M-am mutat pe JohnCristea.RO

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

| Colturi pline de barfe |

E frig si degetele se roaga de mine. Manusile din dotarea inexistenta imi cer acoperire permanenta. Sunt un incapatanat pe linia financiarului si nu suport invelirea. Complexul cel suport nu merita absolutul si nici macar vreo atentie, e un alt nimic pe care nu-l trec pe hartie, ramane doar o mica zgarietura pe suflet. Acum stii si tu, iar eu as vrea sa uit.

Ce complex? Barfa cea de toate zilele, cea din care ne infructam si pe care o imbogatim atunci cand ni se da ocazia. Din tantar, armasar. O competitie de care orcui ii e dor la un moment dat, dar unde se castiga doar din noroc.

Ma "bruiaza" simpla ei atingere, dar imi oxigeneaza inspiratia rupta din rai. Incearca sa-mi dicteze prin privirea ei, puterea ei de parapsiholog daruita si politicienilor.

Asteapta sa-mi zambeasca, o evit doar cat s-o tachinez, doar mintea barfeste ganduri mai perverse. Vrea sa zboare, canta si dorinta ei nu-i departe de realitate. Obiceiurile ei sunt de neoprit si razboiul cu sinele face parte din intelepciunea femeii.

Ma regasesc in mijlocul unui cerc perfect, ma simt ca in vid, sunetul petrece prin locuri stranii, umbrite de geometria de care eu n-am habar.

Matematic vorbind, adunand doua cantitati egale, ar trebui sa ne dea un dublu. Aplicatia poate fi setata si pe suflete pereche. Fericirea incepe cu dublu. Barfa serveste un zero!

Sa-mi canti intre limite si sa-mi spui c-am depasit etalonul. Sa-mi sugerezi trairea si sa nu am nevoie de amintiri, ci doar de prezent. Respir adanc, plamanii tai m-ajuta.

M-am dus s-o sarut. A renuntat pentru cateva batai de inima la integrame si pixul ei verde. Mi-a dat un pic din reciproc. Acum s-au adunat liniile. Totul e complet.

Urmeaza vizionarea unor monoloage imperfecte, o tenta de animatie, replici intalnite si putina lumina. Acum film! Nimic care sa strice comunicarea impecabila a monitorului cu ochii, doar ambalaj bine gandit cu miros de floricele(pe campii).

Se tipa, se vrea liniste, incepe de la fix. Va las ca sa pot sa va iau la loc!

marți, 12 ianuarie 2010

| Picioare subtiri? |


Nu te duce direct la picioare, in alta parte isi tine esenta!
Extensia dorintei unei femei e privirea. Nu o decodifici, nu o ai!

Trupul ei agitat de o buna vreme inspira sexualitatea si expira rabdarea ce-a ajuns pe ultimul drum. Pielea ei elimina feromoni naturali ce ar atrage masculul si de la o distanta de peste zece pasi. Atat de departe si totusi reuseste, te penetreaza pana la ultimul neuron, mintea se instaleaza in alt loc, iar femeia te pune pe seductie.
Exista femei care nu au un contur pur, dar care pacalesc ochiul barbatului putin alcolizat. Pudra e buna si ea, fondul de ten, bureteii, tocurile, plasticul colorat lipit de ochi, totul pentru perfectiune. O perdea dupa care se ascunde un suflet ratacit.

Picioarele ii sunt parca din revistele Playboy-ului fotosopat, iar lumina o are tinta pe ea. Se infatiseaza cu o tigara in gura, trage putin si nu lasa fumul prea usor. Isi intoxica o vreme plamanii, dupa care nu uita sa scape usor, usor, de inecaciune. Totul spre a atrage atentia.

E posibil sa aiba si un pahar plin cu ceva. Nu va bea mai mult de doua guri din el, nu singura, nu in multime.

O ea ce poarta chiloti negri pe motiv ca vrea sa fie "marcata". Si-a revenit din vechea poveste si crede ca-si va gasi fericirea, chiar si pentru o noapte, intr-o pustie societate inchisa in intunericul deranjat de putine lumini plimbarete. Un club in care zace muzica.

Tigara e stinsa imediat dupa abordare, nu vrea sa para o nepasatoare, vrea ceva diferit. Jocul cuvintelor incepe, femeia incepand subtil sa lase garda jos. Sunt doua scaune romantizate, pe unul e asezata ea, pe celalat se chinuie marcatorul sa cucereasca.

Ameteala se prezinta la datorie, iar starea preludiului e deja pe final. Se afiseaza amandoi spre iesire. Lumea le pare ca se clatina.
Prind aripi in primul hotel ce le iese in cale, iar restul miscarilor sunt destul de cunoscute, poate doar niste pahare in plus sparte ce vor fi achitate la predarea camerei. Actul se consuma pana in dimineata, dar lumina o surpinde singura pe ea. Nu trebuie sa achite vreo nota, nu e nicaieri, e in patul ei fidel ce-o cazeaza in fiecare noapte.

A visat frumos. O implinire ce-o putea simti pe pielea ei transpirata pana la calcaie...

luni, 11 ianuarie 2010

| Unde e cand nu e ? |

Ma bucur ca inca am abilitatea de a cauta, chiar daca locurile adevarate sunt descoperite abia la final. Dar la finalul cui? Eu nu cer un final, eu nu am nevoie de asa ceva, eu vreau etape si semnificatii, vreau profunzime si esenta.
Cand pierd ceva devin irascibil, mi se incalzesc talpile si fug ca sa transpir cu totul. Oriunde as scotoci, dau peste ceea ce cautam altadata, nimic din prezent.

Unde s-o fi ascuns? Chiar nu e de gasit? Observ ca reteaua functioneaza, iar o tanti draguta imi spune sa revin mai tarziu. E ceata, in mintea mea va incepe sa ploua. Imi voi masturba imaginatia si ma voi simti vinovat. De ce? Pentru ca am putut sa gandesc ca...

Nu sunt multe lucruri magice pe lumea astea. Magia nu e magica! Doar doua suflete invart magicul si-l ascund spre cautare. Nimeni nu-l gaseste, doar cineva...

Tot cineva ma indeamna sa-mi continui visele si sa ma instalez unde e cald si bine. Fericirea e acea senzatie de " burtica ce frige". Nici picioarele nu sunt mai prejos, ele au contact cu pamantul, ele suporta intreaga greutatea, mai putin pe orizontala.

Unde e? Aici? Cum, nu vezi? Sa-ti sugerez niste ochelari sau niste simturi mai dezvoltate?

A atinge nu inseamna a detine. E mult de vorbit, mai ales daca vrei ca a ta conexiune sa vina pe aceeasi frecventa cu o alta. Sa nu uitam de feedback, renumitul reciproc mai pe romaneste.

Anul 2010 e multumitor pentru cautatorii de comori reale, visatorii se vor izbi si vor vedea stele verzi. Se vor descoperi doar extraterestri multumiti de pasirea in noua lume.

Acum astept un sufletel calator...