedeti si voi, sunt cat se poate de idioate si vor sa arate cine e seful unui cartier si cine e gura tuturor. Sunt pesimist, nu cred ca se vor diminua pe viitor mesajele de genul acesta - asta e la "ei" e comunicare.

"De ce va ganditi doar la voi?"- asta e un mesaj scrijelit de curand cu vopsea neagra si conturat cu varful unui cutit, chiar in centrul tuturor lucrurilor. Oamenii trec fara sa-i dea atentie, dar eu, din curiozitate, l-am admirat si am plecat spre destinatie gandindu-ma profund la ce inseamna cu adevarat. M-am simtit mai prejos decat toti ceilalti, mi-am dat seama cat de egoist sunt, cat de mult tin la persoana mea, ce inseamna narcisismul dus la extrem si cat de greu e sa accepti realitatea.

Sunt un talhar al sufletului meu, ma gandesc prea putin la ceilalti si-mi fac timp suficient pentru mine cat sa nu duc lipsa de nimic. Sunt sigur ca e o reteta buna pentru fericire, insa individualismul nu doresc sa mai faca parte din viata mea. Sunt prea multe carari pline de oameni infometati, dornici de ruga, plini de idei si care nu au nici macar un pic de placere (iubire), iar eu stau ca un nerusinat si privesc oglinda chiar si atunci cand sting lumina. Sper sa ce? Sa vad chipuri triste carora le-am strans mana sau le-am sarutat obrajii, dar de care am uitat?

Nu garantez si nici nu girez cu increderea mea, tind doar sa imi fac timp si pentru cei ce ma cauta in mod direct. Nu o sa fug, promit!

Iar voi mesagerilor, cei ce raspanditi nelimitat, aveti n variante mult mai punctuale si care dau roade negresit. Incercati un faceebook, si el promite un wall (perete) gigant!

marți, 15 februarie 2011

| Cine vrea sa moara azi, e limitat la viata |

Frigul e din lipsa caldurii, iar ura e din lipsa iubirii. Nu ar exista rau fara sa verse cineva fericirea intr-un canal de la periferia orasului. Cand omului cu ochii luciosi i se pune pata, strica orice zambet din jurul sau, vinde cuvinte si lasa visele prostilor in soare sa se arda. Priveste si vezi cine te pandeste!

Mi-ai bagat viata intr-o sacosa si m-ai trimis la piata fara un leu in buzunar. Cum sa cumpar eu pofte trupeste cu ceva ce nu se vede, dar se simte? Stiu doar ca de la carne se vrea tot carne. Sunt un tampit si cred ca te voi cumpara c-un zambet si o vorba buna. Astern criza mea isterica si rup ce-a mai ramas din ultima ta scrisoare: mi-ai promis si nu mi-ai dat papucii. Ma tii strans fara de viata si tu spui ca e lapte si miere.

Ce sens are moartea fara pic de viata? Ce sens are mancarea fara sare? Ce sens are cafeaua fara picul de lapte insotit de linguri de zahar? Cum sa trec pe la tine cand tu ai rupt podul?

Mi-au mai ramas niste aripi de rezerva! Le folosesc cu succes si cand obosesc, pic fara sa-mi ofere cineva ajutorul. Asa dansez eu prin aer si nimeni nu intelege frustrarile ce le imit jucandu-ma c-un dop de la o sticla goala de vin.

Pe cine a mai prins carnea in mreje? Ce rusine se mai joaca cu mintea ta? Unde iti lasi copilaria si de unde incepe bestia din tine sa se dezlantuie? Vreau ca macar sa m-anunti cand ai murit... sa incep si eu sa traiesc.

Viata e o limita, moartea vorbeste singura despre ea. O vedem la stirile de la ora cinci, o citim in presa locala si nationala, o privim chiar cu ochii nostri si o inhalam stiind ca e fructul interzis.

Spun sa se faca protest si sa ne amintim exact de ce-am venit pe lumea asta. Nu e corect sa pierdem vara luand silicoane dezordonate la control. Daca vreau sa ma scobesc intre dinti, sa stiu ce urmeaza dupa si sa fiu privit doar cand sunt la capacitate maxima.

Viata nu exista din cauza unor conexiuni de ordin nefiresc. Viata nu e un cuvant cu care sa te joci, iar moartea profita cand tu n-o barfesti. Viata si moartea ar trebui sa-si faca cont pe facebook si sa-ti dea comentarii la poze. Vom stii exact cand traim si cand murim, cand ne mintim pe interior si cand ne topim de atata energie pozitiva primita de la viata. Femeia cu mustata exista, dar barbatul care s-o iubeasca, nu!

O sa-mi pun ochelari afumati la purtator si o sa fac pe simtitul. Nu o sa regret clipa in care mi-am dat moartea pe-o bucata buna de viata.

sâmbătă, 5 februarie 2011

| Unde s-a dus mirosul pielii tale? |

Am sa cred ca cineva m-a sechestrat si m-a lasat fara pic de miros, ca mi-a astupat narile si mi-a indus sufletul in eroare. Cum sa mangai ceva ce inca nu-mi miroase a viata si a NOI, cum sa stiu despre viitor, cand nici macar prezentul nu se concepe?

Tradez cu fiecare pasire de-a mea si lupt ca sa fac simple diferente. Blugul nu sta la locul lui, iar inima e tampita. Iluzia nu s-a inventat in zadar, are scopuri deloc caritabile si se claseaza pe primul loc.

Sunt un magician si nimeni nu trebuie sa stie asta. Cum sa creada cineva ca ma refer la o piele de azi? E o piele ce-am atins-o intreaga viata, de care-mi e dor atunci cand mi se sugruma sansa de a mai respira. Dau de gol stele ce-mi sunt in preajma si luna nu se mai vede decat intr-un colt de linie curbata, linistesc salteaua si azi e rosu... stau la semafor.

Ma dor ochii de la atata plans in mine, canta muzica singura-n urechi, bat rimul usor cu piciorul drept, pozez ceea ce trebuie sa semene a amintire.

Pielea e un asfalt de pe o straduta uitata de ochii mei. Sa-i spunem "old street", iar cladirea albastra nu a devenit decat o poanta, o gluma buna. Sa refacem puzzle-ul si sa nu murim cand primavara invie. Nu-i asa ca ma furi atunci cand dormim?

Nimeni sa nu stie de fularul ce ti l-am tinut in brate pentru o mie de clipe... de acolo a-nceput mirosul pielii tale.