M-am mutat pe JohnCristea.RO

joi, 30 iulie 2009

| Un rau necesar |

Imi plescaie cineva in urechi si ma chinuie, nu ma lasa sa-mi astern cateva idei sucite cat sa-mi rup inca o zi intr-o cuvantare rapida. Ma grabesc sa-mi fie bine, dar porcaria din jurul meu imi face rau, un rau necesar, un rau ce nu pleaca si se joaca inca de cand ma trezesc.

Ca sa scap, ma imbrac si fug, imi iau cu mine doar cateva ramasite active in orice moment, plus licuricii invizibili ce nu-i regasesc decat in copialrie. Imi iau si doza de nebunie si imi pun sub limba un cantecel fara note, totul pe "blank", totul in surdina. Astept ca cineva sa-mi strice linistea, sa-mi lucreze spatele, sa mi-l zgarie, sa simt durerea de dinaintea placerii, dar totusi ma invidiaza cineva, un rau, unul ce ma stimuleaza, e cel necesar.

Critica constructiva incepe inca de cand pici prima data in cap, asta daca ai norocul sa practici asa ceva. O vreme tot te vor crede nebuni, dar cand le vei spune ca a fost doar o fantezie in visul tau prelungit pana spre dimineata, atunci toti vor avea un orgasm la nivelul cordelor vocale, vor canta in cor si vibratia va spune ca imposibilul pentru ei ramane in acelasi stadiu.

Raul necesar sta in gura celor cu prea putina minte si cu gura mereu plina, evident de mancare. Caloriile sunt banoase, sau sug exact de la spate, daca esti femeie, geanta iti este invadata si subtiata, scazuta in gramaj, foite ce trebuie sa dispara din orice peisaj.

Ma prefac, respiratia imi e redusa la minimum, oasele vor cedare, iar ochii sunt inchisi exact ca in efect de sarut. Chiar de curge sange in jur, ma stimulez cu necesarul, iar de ma limitez deschid ochii inainte de termen. Vad suprafata goala si centrul ce ma distruge, cineva ma adoarme, ma trezeste tarziu in noapte, imi spune c-am fost pe un norisor pufos, dar negru.

E graba si lupta pe literele astea, toti vor sa le prinda mai bine in cusca, sa fie scrise pentru intaia oara si sa fie citite de zeci de mii de ochi indopati cu insomnie. Nu privim la fel, ci simtit in acelasi mod. Daca respiram in acelasi " bi pi em", deducem din start o ameliorare a stresului si o fuga mereu doar in 2 "doi".

Hai sa glumim dupa ce am ras, hai sa plangem inainte de durere, hai sa mancam atunci cand nu ne e foame, hai sa ne spalam pe dinti inainte de masa, hai sa ne rugam atunci cand nu ne simtim descurajati, hai sa iubim atunci cand deja suntem iubiti si sa daruim mai mult decat aerul conditionat.

Hai sa facem totul pe dos, hai sa ne folosim de un rau necesar, doar sa avem grija sa stim sa zicem stop, inainte de ultima rasuflare.

A profita de NOI, e ca si cum ai fura un suflet de la amanet. E un viol cu tenta reciproca.

Pare o alta simpla nebunie?

4 comentarii:

  1. eu nu stiam ca nebunia e simpla :-?

    RăspundețiȘtergere
  2. @mei Cand nebuniile seamana, totul incepe sa devina simplu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Hai. :)
    Dar a profita de noi ar trebui sa fie cel mai simplu lucru...
    La fel si a glumi dupa ce am ras, a plange inainte de durere, a manca atunci cand nu ne e foame, etc... E banal, dar cine face asta?
    Nici macar tu.

    RăspundețiȘtergere

Parerea ta, parte din blog