M-am mutat pe JohnCristea.RO

duminică, 27 aprilie 2008

| Intoxicat de sarbatori |


Nu te gandi ca am consumat prea multe de pe "masa de Pasti" si astfel m-am intoxicat si am ajuns la doctor...nu, in niciun caz.Am grija de mine si mananc doar atat cat trebuie si cat sa-mi satisfac poftele, nu cele trupesti decat "stomacale"...

Da stiu...probail ti-ai dat seama din prima, dar am o stare destul de gretoasa pentru ca m-au suparat oamenii astia care au uitat ce inseamna o sarbatoare cu adevarat.In ziua de azi Pastele nu mai inseamna nimic foarte interesant din punct de vedere al sufletului, toti sunt maniaci doar dupa publicitate si dupa un ban in plus.

Pastele a devenit o sarbatoare mai mult decat comerciala, si cand spun lucrul asta ma refer la faptul ca ma intristeaza cand dimineatza servesti masa de Pasti si mai simti acea atmosfera care sa-ti imbratiseze sufletul si sa poti spune ca acea zi este magica.

Acea caldura lipseste si imi lipseste si mie pentru ca duc lipsa de cei din jur, duc lipsa de un pic de "singuratate" si imi place sa spun ca imi e dor sa vad aceasta sabatoare ca pe o traditie ci nu ca pe un produs.

Toata lumea s-a dus sa ia Lumina, dar majoritatea s-au dus sa vada cine e prezent ....sa urmareasca "domnisoarele" tinere si dragute...sa le abordeze si sa uite sa spuna Hristos a Inviat.

Daca nu am probleme cu mancarea...totusi m-am intoxicat...de prostia asta de publicitate care uneori nu isi are rostul.Nu vad cum se se poate tranti pe langa o lumanare cumparata si un pliant cu cine stie ce reclama sau partid.Ma mir ca nu imi da si oferta de la Vodafone sau ORange...de Cosmote nu spun nimic pentru ca stiu ca ei sunt mai "finuti"...iti intra direct in casa cu muuulte minute ...

Gata cu atat de multa critica...dar vreau sa mai simt atmosfera aceea de Pasti...cand familiile erau reunite si cand toti se simteau bine...cand ciocneai un pahar de vin si simteai savoarea nu alcoolul...cand ciocneai un ou si nu vroiai decat sa implinesti traditia...cand vroiai sa arati ca pur si simplu iti pasa de sarbatoare ci nu de ocaziile pe care le poti avea in anumite momente....


Si te intrebi ce fac acum? Astept Craciunul...poate fac si eu o reclama...cu o Craciunitza bruneta si "mumoasa"...si daca imi cere socoteala cineva am sa-i spun..."e la moda"...

marți, 22 aprilie 2008

| A fost odata |


Si asa mi-ar placea sa incep fiecare fraza pe care o spun si sa nu se mai termine nimic niciodata.Dar totul are un sfarsit, iar aici nu suntem in vreo minunata poveste, nici in ceva magic,nici in nimic.E doar viata si iar viata.Si ne lovim mereu de obstacole ce sunt tot mai mari pentru noi, iar atunci cand avem un moment trist in viata noastra ne motivam si spunem "macar am avut ceva de invatzat".

Acum traim o clipa, iar dupa aceasta clipa urmeaza alta si tot asa mai departe si nu suntem niciodata multumiti de ceea ce suntem ,ceea ce avem si gasim in jurul nostru.Chiar si atunci cand ne este foarte bine evitam sa recunoastem si ne dorim si mai mult.

Nemultumiti ne-am nascut si asa o sa traim o viata intreaga.Ma intreb daca nu cumva din cauza asta exista numai oameni ce mereu au o durere sufleteasca sau de ce nu chiar trupeasca.Daca te doare capu' ai putea foarte simplu sa-ti iei o aspirina, dar uiti lucrul asta pentru ca stii ca poti sa te faci bine si asteptand.Daca te doare o masea nu te duci la dentist, astepti pana simti ca nu mai poti si abia atunci iti faci o programare si asta doar din teama de altceva...(si din asteptare poti sa mori)

Iar cand vine vorba de dureri sufletesti avem o dilema, e ca un joc de petale rupte...ma iubeste...nu ma iubeste...si depinde doar ultima petala...sau uneori depinde cum incepi totul in viata asta....

Acum o clipa poate ca am ras si m-am bucurat de un "incident" , dar poate acum nici nu mai pot sa-mi opresc lacrimile, sau am o stare melancolica...sau deja sunt plictisit si iritat de ce se intampla...si imi e dor de micul trecut...si acum e timpul sa spun...."A fost odata" ...da stiu , si nu va mai fii niciodata la fel, ori mai bine, ori mai rau....si niciodata la fel.

E trist sa nu te poti bucura de fiecare clipa...

Atunci cand avem tot ce ne dorim tot ne lipseste ceva, un zambet, caldura sufleteasca, un sarut, cineva care sa ne asculte, o mangaiere, sau orice altceva ce nu avem atunci....Si asa o sa ne numim nemultumitii pamantului....

Eu am sa ma multumesc dupa ce ai sa citesti acest post...deja m-am binedispus...asta era si ideea...si mai presus de toate vroiam sa-ti spun ca e bine sa apreciezi ce ai langa tine si sa nu dai cu piciorul la ceva ce mai tarziu s-ar putea sa nu mai ai....

~~Viata~~

joi, 17 aprilie 2008

| Am gasit un plic |


Pentru moment uitam de internet...de telefonie si de orice alt mijloc de comunicare rapid...si ne intoarcem in vremurile mai "clasice", la acele timpuri in care totul era mai original, mai subtil, din suflet si cu multa emotie.....ne gandim la ....

La un plic ce ascunde o scrisoare, iar scrisoarea ascunde niste cuvinte magice, ce au o legatura mult mai stransa decat cuvintele tastate.Chiar daca nu e vorba de dragoste, cel putin nu cuplu hai sa-ti spun ceva ce o sa-ti placa.

Ma indrept spre casa....plictisit, pe ganduri si fara chef de viata si nu vreau altceva decat sa vina mai repede liftul si sa bag cheia-n usa si mai apoi sa ma afund intr-un pat moale si pufos si sa visez ce vreau eu.

Liftul intarzie sa vina....becul ma avertizeaza ca va ajunge curand, dar se opreste si lucrul asta ma enerveaza.Cineva l-a blocat, sau s-a imbolnavit liftul singurel, are nevoie de un doctor.Greutatea mintii mele(mai bine spus lenea) ma afce sa mai astept si mai apoi sa ma indrept spre posta...sa vad ce se ascunde in "cutia magica" .

Ce crezi, era? Normal,era un plic, am crezut ca e ceva neinteresant pentru tata, sau pentru altcineva din familie, dar surpriza, la destinatar era trecut numele meu, iar expeditorul era anonim(sau nu vreau/vroiam sa-l dezvalui), oricum e vorba de o fata.

Am inceput sa zambesc.Nu l-am deschis.Am ajuns in casa si ma uitam la plic foarte uimit.Eram curios sa vad ce se afla inauntru....si....am deschis.M-am complicat un pic, am vrut sa ma tachinez si am reusit.S-a deschis,nu singur, ci ajutat de mine.

Plicul avea si inca are un miros placut.Nici nu mai aveam nevoie sa ma uit ce e inautru pentru ca inchisesem ochii si savuram acel placut miros, ma imbatam din prima clipa...si totusi am continuat.Umblam foarte finut pentru ca nu stiam exact ce se ascunde....

Am descoperit ceva....o foaie....care si ea mirosea superb....am deschis-o si am inceput sa citesc.Nu era o scrisoare obosnuita, erau cuvinte ce i-au venit in minte si pe care le-a scris instant.Erau cuvinte din suflet, minunate....

Am stat, am privit, si am ramas uimit de cat de simplu si de complicat era totul, in putine cuvinte a putut sa spuna totul.Si putea sa scrie doar "Buna, Eu sunt..." si deja parca simteam un fior placut.

Deja imi era greu sa ma uit la tot...pentru ca aveam un mic tremur de emotie, nu stiu cum...dar simteam ca mi se intampla ceva.Am crezut ca nu mai e nimic in plic...dar inca avea greutate.Era ascuns un CD, care la randul lui era si el pus intr-un alt plic...unu' persinalizat si care era si el parfumat.De fapt totul era plin de un miros de-ti lua mintea si ti-o ducea departe....langa CD am gasit ceva frumos...un lantic de argint ce avea o cruciulita, si asta era pentru a-mi purta noroc.

Deja eram cuprins de ceva ce nu se exprima in cuvinte.Si miroseam iar plicul apoi CD-ul...iar apoi ma uitam la lantic, si inca ma vad fascinat de lucrurile astea....lucruri mici...marunte....dar enorm de importante uneori.

Sa stii ca cineva, undeva, ii pasa de tine si se gandeste la ceea ce faci tu, daca iti e bine sau rau, daca ai nevoie sa-ti fie alaturi...E placut sa simti ca traiesti si ca cineva iti poate aduce zambetul inapoi...si pentru o secunda, dar acea secunda sa tina la infinit apoi nu mai am nevoie de nimic, pentru ca stiu ca totul are o limita, un inceput, iar sfarsitul ni-l facem asa cum ni-l dorim.

Inca miros plicul, mi se pare o nebunie, pentru ca trebuie sa inchid ochii ca sa simt adevarata senzatie...si te vad chiar in fata mea...cat de palcut poate fii totul....

Acum ma intreb, e doar un vis...e mintea mea ce strabate lucrurile...si isi aduce aminte de cum era odata cand lumea se iubea altfel si cand totul avea o valoare mai mult sentimentala decat materiala?

Aduti aminte ca e de ajuns sa atingi o persoana, sa-i spui "Multumesc" si sa faci totul din suflet, iar restul lucrurilor or sa fie perfecte.Cine nu apreciaza nu traieste, ci doar rade de el si apoi isi plange de mila.

Iubeste necunoscutul din tine...si daruieste o clipa care sa tina la infinit....iar "Plicul" e simbolul spontaneitatii din tine...nu fi fals....si-am sa-ti spun..."Raspuns adevarat"

miercuri, 16 aprilie 2008

| Se mai intampla |


Pentru inceput sa-ti spun ca m-am dus la practica....da stiu, suna extrem de normal si deosebit de neinteresant si nici macar nu mi-a atras ceva atentia.Dar am primit cateva "lovituri" de la niste persoane de la care nu ma asteptam.

Persoane care ar trebuie sa se numeasca prieteni...cu adevarat prieteni in care sa pot avea incredere si pe care sa ma pot baza.In mare parte s-ar spune ca eu sunt vinovatul.Sentinta? Nebagarea in seama.Evitarea.Tacerea.Sunt multe lucruri care imi displac in acest moment, dar m-a deranjat rasul tau prostesc pe care l-ai avut pentru catevea clipe.

Nu cred ca iti vei da seama ca e vorba de tine, nu ai cum pentru ca altcineva se crede in stare de mai mult.Si totusi m-a deranjat si nu ma asteptam sa razi cu atata pofta la o "gluma" la care eu am amutit si nu am stiut sa raspund.

Cineva a zis..."stai cu prietenii tai" intr-un context care nu ma deranja ci care arata doar o rugaminte iar acea multime a avut o reactie ...care a fost aceea ?...ati izbucnit in ras...mi-a "placut" si nici nu ati observat lucrul asta pentru ca cineva se ia dupa altcineva si tot asa mai departe.

E ca o reactie in lant, cineva da startul si apoi va intreceti in a face o persoana sa se simta prost.Va place sa credeti ca totul e asa cum credeti voi, mie imi place sa cred ca fiecare clipa e diferita pentru oricine, dar nu imi place cand cineva uita ceva si nu imi place cand evitati sa stiti adevarul, cand ascultati doar o parte si cealalta e tacuta in perspectiva voastra.

Asa va place si nu am ce sa va fac, si sper sa se regaseasca acele persoane in ce am scris eu, acum sau mai tarziu sau daca nu vreti, niciodata.Eu nu apreciez prostia si nici nu am regasesc in ea, dar voi incercati sa faceti totul dupa cum spune "sursa"...aveti o minte, asa ca ar trebui sa ganditi un pic inainte de a reactiona.

Treceti totul prin filtrul mintii, nu lasati prostu' sa va salute si voi sa mergeti inainte uitand ca cineva avea placerea sa vorbeasca cu voi...

Oricum cred ca vorbesc singur, daca v-ar pasa nu ati reactiona asa....drum bun...ca si ieri daca va amintiti si va multumesc ca m-ati uitat, un mesaj imi era de ajuns....

| La o barfa |


Poate ti se intampla si tie sa te trezesti atat de bine dispus incat sa simti ca ai energie pentru inca o viata, dar sa observi in acelasi timp ca nu ai pe nimeni in preajma ta care sa te asculte si sa-ti fure din energie, sa te eupuizeze, sa te consume la maximum...

Mie azi asta mi se intampla sa raman singur si in camera....si oricum altfel, desi am sansa sa stau la o barfa cu a mea constiinta.Suna cam ciudat sa barfesc cu mintea mea, sa imi pun o intrebare si sa-mi raspund singur.E ca si cand as gandi de doua ori mai mult si inca pe atat pentru cine ar vrea sa afle ceva.Imi e greu sa ma exprim dar stau la o barfa cu mine.

Ma asez la birou.E miercuri, adica zi de practica si ma oftic ca nu invatam dimineata, inca o zi in care nu am sa fac nimic interesant.Mintea-mi spune sa mai iau o gura de cafea si sa gadesc fraza iar, pentru ca ar putea suna mult mai bine.

Am savurat cateva guri de cafea preparata cat mai dulce si am regandit.Deci azi e o zi aglomerata, dar nu speciala pentru ca nu mi se pare nimic interesant in a ma duce la practica, o pierdere de timp.Mintea mea , constiinta....imi spune ca sunt idiot rau de tot si cum de pot gandi in halul asta.

Sunt un pic suparat pe cea de-a doua persoana din mine.A ajuns sa ma faca idiot.O intreb de ce?Iar ea imi spune "pentru ca asa esti".Cica am baut prea multa cafea si am dormit prea putin si asta e efectu' si cauza.Cica nu sunt atat de relaxat cat ar trebui sa fiu si ca s-ar putea sa scriu numai prosti pe blog.

Deja m-am enervat si am inceput sa o contrazic, e mintea mea si totusi ar trebui sa aiba grija de persoana mea.Eu sunt eu, iar ea face parte din mine, iar daca ne certam in halul asta ajungem sa ne despartim.Cum ar fii un om fara contiinta?

Pai cum sa fie....ambalat foarte frumos, dar gol in interior, e ca si cum ai cheltui fiecare banut fara sa-ti dai seama pe ce, sau ai spune "TE IUBESC" fara sa simti acest lucru.Gata...m-am impacat cu a mea constiinta, ii dau dreptate, sunt un pic stresat pentru ca vreau sa fie mult mai frumoasa aceasta zi....

La o barfa cu mine insumi, la o barfa cu cineva care trebuia sa se afle pe scaunul de langa mine,dar nu s-a asezat de frica sa nu cada si sa ma amuz prea tare,sincer a fost de folos aceasta barfa si inca mai continua pana cand cineva va rupe tacerea.

Deja cineva a rupt-o.....e mama...spune ca nu va mai face mancare in casa...e stupida chestia asta....dar e adevarata, macar invat si eu sa gatesc, nu m-ar deranja nicio secunda....

Acum continua o barfa cu scumpa mea mama...sper sa fie o discutie placuta...

...deja a inceput ...

marți, 15 aprilie 2008

| O noapte ploioasa :x |


Nu iti prezint vremea pentru ca nu am sa ma pricep la fel de bine ca expertii in domeniu.Eu doar iti spun ca e o noapte ploioasa si ca nici nu vreau sa adorm desi maine (adica azi) e o noua zi plina de lucrusoare ce trebuiesc a fii facute.

Dar lasam viitorul si vorbim un pic de prezent.

Ploua si ador lucrul asta si ti-am spus ca ceva mai minunat nu mai exista cel putin nu in acest moment.In curand am sa inchid si muzica care se aude in boxe si am sa ma linistesc cu suntele produse de picaturile de ploaie.

Ploaia e pentru mine in acest moment un somnifer ce imi aduce numai vise cat mai frumoase si ma ajuta sa ma gandesc departe de tot.Realitatea e ziua sau la TV acum e noapte si trebuie sa ne schimbam si noi un pic...si vreau sa ploua la infinit...

Nu mai scriu pentru moment nimic, a inceput sa ploua si mai rau asa ca nu mai stau, vreau sa prind clipele in care am sa reintru in "trasa" si am sa ma trezesc dimineata ca un "drogat" ce s-a vindecat de orice aluzie.

Punct....si continuam data viitoare.Pentru cei ce stiu sa viseze...noapte buna.Pentru tine visarea abia acum incepe.....

| Chabu si-a facut blog |


Incepem.Gandim.Procesam.Si apoi scriem ce simtim, ce ne doare si ce vrem sa fie altfel.La fel face si Chabu o pustoaica de numai 16 ani care gandeste mai bine decat multe alte persoane.E mica dar ambitioasa, ii place sa fie laudata, dar uneori reuseste si singura.

In linii mari ii place sa fie apreciata pentru ceea ce face.Iar daca face totul cat mai bine e imposibil sa nu vrei sa te mandresti cu ea. E o artista a culorilor."Lucreaza" in pictura si imbina utilul cu placutul, adica scoala cu arta si uite asa iese o scolarita la (Liceul de Arte) Liceul de Arta .

Nu e de laudat ci doar de apreciat .Are talent si la facut poze, iar atunci cand poate scrie lucruri frumoase pe hartii care le pierde mai tarziu.I-am dat o idee si i-am sugerat sa-si faca blog....si si-a facut .

O poti citi la orice ora din zi sau din noapte si iti garantez ca nu te vei plictisi.Alaturi de ea ai sa traiesti momente de visare , de durere sau zambete ce iti intretin sufletul cat mai energic.

Numele Chabu vine dintr-o minunata carte care daca ai citit-o ai sa o stii altfel nu am sa ti-o spun....shhhhht...e secret...

Intra si citeste-o pe Chabu....o fata speciala in multe feluri.

| Cunoscand alti bloggeri |



Ok...deci duminica dupa o emisiune zic eu destul de ok...a urmat o intalnire destul de scurta cu niste bloggeri foarte ok care au avut ceva de spus si care au in orice moment ceva interesant si pentru cititori.

Micii scriitori pot ajunge mari in orice moment deoarece au talent si stiu sa invarta vorba cat sa creeze agitatie, iar agitatia duce la o forma numita mai nou "audienta" sau crestere a traficului...nu rutier ci de populatie activa pe un anumit blog.

Ziceam ca o intalnire destul de scruta pentru ca am intarziat destul de mult...deci vina imi apartine in totalitate.Nu am putut sa cunosc fiecare persoana in parte asa cum am vrut pentru ca timpul a avut ceva cu mine.Oricum e prima data, deci mai sunt si alte ocazii.

Locul de intalnire a fost la Jazz Cafe ...undeva in Ploiesti, intr-un loc destul de linistit in care exista lucruri de care sa te bucuri, o atmosfera placuta si muzica pentru discutii ...daca se intelege la ce vreau sa ma refer.

Un loc chiar romantic pentru cei ce au lucrul asta in sange .

Prezent la aceasta intalnire a fost si Catalin Sandu responsabil cu dedicatiile la RadiOK , Zorin care mi s-a parut ca are un spirit de convingere destul de avansat si mai multi...nu le-am retinut minte exact numele...

De azi incep sa citesc cat mai multe blogg-uri pentru ca observ ca fiecare are ceva ce-mi place.Cel mai mult mi-a placut blog-ul lui Zorin ...imi place pana si domeniul e scurt, la obiect si se retine foarte repede.(e comercial)

Daca se poate la cat mai multe manifestari de acest gen si care sa dureze cat mai mult si sa fie prezenta multa lume chiar si tu cel care citesti .


...astept cu nerabdare in orice clipa sa cunosc ceva nou....

joi, 10 aprilie 2008

| Sa iau o gura de aer |


Mi se intampla des sa fiu prea stresat de ce se intampla in jurul meu....sa ma plictisesc sa aud mereu sunand telefonul...sa citesc mail-uri la nesfarsit si sa stau intr-o "cutie" pe acest faimos net....explorand necunoscutul ce orcine-l cunoaste....

Cand mi se intampla sa-mi vina toate in minte se produce un mic impact si vreau sa scap de tot...sa fug...si sa ma ratacesc un pic...si fug...fara sa alerg...merg chiar incet pentru ca celelalte lucruri merg cu spatele...deci o sa ne intalnim "face to face" mult prea tarziu.

Iau o gura de aer si ma indrept spre Bucuresti care nu e deloc un oras prea curat si nici cu mult aer pe cap de locuitor...dar unde sunt multimi de oameni imi place...unde se aduna oamenii la semafor...si asteapta verdele...unde se incurca mergand si fiecare fiind mai ciudat decat celalat.

E mai urat sa mergi cu un tren ce vine din Suceava si se indreapta spre Bucuresti...te urci iti gasesti locul si vrei sa iei o gura de aer din prima clipa...dar cineva in fata ta se descalta si se intinde pe trei scaune...pentru inceput e bine...niciun miros suspect...dar usor usor...incepe sa apara nedoritul...nesimtirea la mama ei acasa....un tip care te priveste mult prea atent de nici nu poti bea o gura de suc...si multe alte lucruri...

E lumea noastra, fiecare ciudat in felul lui, dar si special.Trecem acum la ceva mai frumos...ieri credeam ca o sa fie cea mai plictisitoare zi...si ca am sa hoinaresc peste tot incercand sa gasesc ceva pentru mine...un loc in care sa stau ceva vreme singurel si sa imi asez gand peste gand si sa imi vad de viitorul meu...prezentul e deja trecut...in momentul asta....

Telefonul meu, in buzunar, undeva ascuns si fara credit ...si nervos ca nu am ce face...dar din ceva neplacut...s-a transformat in ceva superb...

Am hoinarit la propriu cu mine si cu tine....si cu cineva....prea fascinat sa vorbeasca la telefon...frumos filmul...frumos in cismigiu....frumos sfarsitul...dar si mai frumos inceputul....Nu sunt coerent sunt doar de citit printre randuri prentru cine stie cu adevarat ce vreau sa spun.

Azi e ziua unei noi continuari....vreau sa dau un pic timpul inapoi...si sa pun pauza...si apoi sa gasesc o noua lume si sa-i dau play....si e totul asa cum vreau eu.Si daca nu am avut timp de alte lucruri si nu am dat pe repeat atunci insemana ca realiattea va face mai multe pentru fiecare...

Si am sa ma cert cu viitorul daca ma minte...am sa ma cert cu fitosii daca or sa mai sufere atat de ei, cu orgoliosii daca or sa-mi mai zambeasca....

Sunt fermecat... asa crede mama...si am s-o las in pace...desi e mult prea naiva sa ma inteleaga...tu ma intelegi pentru ca stii cel mai bine...

...acum ma grabesc...ahhh...limba romana...uuuuuuu...si cica trebuie sa ne scriem...poate o sa am timp daca nu ma descurc eu ...si grija de tine si de urmatoarea clipa...ciao...

marți, 8 aprilie 2008

| Un profesionist in culori |


E dependent de muzica buna...si zic lucrul asta pentru ca apreciaza cu adevarat calitatea si nu doar chestii ce se aud cateva luni.E dependent de el....si e plin de imaginatie si chiar mai mult de atat.E simplu dar incetu' cu incetu' devine tot mai complex si mai interesant.Are mereu zambetul pe buze si nu se poate abtine din a face o gluma la care sa rada toti.

Iese bine in poze....so...e foarte fotogenic....are succes la fete si le innebuneste doar privindu-le si dandu-le un zambet subtil....e el....un om de radio ce isi doreste mai mult...Catalin Sandu.

Pe langa pasiunea lui pentru radio....are o pasiune si mai interesanta.....fotografia.Si-a strans banut peste banut si si-a luat cele mai bune scule pentru a-si creea conditii ... sa-si satisfaca obsesia...

Catalin Sandu e un obsedat si talentat fotograf, adora sa faca poze la absolut tot ce crede el ca e interesant si e de ajuns sa privesca prin lentila lui si sa imortalizeze un moment....apoi ai sa ramai si tu socat de ce bine ii iese totul...

Cand ai talent poti face ce vrei tu...iar Catalin Sandu deja a depasit limita micului incepator...e cu adevarat un profesionist...invata sa-si faca viata pe plac...

E colegul meu de radio....si mi-ar placea sa mai fac matinalul cu el ....asa am face lumea sa zambeasca tot mai mult... si ar trece timpul atat de repede incat nici nu ne-am da seama.....

Gata cu prezentarile...il puteti citi si cunoaste pe .... www.catalinsandu.ro/blog

vineri, 4 aprilie 2008

| Ea canta, eu ascult |


Ce poate fii mai minunat si mai relaxant decat sa asculti o chitara si o voce calda care combinate te fac sa te simti bine...te fac sa vrei sa asculti ceva la infinit....

S-a oprit....are un pic de emotii...a uitat cum incepea si s-a pierdut....incearca sa-si aduca aminte...gata...a regasit fiecare nota...si reincepe sa cante...

E mica artista...o cunoasteti si o vedeti pe peste tot...e emotiva...dar are ambitie. Traieste impletind realitatea cu imaginatia ei...combina culori si se regaseste in clipe petrecute in trecut. Trecutul e pentru ea viitor si viitorul e prezentul...iar pentru ea mai exista inca o lume in care multi ne dorim sa traim.Imi place sa-i spun ca e speciala, dar e mai mult de atat e unica.Ii place sa se exprime liber si nu are limite decat cand vine vorba de viata si de moarte.

Ea canta, iar eu o ascult si o privesc cum picteaza.Raman fara cuvinte si in gand imi spun ca are talent.Vocea mea deja nu mai are tupeu sa rosteasca vreun cuvant, sunt amutit pentru ca vad lucruri impresionante pe care nu toti le putem face.

Raman static si imi dau cu parerea si iar aud note....sunete...se imbina atat de bine ca nu imi vine sa cred.E fascinant...dar...si nu mai zic nimic...pentru ca de multe ori cuvintele nu-si au rostul si totul vine de sine...o privire...de aici incepe totul...

Deci recapitulare....chitara tinuta in brate cu multe sperante....vocea....si pasiunea...imi place sa cred ca daca pui suflet orice se indeplineste...

...si prajitura e mai buna cand e facuta de cine trebuie...si uite asa totul are gust...

Eu raman sa ascult...imi place...continua si am sa reintru in visare...si restul lucrurilor vor fii minore pe langa ce imi doresc...visare...

joi, 3 aprilie 2008

| Decupez viitorul |


Nu ca l-as crea eu...poate doar pentru mine si pentru cativa ce imi asculta gandurile.Dar uneori sunt si eu ca o furnica si imi strang rezerve ca sa am din ce alege...si mai presus de toate ma gandesc un pic inainte ca sa stiu ce alternative am.

Gandeste-te ca in momentul asta ai o foaie maree de tot in fata pe care scrie "Viitor"...culoarea ei e alba...si nu vezi nimic deocamdata, dar uitandu-te mai insistent din toate partile incep sa vina culori...de parca zeci de vene de sange s-au taiat pentru acest viitor.Dar sangele e rosu...iar eu am multe culori pe foaie...si sunt atat de curios incat nu-mi iau privirea de la ce se intampla . Observ ca totul s-a transfomat in ceva ce ma depaseste, dar incep sa se creeze forme si imagini.

Ma vad si pe mine dar nu inteleg de ce nu-mi aduc aminte acele intamplari....si sunt atat de ametit incat am uitat ca privesc spre viitor. Incep sa rad, apoi sa plang...acum nu stiu ce stare sa mai am, iar pentru moment uit ce se intampla in fata ochilor mei si imi indrept mana spre pantaloni...STOP..nu te gandi la nimic...vreau sa-ti spun eu...ma zagarie ceva, o foarfeca...dar nu inteleg de ce se afla in buzunarul meu...

Si ce sa fac o o foarfeca? Nu sunt frizer ...desi unii imi spun sa ma tund mai des...probabil de accea am o foarfeca in buzunar...da...ca atunci cand ma supara cineva sa pot sa-i satisfac placerea pe loc.

Ce prostii spun ..am o simpla foarfeca...una obisnuita care totusi are ceva special...si privesc iar acea hartie deja nu stiu ce iamgini sa mai aleg...si astfel decupez viitorul ca sa am o mica particica pentru mine.

Am decupat si am ales...si am amestecat binele cu raul in cantitati diferite, ca niste ingrediente, iar reteta este una noua care sper sa dea rezultate...

Daca n-am sa reusesc , atunci am sa decupez amintirile si am sa le arunc departe ...si am sa le dau si foc atunci cand am sa cred eu ca a venit momentul...

Acum ma chinui cu decupatul asta...si foarfeca nu prea taie...se pricepe cineva la ascutit ?

| Cunoscand visatori |


Atunci cand am destul timp si pentru mine "explorez" marele internet si incep sa citesc ceea ce scriu altii si ceea ce traiesc. Si imi place sa spun ca visatorii sunt cei care ma atrag la nebunie, pentru ca ma aflu si eu in categoria lor si ma regasesc in gandurile lor.

Daca eu doar scriu...altii invart cuvintele si le dau un rost aparte facand din simple amintiri adevarate reguli dupa care am trai fericiti pana la nemurire ...Niste reguli care nu ne sunt impuse ci doar sugerate, iar noi avem "tifonul" prin care separam totul dupa cum credem noi ca e bine...

Cum spuneam, am inceput sa citesc despre "Urat.Frumos." mi-a placut titlu si mai ales mi-a placut ca erau cuvinte scrise de o fata ci nu de un baiat.Curios am inceput sa citesc rand dupa rand descoperind o altfel de perspectiva.Am citit acum acteva zile si acum catve minute....

Zilele trecute mergeam spre casa...si am scapat autobuzul asa ca am luat-o pe jos , si mi-am adus aminte de frumusete si uratenie....Si mi-am adus aminte de ety si de cuvintele ei...de minunatele cuvinte.

In conceptia ei omul e frumos aproape tot timpul .Indiferent ca suntem fericiti sau nefericiti suntem frumosi cu totii. Minunat! Am ramas un pic socat ,dar am continuat sa citesc...si apoi a spus ca uratenia intervine in noi atunci cand suntem rautaciosi...cand suntem egoisti...cand punem raul ianintea binelui.Deci a combinat doua lucruri extrem de importante frumusetea sufleteasca cu cea trupeasca...daca esti frumos pe interior atunci ai sa radiezi si spre exterior...

Continuand prin analogie ,daca sufletul tau e doar pentru el...or sa inceapa sa-ti apara riduri... si ai sa zici ca tot raul este spre bine...dar nu ar strica un zambet din suflet.

"Urat.Frumos." eu as spune ca nu exista persoana care sa nu aiba ceva special si care sa nu fie frumoasa.Fiecare e frumos in felul lui si mai frumos e cel ce nu crede despre el lucrul asta.

Spre incheiere...aceasta postare este pentru ety , un nume probabil mai ciudat , dar care pentru ea insemana ceva....Si ea ca si mine "zburda" printre vise si apoi tasteaza randuri...pentru ca asa simte...Daca vrei sa o cunosti...si sa-i cunPublicare postareosti sufletul click >>aici<<

aaaa...si apropo...zambeste ca sa ramai la fel de frumos...

| Greseala mea ca n-am gresit |


Ce titlu individualist...de parca exista cineva in lumea asta care nu a gresit in viata lui. Nu suntem perfecti...si nici nu de apropiem de perfectiune, ci doar ne imbatam cu ignoranta, cu prostie, lasitate si minciuna.

Daca vrei sa iti iasa totul cat mai bine ai sansa sa nu faci nimic bine si sa fii atat de criticat incat sa nu mai suporti pe nimeni in jurul tau, dar te gandesti ca ai depus efort fizic si ai pus si ceva suflet....si totusi nimic nu a iesit bine... de ce ?!!!

Sutem dotati cu o rautatea de nedescris in vene si dam uitarii totul ca sa ne indeplinim scopul. Daca avem ceva mai important de facut ...dam cu piciorul...doar ceea ce implica materialul si materialismul ne mai defineste....

Mintim si gresim...iar greaseala mea e ca nu am gresit...si ca atunci cand am avut sansa nu am mintit pentru ca mi s-a parut mai original. De ce sa fac aceleasi lucruri ca cel de langa mine, de ce sa-l copiez si sa aflu ca am dat-o-n bara? Nu e mai simplu sa stau la caldurica, in locsorul meu personalizat si sa nu-mi pese decat de mine ?

(individualism de doua ori) si ce daca...? nu asa fac toti? Ma rog...majoritatea, dar eu caut exceptia sau exceptiile pentru ca de acolo am de invatat.Ma oftic ca vad cum mi se da peste nas ca nu am stiut ce e bine si ce e rau si totusi nu mi se da o explicatie concreta pentru ca nu cred ca exista.Am inceput sa urasc textele predefinite ce le aud in fiecare zi...am inceput sa urasc faptele ce nu sunt decat pentru moment...am inceput sa urasc greselile ce nu le-am facut....si m-am lovit cu capu' de vise si am realizat ca nu pot uri nimic in lumea asta...si chiar as vrea macar pentru moment sa aflu cum e...

Nu port pica nimanui, dar sunt multi ce au ceva cu mine,iar atunci cand ii intalnesc indraznesc sa le dau verdictul, sa le dau peste nas si uit de ei...ei nu uita de mine...

Atunci cand asculti o persoana si iti pasa de ea ai mare grija pana unde te duci cu limita...incredere e un defect , iar altii nu ezita sa se foloseasca de orice ca sa te faca sa dai totul din tine. Tu depui (exact ca la banca) , altul ridica (fura) ca sa-i fie bine mai tarziu.Cu tine cum ramane ? Te doare nu? Si pe mine, dar evit sa mai cred in ceva ce nu exista si iar am sa ma contrazic si am sa spun ca nimic nu e cum zic eu in lumea asta...evit sa cred ca nu va fii...

miercuri, 2 aprilie 2008

| Ma redescopar |


Ma uit la mine si nu-mi vine sa cred ca uneori fac chestii pe care nu mi le puteam imagina...ma cunosteam intr-un fel si vad ca incep sa reactionez diferit. Am inceput sa fiu un pic mai rautacios,uneori mai mult pentru mine,dar in continuare am ramas vulnerabil...

Se intampla sa ma regasesc mereu altfel pentru ca si eu ca si tine vreau o schimbare, una continua care sa-mi readuca zambetul pe buze si sa ma faca sa nu mai visez prostesc, sa nu mai fiu naiv si sa stiu sa aleg ce e mai bine pentru mine.Deocamdata locuiesc undeva in mintea mea imaginara si reusesc sa ma refugiez acolo cand imi e teama de ceva...

E ciudat cum poate trai cineva, inclusiv eu doar din iluzii...din vorbe...sau din fapte ce nu or sa se mai repete niciodata.Ma impiedic de o persoana si uit sa o bag in seama pentru ca inca mai aud un ecou...un ecou de amintiri intr-un fel frumoase, chiar superbe...si mereu imi da cineva in cap si imi spune " e doar un vis " ...si eu incep sa plang...deja nu mai pot....

Am ametit sa tot caut binele si sa nu-l gasesc...si mai rau mi se face cand cineva imi spune " si inca nu ai intrat in adevarata viatza" ...si chiar asa e....Acum ma rezum la putine lucruri care sunt simple si pe care incerc sa le complic eu sa fie mai interesante...si totul depinde de cum privesti tu acel lucru...

Daca mereu ai sa spui ca nu mai poti o sa ti se para si mai greu...stimuleaza-te si spune ca totul e frumos...chiar si cand nu e...nu rata sansa de a crede...un vis care e la un pas de realitate....

...stiu, ai sa zici ca mai visator ca mine nu exista...desi te-as contrazice...macar traiesc...si vreau sa te fac si pe tine sa zambesti... :)