M-am mutat pe JohnCristea.RO

joi, 20 noiembrie 2008

| Bate inima |


Si sper sa aiba un motiv. Sper sa nu fie doar o ruptura dintr-un fragment stupid reusit a fi cantat acum ceva vreme. Nu ma pricep la medicina si nici la cate batai trebuie sa aiba inima pe minut, tot ceea ce stiu e ca daca "functioneaza" trebuie sa aiba si un scop, ci nu cumva starea sa fie "statica" si ilegala pentru normalitate.

Desi bate, uneori se zbate intre a fii sau a stagna, intre a vrea si a spune "nu pot". Totul pleaca de la un motoras capabil sa miste si muntii din loc, dar si sa raneasca tot ce intalneste in jur.

Dimineata deschidem ochii si ne masuram timpul ramas pana la reintoarcerea in starea de somnolenta. Ajungem sa credem ca avem doar o continuitate si viata devine deja banala. Oare inima bate degeaba? Oare ar trebui sa ne-o scoatem din lacasul ei, si sa aparem si noi la stirile de la ora 5 (17) ? Ea bate, iar mintea nu mai lucreaza, iar multi dintre noi ajungem la simpla concluzie ca mai bine fara ritm, decat ceva fals ce nu pica pe note.

Si ce-ai facut? Ai rupt partitura? Si acum  crezi ca ai reusit sa scapi? Viata isi are o destinatie si pana la urma isi gaseste artistii, tu ii poti privi, asta pentru ca ai renuntat fara a mai incerca.

Plangi? Sau poate nu, nu mai ai lacrimi. Razi? Probabil, desi nu te aud. Ma poti vedea? Cu siguranta da, dar eu nu, tu deja ai murit.

 Te anunt ca inima mea inca bate, si are un ritm, nici macar nu plagiez si nici nu am de gand. Are un ritm destul de necunoscut, dar care mai tarziu se va desprinde de nestiinta si va alcatui partitura mea, viata, si sper sa placa si celor de langa mine.

Acum? Pai ce nu ma doboara, ma irita si ridica. Ma formeaza si ambitioneaza. Stresul a ajuns pe mana altora si imi pare bine ca scap de rusine. Ce rusine? Cea pe care o am cand nimeni nu simte ca ea inca bate.

Mai important de atat? Momentul in care cineva, o ea, cu pielea fina, cu parul ei natural si fara trucuri "magice" si cu mintea deschisa pentru cei ce au o cheie...va asculta in liniste, fara sa clipeasca, pentru ca va avea ochii inchisi si va spune... "chiar bate" si va zambi... restul e pura scriere a ceva ce nu vedem dar stim cum se numeste...viata.

5 comentarii:

  1. ui c titi ai scris..;;)...si nu trist:D..chiar imi pl:>:>..poate chiar trebuie sa zic un ms pt k reusesti sa redai in asa fel incat sa ma regasesc atat de usor..si in plus ai un scris atat de linistitor...:D;;)

    RăspundețiȘtergere
  2. atat am de zis:minunat felul in kare sqrii,si la fel de minunat tu:)

    RăspundețiȘtergere
  3. place muult cum ai reusit sa armonizezi cuvintele si sa redai atat d frumos c gandesti...prea tare...si e bn k atunci knd iti citesc blogul ma regasesc in anumite contexte;) :X:x:X:x >>Dyenutza<<

    RăspundețiȘtergere
  4. Mult sentiment in scrieri, scrii bine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Tot ceea ce m-a chinuit pe mine in ultima vreme am regasit aici, la tine, concretizat in cuvinte... fraze... Thanks, I really needed that>:D<

    RăspundețiȘtergere

Parerea ta, parte din blog