M-am mutat pe JohnCristea.RO

joi, 12 februarie 2009

| Trag aer, respir, traiesc |


Pentru ca intre patru, sau sase pereti imi e greu  sa ma exprim si nu vreau sa ma sufoc,  dar am sa fac aceste cuvinte sa fie necioplite pentru inceput si te-as ruga ca tu sa le dai ce forma doresti, esti in mintea mea un sculptor, poti crede ce vrei tu.

In momentul asta e intuneric si auzul meu e cladit din cuvinte cantate si vreau sa-inchid ochii, ore in sir, cat de multe se poate, sa rup din zambetul de altadata si sa ma bucur de ce am acum.

Ar trebui sa ploua la ora asta, vremea sa-si faca de cap, sa-ti amestec parul cu picaturi de ploaie, sa fiu eu si doar tu sa vezi asta, sa simti, nu doar in vis.

Ma consoleaza faptul ca imi pot crea orice stare vreau si reusesc sa ma urc si in cel mai inalt copac, sa ajung pe creanga cea mai subtire si sa ma apuc de un nor, sa ma droghez cu o doza de lumina si apoi sa o vad ca fiind chiar tu.

Da, as vrea si inca nu stiu cum. Prapadit e timpul acum, dar nemernicu' prinde  curaj cand imi place, cand ne place, nimic nu e cum vrem, dar ne putem face de cap, de vrem, amandoi.

Ma injunghie visul ce-l am uneori, cosmarul ca nici macar nu exist, ca bag mana prin mine si pot trece dincolo, ca ma opresc in fata unei oglinzi si vad altfel de reflexie, cea fara mine.

N-am sa las doua geamuri sa zaca sparte pe jos, am sa le ridic si sudate vor fi, lipite si cicatricele vor numi totul amintire.

Trag aer proaspat in mine... acum chiar ma droghez si ametesc, mi-as baga acel cip in mana si as crede ca ceva necurat se-ntampla. Stop si continuare. Respir si am nevoie de tine, tu si amandoi, respiram impreuna, unu' prin celalat, egoisti vom fi, uitat sa fie restul... neimportant.

Ce spui? Traiesc, sau e goana dupa un stupid vis? E vibratia ce-o provoaca tremurul, fiorul, placutul, ai uitat, sau iti mai aduci aminte... a fost... parca acu' o clipa.

Azi traiesc, numarand sperante-n tine si ma pun si pe mine. Pun  o noua caramida, e totul altfel decat la vecinu' si el nici are habar de ce se-ntampla.

Am scris postu' asta ascultand September, o piesa sub o alta forma decat cea comerciala, "Because I love you".

5 comentarii:

  1. "We both know you don't mean it every day" :)

    Amdis

    RăspundețiȘtergere
  2. A nu fi sigur este, cred, unul dintre lucrurile esentiale ale rationalitati(Bertrand Russell)sau "Cogito ergo sum"(Rene),deci traiesti...:P

    RăspundețiȘtergere
  3. De ce unii oameni cand iubesc nu pot trece peste orgoliu?atunci de ce s-a mai inventat teoria ca:atunci cand iubesti treci peste orice.treci peste dracu.e doar o teorie uneori.de ce vin inapoi la tine spunandu-ti ca te iubesc nu o data-de mai multe ori-dar nu vor nimic de la tine...doar sa ti aminteasca sau mai bine zis poate doar sa-si aminteaca cat de orgoliosi sunt...de ce pur si simplu nu-si ingroapa orgoliu?va urasc voi astia care nu luptati pentru ce aveti, va urasc cand da-ti imbold sentimentelor apoi iesiti din joc, uneori ma urasc pentru ca nu stiu sa ma comport pentru ca s prea slaba, pentru ca ma atasez repede, pentru ca iubesc!iubesc si "ce" nu ar trebui iubit!Blossom.C

    RăspundețiȘtergere
  4. De ce iubesti in tacere??? de ce nu lasi intuitia sa si parcurga drumul...iar noaptea sa te cuprinda in bratele ei...de ce nu vrei sa lasi in urma ... tot...

    Inceark cva nou...reinventeazate...ce te costa?
    contopeste doua note...doua tonalitati...poate si doua voci...sau doar una p care o iubesti si de care nu te plictisesti:*

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu pot să învăţ pe cineva lucruri pe care nici eu nu le ştiu...toţi suntem mai mult sau mai puţin narcisişti...ar parea dubios să nu fim.. :)

    RăspundețiȘtergere

Parerea ta, parte din blog