M-am mutat pe JohnCristea.RO

marți, 24 noiembrie 2009

| Oare timpul n-ar putea fi o curva? |

Joc de imaginatie! Ganditi-va cate pozitii stie batranul timp, cat de multe roluri are injectate in sangele invizibil si permanent existent doar in vise. Masati-va tamplele si veti simti cum jucariile lui suntem noi, cum conlucreaza cu omuletul divin ca sa respecte scenariul, un film ce nimeni nu-l va viziona.

Cerul albatru se poarta ca si verde, mai ales atunci cand iarba se uita-n oglinda. La fel si fericirea se poate transpune in imagini, cand stim in ochii cui sa privim.

O curva intotdeauna se va plimba pe toate holurile, va incasa manipulare la greu si va stii sa ia grosu', va suporta averi si nu va sta locului o clipa, va fugi spre si mai mult, va cadea in prapastie.

Curva mea, timpul tuturor. Mi-ar surade ideea ca de maine sa ma fac baiat cuminte, timpul ar impune taxa si pe simpla respiratie. Ma voi intretine in lumea mea. Imi voi muta locul acolo unde timpul e la cheremul meu, nu ma voi agita, voi avea greseli imperfecte si va exista speranta ca becul nu s-a ars, ci a picat curentul... voi stii ca netul supravietuieste, dar nu in cautarile mele.

Ce vreau de la timp? O telecomanda, niste baterii si accesul asupra lui! Stiu, imposibil! Atunci, macar un soft prin care eu spun cat sa dureze clipa.

Timpul e atat de mare, incat isi permite investitie pe termen nelimitat! Apetitul sexual e masurat in timpi lenesi si timpi fugitivi, gen trenurile din Romania, personal versus intercity.

Poporul tre' sa se mandreasca cu aceasta achizitie fara gauri si adancituri sufocante!

Si daca sunt un nemernic, macar sa fiu unul sincer. Timpul nu e o curva, dar mintea mea e perversa, gandeste ca intr-o zi va face lucruri dubioase cu secundele, va amesteca decorul si va ameti ticaitul ceasului. Anticul cuc, va canta o data in viata, iar clipa va insira magicul pe o intreaga suprafata.

Iar daca am spus chiar si o farama de adevar, daca vi se pare ca timpul are tente de curvasarie, atunci strangeti olecuta de banet si profitati cand vine senzatie. Sa n-asteptati prea mult, nu cumva sa uitati sa va dati drumul... la fericirea ce zace inactiva in voi!

Si pe final, la singular, te intreb: Te mananca? Scarpina-te pe timpul tau!

miercuri, 18 noiembrie 2009

| Conversatie profunda |

Am un joc de imagini ce mi se perinda prin fata ochilor, mi se amaneteaza si unica speranta, nu voi filma nimic, nu voi prinde niciun cadru indecent, voi fi stana de piatra in fata unei oglinzi, lumina imi va bate de sus si se va rasfrange, distruge... inainte de a-mi vedea chipul.

Tipul din oglinda sunt eu si tipul ce face posibila reflexia sunt tot eu, dar e prea intuneric, nu se poate, bezna curand imi va cuprinde si mintea, voi ajuta la nimicirea nimicului, ma voi adormi.

Am inchis ochii si nu-mi e somn, obloanele ar vrea sa se deschida, iar prietenul meu imaginar, constiinta, isi cere drepturile, vrea o conversatie in doi.

Sunt atacat, ma persecuta un monolog infiorator, sau cel putin asta e prima impresie, si incepe sa nu mai conteze decat finalul.

Gesturile mele, nebunia mea, mimica, preludiul viselor, postludiu luminii si vraja mobilului ce se misca'n vibratii.

Ce-am vorbit? Cam nimic din toate, foarte putin despre palpabil. Mi-a spus ca vrea sa ma fac mare si ca imi acorda dreptul de a visa, nu am voie sa calc stramb, iar becul trebuie sa-mi lumineze calea pana la epuizare.

Mi-a placut, nici nu mai era nevoie sa spun, sa completez, sa comentez. Era pentru prima data cand doua lucruri erau pe aceeasi linie si nu se gresea trasarea pana la limita. Ajung sa cred ca legea atractie e noua biblie dupa care tre' sa ne orientam.

Suna telefonul, nu ma lasa, nici nu vreau. Si daca ma refugiez cu ea (nu cu mintea), undeva departe de lume, nu-mi va parea rau,voi simti un singular rezultat din contopirea pluralului.

Si acum stii, defapt... conversez cu tine!

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

| Nimeni? |

Serios? Chiar nu m-aude nimeni? Poate c-are trebui sa sforai, sa transmit in fiecare bit al internetului un virus de avertisment, sa rup tacerea cu desenele deloc animate, sa aflu ca nimeni nu e implicat in viata.
Sunt infractori pe toate drumurile, ei cauta noi suflete, vor vanzare rapida si cu spaga cat mai "grasa". Se spune ca la mijloc exista intotdeauna un nimeni cu valoare in ochii majoritatii, se spune ca povestea orcui e trista in spate, se spune ca orice raul ar face, undeva in piept, in trecut, ceva a batut in ritm alert. Cineva a avut grija sa omoare orice vibratie de fericire.

Nimeni este personajul despre care mi-a venit sa scriu acum. Aud muzici in voie de la vecini si nimic nu m-opreste sa zac in camera asta. Nu m-a rugat nimeni sa... nimic si nimeni nu mi-a propus ceva. Totul dormiteaza, totul e pe "silent", si nimicul e in continuare un ceva.

Camera mea, cresa plusurilor de alta data, intunericul bantuit de lumina monitorului, nerabdarea din venele mele, somnul prelungit pana peste jalnica alarma, un mesaj ce se lasa asteptat, cam de 24 de ore numarate.

Gripa porcina i-a inundat, prostia i-a scuzat, si nimeni nu m-ascultat, asta pentru ca sunt insistent de plictisit, totul pana maine.

O coaja de patura si un vals violent al miscarilor mele prin pat. Am sa ma foiesc pana la epuizare, am sa ma frec in somn cu mintea, am sa ucid perna, am sa-mi iau alta, desi stocul e aproape epuizat.

Vand vise, vand zambete, vand imbratisari, un sarut ce traieste pana in dimineata, vand cuvinte si placeri exagerat de dorite. Oferta valabila pana tarziu in dimineata!

P.S. Am sa adorm curand, sper sa intelegi ca doar viselor ma vand cu totul. In rest, noi stim!

luni, 2 noiembrie 2009

| Eu, John, declar.. |

Declar, sunt visator, vreau ca testamentul meu sa fie tastat de insumi "je", sa stau asezat pe un norisor pufos, iar o multime sa-mi dicteze dorintele. Nu ma voi lasa "ranit" de influentele celor ce sunt capabili de daruire conditionata.
Ideea e ca declar nepasare in fata celor ce vor sa ma scarpine pana imi da sangele. Sa nu va suparati pe mine, dar sunt si eu un om. Nu-mi doresc decat lucruri "minore", promit ca banii mei sa vi-i dau voua, da, pe toti. Sper sa fiti fericiti si sa nu fiti nevoiti sa dati si alte spargeri.

Sunteti prea sus, eu nu va privesc, voi vreti sa ma dominati. Ma declar dominat de luna si de soare. Sa ma prinda intunericul exact atunci cand ma lupt cu lumina.

Declar, voi da vina pe voi, nu's capabil de rautatile pe care mi le impingeti pe tava. V-am zis, nu vreau sa dati nici macar un leu pe vorbele mele, duceti-va si mituiti la mese straine. Nu pot inghiti, nu vreau, nu!

Declar, sufar iritatii groaznice cand vine vorba de razboiul prostiei. Eu sunt un luptator fara arme, am cuvinte si fapte amestecate. M-am ratacit in lumea mea, ma imbat cu bucurie si nu duc lipsa de fericire...

Daca-ai stii tu...

Declar, nu te pot ajuta, esti in alb si'n negru, am inceput sa combin si verdele...

Mi se sugereaza schimbarea, eu ma suport asa cum sunt. Mi se spune ca nu's capabil decat de nimic. Nimicul meu e luxul, va lipseste, stiti mai bine...

Daca n-as iubi, declar, de maine m-as manji... Doar asta vreti!